Barcelona – Torre Agbar

Torre (Turnul) Agbar  este o construcţie recentă din Barcelona, finalizată în 2004. Numele  Agbar  vine de la numele Companiei de Apă din Barcelona, care deţine clădirea.
Torre Agbar este amplasat  în cartierul Poblenou, pe diagonală – Avinguda Diagonal – în imediata apropiere a staţiei de metrou Glories şi este vizibil datorită înălţimii sale dintr-o bună parte a Barcelonei.

Barcelona, Torre Agbar

  Este a treia clădire ca înalţime din oraş şi  unul din simbolurile lui arhitectonice.

Barcelona, Vedere de pe terasa Casei Milà, Torre Agbar în fundal dreapta

Barcelona, Vedere de pe terasa Casei Milà, Sagrada Familia în stânga, Torre Agbar în dreapta

Barcelona, Vedere de pe Montjuic – Torre Agbar în fundal centru dreapta

 Ca formă, Torre Agbar  e parabolic şi seamănă cu un glonţ – zic eu. Unii spun că seamănă cu un supozitor. La un moment dat, arhitectul lui, Jean Nouvel, cel mai cunoscut pe plan internaţional dintre arhitecţii francezi contemporani, a spus că seamănă cu un falus – probabil exasperat de atâtea interpretări şi explicaţii.

Torre Agbar este similar ca formă cu o construcţie din Londra,  30 St. Mary Axe cunoscut şi sub numele de The Gherkin (Castravetele), a altui mare arhitect contemporan,  Sir Norman Foster. The Gherkin a fost finalizat cu un an mai devreme decât Torre Agbar, în 2003.

Londra, 30 St. Mary Axe (The Gherkin)

Jean Nouvel spune că s-a inspirat, în privinţa formei parabolice a clădirii, din peisajul natural al  muntelui Montserrat, la fel ca şi Gaudi înaintea lui.  
Turnul ar putea fi un ecou îndepărtat al vechilor obsesii catalane, purtate pe vânturile care adie dinspre Montserrat – explică, poetic,  Jean Nouvel.

O caracteristică aparte, care  diferenţiază Torre Agbar de 30 St Mary Axe, este iluminatul nocturn spectaculos al clădirii barceloneze, prin intermediul unui sistem compus din 4500 de leduri, care dau naştere unor efecte colorate pe faţada clădirii. Arhitectul Jean Nouvel spune că a fost inspirat în ideea acestui iluminat de un gheizer – în locul jetului de apă, gândind o coloană de lumină şi culoare (ce reuşită metaforă, gândind că proprietarul construcţiei e o companie de apă, nu?).

Programul de iluminare a clădirii îl găsiţi  aici.

Prin caracteristicile lui constructive şi funcţionale de cea mai nouă generaţie, Torre Agbar este o constructie reprezentivă a stilului arhitectural  high-tech (tehnologism), stil numit şi  structural-expresionism (transformarea în forme expresive a structurii şi utilităţilor).

O altă caracteristică a construcţiei: storurile clădirii, în număr de 60.000, sunt coordonate de senzori de temperatură şi se închid sau deschid în funcţie de nevoie, reducând consumul de energie pentru aerul condiţionat. Datorită acestei caracteristici, Torre Agbar este considerată o construcţie făcând parte din arhitectura bioclimatică.

În fotografia e mai jos se pot vedea, în detaliu, storurile de pe faţadă.

Dar fotografiile mele nu au putut surprinde spectaculozitatea acestui „gheizer”. Haideţi să vedem împreună un filmuleţ făcut cu ocazia revelionului  şi o să înţelegeţi de ce Torre Agbar face concurenţă Sagradei Familia, ca simbol arhitectonic al oraşului Barcelona.

sursa: youtube, user: miancavi

Publicitate

Expert în vase cu flori

 Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la  grădinile englezeşti, la faţadele caselor din Londra şi Cotswolds împodobite atât de elegant cu flori, la explozia de culori din jardinierele şi balcoanele lor, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi Doamne, făcut-am orice, am adus de acolo nenumărate poze edificatoare, am cumpărat şi seminţe de la ei şi totuşi, jardinierele şi terasa imi aratau tot ca-n vremea copilăriei mele. Devenise evident că nu ajunge sămânţa şi dorinţa, mai trebuie şi ştiinţa englezilor în a face aranjamentele florale atât de elegante şi rafinate.

 

Astfel că, atunci când am văzut în oferta de carte a  Editurii All  la categoria Carte practică/ Hobby – Grădinărit cinci din cele peste 20 de titluri  ale  Dr. D.G. Hessayon, expert necontestat în cultivarea florilor, autorul celor mai populare manuale de grădinărit din Marea Britanie, cu 50 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume, m-am bucurat şi am optat pentru  Expert în vase cu flori (nu flori tăiate, ci cultivate în vase), carte pe care vreau să v-o prezint în cele ce urmează.

După cum spune şi titlul, cartea se ocupă în primul rând de recipientele pentru cultivarea florilor: tipuri de ghivece, hârdaie, jardiniere, urne şi coşuri suspendate, precum şi recipiente mai neobişnuite. Este descris modul în care se face plantarea sau sădirea în ele, precum şi tipurile de plante recomandate pentru fiecare. Se prezintă apoi câteva recipiente insolite, improvizate din materiale neaşteptate: cauciucuri vechi de automobil, o chiuvetă pătrată, un mic bazin pentru plante acvatice construit din cărămizi şi multe altele.

Foarte ingenioase mi s-au părut tipurile de ghivece cu găuri laterale, special concepute pentru căpşuni, plante aromatice, brânduşe sau pătrunjel; aceste vase nu numai că sunt foarte practice, ci şi nemaipomenit de estetice, cu un aspect fermecător.

Următorul capitol prezintă plantele pentru recipiente, pe categorii: plante de răsad, plante perene, arbuşti, tufe şi bonsai, apoi plantele perene de rocărie, bulbii, plantele acvatice, legume, fructe şi plante aromatice. Capitolul este însoţit de zeci de fotografii, precum şi de informaţii utile pentru fiecare plantă în parte, unde şi care ii poate fi locul într-un aranjament floral. Înveţi care sunt plantele de centru sau spate în alcătuirea unui aranjament, care-s pentru mijloc-umplutură şi care pentru bordură, plantate anume să atârne peste marginile vasului.

Un alt capitol al cărţii este dedicat aranjamentelor florale, elementelor de compoziţie ale unui aranjament şi modul în care pot fi puse în valoare terasa, uşa de la intrare, ferestrele, balconul sau scările unei case prin diferite aranjamente florale de impact. Înveţi despre echilibrul unui aranjament floral, despre modurile de-a combina culorile florilor pentru diferite tipuri de aranjamente, despre modalităţile de-a grupa mai multe recipiente pentru a obţine efectul dorit.

Ultimele două capitole ale cărţii se ocupă de tehnicile de îngrijire a plantelor şi problemele ce pot apărea la recipiente sau plante (defecte, dăunători).

Cu un număr de 128 de pagini, cu sute de fotografii şi desene explicative, cu un text ce abundă în informaţii utile, cartea Expert în vase cu flori are un pronunţat caracter practic şi e recomandată tuturor ce vor să-şi înfrumuseţeze ambianţa în care trăiesc, prin intermediul florilor cultivate.

 Articolul de mai sus este scris pentru campania  vALLuntar  iniţiată de Grupul Editorial ALL, campanie ce îşi propune să promoveze lectura şi voluntariatul.

Fiecare comentariu al vostru la acest articol  înseamnă 3 minute în plus de muncă voluntară prestată de Grupul Editorial ALL, poate  în folosul unor copilaşi părăsiţi sau al unor bătrâni bolnavi şi fără prea multe bucurii.

Roman, Romanic, Romantic

M-am decis să scriu această postare în urma descoperirii celui de-al doilea Top10 – Ghid Turistic Vizual de la Editura Litera Internaţional, care aiurează pe tema „artei în stilul romantismului … datând din sec. 11 şi 12″. E vorba de data asta de Top10 Barcelona, am mai întâlnit anterior şi Top10 Veneţia, în care, la fel de aiuritor, scrie că „în stilul romantismului” ar fi  fost construită cea mai veche clădire din laguna Veneţiei, Bazilica din Torcello. O enormitate. Romantismuri au, pesemne, în cap,  traducătoresele respectivelor capitole; în cele două cazuri amintite mai sus, este vorba de stilul romanic.

Pe de altă parte, asist la o epidemie de „romantism” zilele acestea, peste tot – în blogurile turistice şi ofertele agenţiilor de turism –  citesc de locuri şi destinaţii romantice, escapade romantice şi mă întreb dacă totuşi, autorii ştiu despre ce vorbesc.

Aşa că, pentru cine nu ştie, ştie vag sau vrea să recapituleze cu mine,  hai să vedem împreună ce-i cu stilurile roman, romanic şi romantic în artă şi arhitectură:

Stilul roman  sau clasic roman se referă la romani, la Roma antică- republică şi imperiu;
-perioada acoperită: în Antichitate, 500 îHr – spre 400 dHr;
-localizare: Roma şi teritoriul imperiului roman

•  Arhitectura romană
  Elemente arhitecturale caracteristice: coloane, arc semi-circular, boltă, dom
  Construcţii caracteristice cu exemple şi localizarea lor: vezi Arhitectura romană
   
• Arta romană
  Fresce, statui, mozaicuri, reliefuri, sarcofage
  Muzee importante: Muzeul Naţional de Arheologie din Napoli, British Museum din Londra, Muzeul Luvru din Paris

Stilul romanic derivă din stilul roman, la care s-au adăugat influenţe din stilul bizantin; stilul romanic din Anglia şi Normandia se cheamă stil normand;
-perioada acoperită: în Evul Mediu, sec. XI-XIII.
-localizare: Europa de Vest 

•  Arhitectura romanică
  Caracteristici: arc semi-circular, ziduri groase, decoraţii geometrice greoaie, portaluri bogat sculptate;
  Construcţii rămase: biserici, turnuri şi fortificaţii de apărare;
  Exemple din Italia: faţada bazilicii San Marco din Veneţia, construcţiile din Piazza dei Miracoli din Pisa, Baptisteriul şi bazilica San Miniato al Monte din Florenţa, catedralele din Modena, Ferrara ş.a.
   
• Arta romanică
  Fresce, statui, mozaicuri, reliefuri
  Muzee importante: Muzeul Naţional de Artă al Cataloniei din Barcelona, Victoria and Albert Museum din Londra, Muzeul Naţional Barghello din Florenţa

Stilul romantic – curentul artistic şi literar numit romantism derivă din atitudinea romantică (sensibilitate, visare, imaginaţie bogată, predispoziţie spre tristeţe, însingurare; accent pe emoţii: teroare, groază, uimire; accent pe  aspectele sălbatice din natură, cu caracter tragic; caracter iraţional, neconvenţional, straniu, sublim); romantismul în artă a îmbrăcat forme multiple; realismul e contrariul romantismului;
-perioada acoperită: perioada modernă, partea a doua a sec. XVIII – sec. XIX.
-localizare: Europa 

•  Arhitectura romantică
  În peisagistică: Grădinile englezeşti (aspect părăsit, sălbatic, natural, cu grote şi  ruine acoperite de vegetaţie)
  În arhitectură: Clasicismul romantic (stil arhitectural ce cuprinde proiectele de construcţii neoclasice sublime sau emoţionante, o arhitectură ce vorbeşte despre o lume ideală, dispărută sau anticipată) – exemple: arhitectură inspirată din proiectele megalomanice ale lui Boullée; Piazza del Plebiscito din Napoli
• Arta romantică
  Pictură: peisaje cu furtuni, naufragii, torente, natură dezlănţuită, munţi grandioşi (Constable, Turner, Delacroix ş.a.)
  Sculptură: efecte teatrale – în special sculpturi în cimitire (cimitirele sunt printre cele mai romantice locuri!)
  Muzee importante: marile muzee care expun artă din secolul XIX ca Tate Britain şi National Gallery din Londra, Muzeul Luvru din Paris ş.a.

Barcelona – O zi pe Montjuïc

Montjuïc – Muntele Evreilor, în traducere – este unul din cele două zone înalte din Barcelona;  de pe Montjuïc  se deschid panorame spectaculoase asupra oraşului, dar şi asupra portului şi Mării Mediterane.

Vedere asupra Barcelonei, de pe terasa Palatului Naţional

Barcelona, vedere asupra Portului Vell din parcul Miramar

Dealul Montjuïc  a fost amenajat pentru Expoziţia mondială din 1929 şi mai recent pentru Olimpiada din 1992. Aici sunt concentrate multe din atracţiile oraşului Barcelona (parcuri şi grădini, castel medieval, stadioane, terenuri de sport, piscine, muzee), aşa că am decis să-i rezerv o zi întreagă.

Sunt mai multe alternative pentru a urca pe Montjuïc, cea mai spectaculoasă pare a fi cea cu telecabina din port…

Barcelona, telecabina spre Montjuic

O intrare triumfală,  „pe uşa principală”, ar fi pe  treptele şi scările rulante dinspre Plaza de Spagna spre Palatul Naţional, pe lângă Fântâna Magică…

Barcelona, Palatul Naţional

…se mai poate urca şi prin grădinile de cactuşi…

Barcelona, alee din Grădinile cu cactuşi Mossèn Costa i Llobera‎

şi, probabil, cea mai prozaică urcare, cea cu funicularul de la staţia Paral·lel, alternativă pe care am ales-o eu.

Barcelona, funicularul spre Montjuic

Din apropierea staţiei de funicular de pe Montjuïc (sosire)  pleacă şi telegondolele spre Castelul Montjuïc, eu nu am urcat acolo, nu m-a tentat nici Muzeul Armelor, nici panorama „cea mai cea”. Acuma, serios vorbind, am privit Barcelona de la înălţime în acea zi şi în zilele următoare din atât de multe locuri…şi dacă ai văzut anterior Napoli de sus, parcă devii mai pretenţios.

Barcelona, telegondolele spre Castelul Montjuic

M-am plimbat, în schimb,  prin câteva grădini şi parcuri:
În  Grădinile de cactus Mossèn Costa i Llobera‎ 

Barcelona, Jardins Mossèn Costa i Llobera‎

În Jardins Mossèn Jacint Verdaguer,  unde înfloriseră zambilele şi era un miros îmbătător:

Barcelona, Jardins Mossèn Jacint Verdaguer- lalele

În Jardins de Laribal unde m-am aflat singură-singurică (vineri înainte de masă) şi nu mi-a plăcut, drept pentru care am şters-o repede…

Barcelona, Jardins de Laribal

şi în Parcul Miramar – am uitat numele arborilor cu rădăcini mari, noduroase, ieşite la suprafaţa solului, mă ajută cineva?

Barcelona, parcul Miramar

Lângă Parcul Miramar, în apropierea telefericului ce leagă Montjuïc de Port Vell, o terasă cu vedere panoramică asupra oraşului şi cu o îngheţată la fel de impresionantă,

Barcelona, terasă pe Montjuic cu vedere spre Port Vell şi oraş

Ce-am mai văzut pe Montjuïc : Palatul Sant Jordi – stadionul acoperit, mândria arhitectonică a Olimpiadei din 1992 – construit după planurile arhitectului japonez Arata Isozaki –  în stânga fotografiei de mai jos. La mijloc, elegantul Turn de comunicaţii al arhitectului Santiago Calatrava, cu suportul  având aceeaşi înclinaţie cu axa Pământului şi instalaţia Schimbare a soţiei lui Isozaki, o pădure de coloane ( în mijlocul şi în dreapta fotografiei) – n-am înţeles nimic…artă contemporană.

Barcelona, Palau Sant Jordi, Communications Tower şi Cambio (Schimbare)

Am coborât apoi pe treptele din faţa Palatului Naţional la Pavilionul German al lui Mies van der Rohe
o încântare…

Barcelona, in interiorul Pavilionului German

Am vizitat apoi Muzeul Naţional de Artă al Cataloniei din Palatul Naţional, despre care am scris în MNAC (I) şi în MNAC (II),

Barcelona, MNAC

şi Fundaţia Joan Miró

Barcelona, pe terasa Fundaţiei Joan Miró

Apoi am rămas pe terasa Palatului Naţional (MNAC) până la lăsarea serii, în aşteptarea spectacolului de apă, culori şi muzică din zona fântânilor, vedetă fiind Fântâna Magică.

Barcelona, Fântâna Magică

Barcelona, Fântâna Magică şi Palatul Naţional, seara

A fost o zi  bogată şi totuşi relaxantă –  cinstit vorbind, ar mai fi fost timp de  încă ceva de vizitat, dar  Castelul Montjuïc nu m-a tentat – după cum ziceam, iar despre Poble Espanyol – un fel de Muzeul Satului spaniol –  citisem că ar fi mult prea comercial. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult? Pavilionul German – pentru că  asta-i arhitectura care-mi place!, Fundaţia Joan Miró – pentru că am descoperit, în sfârşit,  o pictură suprarealistă care nu-mi displace şi  Grădinile de cactus Mossèn Costa i Llobera‎ pentru minunăţiile acelea cu ţepi, multe şi mărunte.

Barcelona – Pavilionul German al lui Mies van der Rohe

 În dreapta Fântânii Magice  (cum priveşti dinspre Plaza de Spagna spre Palatul Naţional) se află Pavilionul German, o capodoperă a arhitectului Mies van der Rohe şi în acelaşi timp  una din construcţiile de referinţă ale arhitecturii raţionaliste. 

Barcelona, Pavilionul German – faţada dinspre Fântâna Magică

Pavilionul German a fost construit în Barcelona cu ocazia Expoziţiei Mondiale din 1929, când pe ambele laterale ale axei ce uneşte Plaza de Spagna de Palatul Naţional de pe Montjuic fuseseră înălţate, temporar,  pavilioane de protocol ale ţărilor participante la expoziţie. La finalul expoziţiei Pavilionul German a  fost demolat, ca şi celelalte pavilioane, neinteresând pe nimeni achiziţionarea lui, însă în 1983 a fost reconstruit, ca o confirmare a faimei şi locului pe care l-a ocupat în arhitectura modernă. Şi poate nu întâmplător, într-un oraş ca Barcelona, cu atâta Modernism Catalan excesiv de decorativ, să aibă succes o asemenea construcţie aparent simplă, neîncărcată de ornamente (dar încărcată de multiple aluzii şi semnificaţii), atât de altfel faţă de arhitectura predominantă a oraşului. Less is more era deviza  lui Mies van der Rohe.

Pavilionul German a fost prezentat la expoziţie gol, spre deosebire de pavilioanele altor ţări care şi-au expus produse comerciale ori artă; el era în sine o operă, o operă de arhitectură; un simbol al noii Germanii, aşa cum îşi doreau germanii să fie percepută ţara lor.

Barcelona, Pavilionul German -spatele pavilionului

Arhitectul Mies van der Rohe a fost un adept de frunte al Noii Arhitecturi, curentul căruia îi  sunt specifice formele simple, elementare, deschiderile mari, lipsa distincţiilor între faţada şi spatele clădirii,  estomparea graniţei dintre exteriorul şi interiorul construcţiei.

Barcelona, Pavilionul German – faţada laterală şi bazinul exterior

De fapt, există acolo două pavilioane, unul mic, cu pereţii portanţi şi cel mare, cu stâlpi  din oţel cromat; sunt şi două bazine dreptunghiulare cu apă, unul exterior mai mare şi altul interior, mai mic.  Ca materiale de construcţie, Mies van der Rohe a folosit  piatră şlefuită, marmură, onix, travertin, sticlă şi oţel cromat.
Pereti interiori şi exteriori ai pavilionului sunt din sticlă cei mai mulţi, unii dintre ei se pot ridica şi lăsa automat, dând naştere unui spaţiu deschis – open space, vizitatorul putând astfel străbate încăperile cursiv, neîmpiedicat de bariere. Prin Pavilionul German de la Barcelona, arhitectul Mies van der Rohe este creatorul spaţiilor comerciale moderne (birouri şi retail). 

Unii pereţii ai Pavilionului sunt translucizi, filtrează lumina şi dau naştere  iluziilor vizuale; jocuri de lumini şi reflecţii.

Structura pavilionului e una simplă, din linii drepte, stâlpii -„coloane” sunt aluzii la arhitectura Greciei Antice, la fel cum singura sculptură din Pavilion este o aluzie la arta Greciei Antice; spaţiile deschise şi transparente trimit la faimoasa Casă din preerie a marelui arhitect Frank Lloyd Wright.

Barcelona- Pavilionul german, bazinul interior şi un perete translucid

Graţioasa sculptură Dimineaţa de Georg Kolbe  se reflectă într-un bazin…

Barcelona, Pavilionul German, sculptura Dimineaţa de Georg Kolbe

…iar lumina, ricoşând, dă naştere unor simetrii optice.

În următoarele fotografii sunt faimoasele scaune Barcelona, create de Mies vad der Rohe special pentru Pavilionul German. Scaunele, considerate moderne şi astăzi  se fabrică în continuare:

Peretele din onix:

şi influenţe De Stijl (Mondrian) în aranjamentul şi coloritul încăperii:

Impresii  pregnante în urma vizitei la Pavilionul German:  o construcţie ce-ţi induce senzaţia de spaţiu nelimitat, fără oprelişti, deschidere spre exterior, eleganţă şi simplitate, senzaţie de bine şi relaxare.

 

 Fata de mai jos (studentă la arhitectură, arte, filosofie, filologie? …o simplă turistă?) stătea pe marginea bazinului exterior, privea pavilionul şi scria, când am intrat eu. Când am ieşit, la fel, privea şi scria…

 Programul de vizitare, preţul biletului precum şi un complet şi edificator tur virtual, pe  site-ul oficial al Pavilionului German.

 

Un an mai târziu, în 1930,  Mies van der Rohe a construit în Brno o casă de locuit similară cu Pavilionul German din Barcelona,  Vila Tugendhat, azi monument UNESCO.

Brno, Vila Tugendhat, living room – sursa: wikipedia commons, user: simonma

Observaţi acelaşi spaţiu deschis şi liber,  vederea amplă spre grădină prin peretele-cortină transparent, peretele din onix în stânga, scaunele (de data asta scaune  Tugendhat şi scaune  Brno, ambele în fabricaţie şi azi). Oare e cineva care nu ar fi încântat să locuiască într-o asemenea casă? Şi nu ştiu vouă cum vi se pare, dar mie, stâlpii din oţel cromat ai lui Mies van der Rohe mi se par cele mai frumoase coloane din lume.

Barcelona – Fântâna Magică

La baza treptelor largi care coboară de pe Montjuic, de la Palatul Naţional (Muzeul Naţional de Artă al Cataloniei)  spre Plaza de Spagna,  se află Fântâna Magică – Font Magica – locul de desfăşurare a unor fascinante spectacole de apă, culoare şi muzică în serile de la sfârşitul săptămânii.

Spectacolul nu implică doar Fântâna Magică, seara, întreaga suprafaţă dintre Plaza de Spagna şi Palatul Naţional e teatrul unor impresionante jocuri de apă, lumină şi culoare: de-o parte şi de alta a bulevardului Reina Maria Cristina, flancat de cele două campanile similare celei din Piazza San Marco din Veneţia, ţîşnesc jeturi de apă, iar între Fântâna Magică şi Palatul Naţional sunt intercalate – în zona scărilor – mai multe  cascade.

Tot acest ansamblu a fost conceput pentru Expoziţia Mondială din 1929, eveniment găzduit în Barcelona.

Un singur „defect” am găsit întregii scenografii: din niciun loc nu poţi vedea, în acelaşi timp, tot ansamblul fântânilor,  cascadele în trepte nefiind vizibile din cele două extremităţi ale axei: de pe terasa Palatului Naţional nu le vezi din cauza că-s sub tine şi îndreptate în cealaltă direcţie, iar dinspre Plaza de Spagna nu le poţi vedea din cauza jetului înalt al Fântânii Magice, care le acoperă. Dar, fireşte, ai timp să te muţi dintr-un loc în altul să le priveşti şi admiri din diferite perspective. La sfârşit de martie, nu era chiar aşa de mare înghesuială, posibil ca în plin sezon turistic să fie o problemă găsirea unui loc bun de privit şi fotografiat.

Însă, fotografile nu pot surprinde nici jocul de apă, nici piesele muzicale celebre, parte din spectacol. V-am selectat un filmuleţ de nici un minut şi jumătate, cu spectacolul impresionant al Fântânii Magice, pe muzica celebrei piese  Barcelona, în interpretarea lui Freddie Mercury şi Montserrat Caballe.

Font Magica, Queen – Barcelona, sursa: youtube, user: pamisiu194

Programul de funcţionare a Fântânii Magice:
primăvara-vara: joi-duminică, seara, orele 9-11,30
toamna-iarna:    vineri şi sâmbătă, seara, orele 7-9.

Rezervare online hoteluri şi zboruri ieftine

Trecând peste experienţa primului drum în străinătate de una singură, când am picat din nori în faţa biroului de turism dintr-un aeroport şi am cerut o cameră într-un hotel cât mai central, lângă catedrală  – acolo am şi primit, dar scumpă rău –  la al doilea drum ştiam deja să folosesc Booking, site-ul de rezervare online cazare pentru hoteluri şi să-mi caut singură un hotel cât mai convenabil.

La următorul drum, aflasem şi de site-ul similar, Venere şi căutam pe rând, pe ambele site-uri, comparând ofertele de preţ.

Un mare pas înainte am făcut atunci când am descoperit HotelCombined, motorul de căutare si comparare oferte cazare, care căuta simultan oferte în aprox. 30 de  site-uri diferite de rezervare cazare (inclusiv în site-urile unor agentii internationale de turism şi lanturi hoteliere) şi afişa unul sub altul, pentru hotelul selectat, preţurile finale (cazare + taxa rezervare) corespunzătoare fiecăruia din site-urile de rezervare care avea respectivul hotel în baza de date. Aşa am aflat că aceeaşi cameră rezervată prin  Booking  ar fi putut fi găsită pe un alt site de rezervare online cu câţiva euro mai ieftin ( în cazul unei cazări de-o săptămână, era deja o diferenţă de luat în seamă). Afişând astfel, una sub alta, toate ofertele găsite pentru o aceeaşi cameră,  HotelCombined îmi dădea posibilitatea de-a alege cea mai bună ofertă si, dintr-un simplu click, mă direcţiona spre site-ul de rezervare online care a promovat-o. Evident că  HotelCombined are toate facilitatile unui site obisnuit de rezervare online, adica poti filtra rezultatele căutarii in functie de criteriile dorite ( de exemplu: doar hoteluri de un anumit număr de  stele, situate la o anumită distanţă de centrul oraşului). Dar nu numai preturile diferite pentru un anume hotel le poti vedea pe HotelCombined, ci si  review-urile (recenziile turiştilor care s-au întors de la hotelul respectiv) de la toate site-urile de rezervare online.

Motorul de căutare si comparare oferte de cazare HotelCombined  fiind de succes, şi-a creat un sistem de afiliere, astfel ca acum întâlneşti  pe net suficient de multe site-uri, cu alte nume, care sunt tot „HotelCombined”, adică au aceeaşi bază de date şi aceleaşi ecrane de căutare, selecţie şi vizualizare a informaţiilor detaliate depre hoteluri.

Dintre toate acestea site-uri afiliate lui HotelCombined, zilele trecute am remarcat  Cheap Hotels, care  vine cu încă ceva foarte util nouă turiştilor şi anume un motor de căutare şi comparare pentru ofertele de zbor, care îţi dă posibilitatea de-a selecta in timp real cea mai buna oferta de zbor din cele disponibile pe site-urile multor companii aeriene pe care caută (inclusiv low cost si oferte promotionale).

Acelasi rezultat obtinut prin Cheap Hotels ca şi în ecranul de mai  sus, obţinut prin HotelCombined

Rezervare online cazare ieftină la hosteluri, pensiuni, campinguri ş.a.

 Există 3 site-uri mari specializate în rezervare online de cazare ieftină (cel puţin atâtea cunosc eu): HostelWorld, Hostels şi HostelBookers,  ele au o bază de date mare, cu zeci de mii de unităţi de cazare aflate pe toate continentele.

Poţi găsi prin intermediul acestor site-uri de rezervare online nu doar un loc în dormitoare comune din hosteluri -acestea fiind însă cele mai multe, ci şi camere în hoteluri mai ieftine ( clasificate la una sau două stele), pensiuni, case de oaspeţi, campinguri şi câteva apartamente (există însă alte site-uri specializate în rezervări cazare în apartamente).

Eu am ales cazare de două ori în Italia prin HostelWorld într-o aşa-numită residenza, o clădire (sau doar etaj de clădire) având camere cu baie închiriate turiştilor pe perioade mai scurte sau mai lungi. Diferenţa faţă de un hotel e că într-o asemenea unitate de cazare nu există o recepţie şi o sală de mese comună, ci doar camere cu baie privată, nu există nici personal aflat permanent la dispoziţia turiştilor; primeşti cheile de la recepţia aflată uneori în altă parte a oraşului ( aşa a fost în Veneţia), sau ţi se aduc chiar la cameră (în Vernazza din Cinque Terre). E o modalitate de-a sta totuşi confortabil, pe bani mai puţini, într-o clădire amplasată bine: în Veneţia am stat la 3 minute de Piazza San Marco, iar în Vernazza într-o cameră deasupra mării şi prăpastiei, cu nişte privelişti de vis de la ferestre şi de pe terasă.

Pe site-ul HostelWorld  poţi obţine în câteva clipe o selecţie a unităţilor de cazare ce se încadrează în criteriile setate de tine. De exemplu,  eu, când merg singură, pun filtrul: „camere single + dormitoare de femei” şi obţin astfel, din întreaga bază de date, doar cele ce se încadrează în cerinţele mele. Ceea ce îmi place mie foarte mult şi consider că e foarte util e nota generală (de la 1 la 10) primită de respectivul hostel precum şi review-urile (recenzii) de la turiştii ce au fost cazaţi acolo. Nu m-aş duce niciodată într-un hostel cu notă sub 7 şi, din experienţa mea, un hostel cu notă peste 8,50 este foarte bun, întotdeauna am fost mulţumită de cazarea într-un asemenea loc. Pe site-ul de rezervări online vezi nu doar nota generală, ci şi notele date pe câteva caracteristici, eu, de exemplu, caut hosteluri cu notă maximă la „amplasare”, pentru că „siguranţă” şi „curăţenie” oferă cam toate, iar „fun”, „staff” şi „caracter” la un hostel mă înteresează mai puţin.

Şi ca să-ţi dai seama ce te cam poate aştepta în hostelul ales, nu strică să citeşti cât mai multe review-uri. Din punctul meu de vedere, sistemul acesta de review-uri şi note date NUMAI DE CEI CE AU FOST CAZAŢI ACOLO este foarte bun, elimină manipulările (într-un sens sau în altul) şi îţi dă şi siguranţa că vei fi bine tratat la destinaţie având în spate un colos în rezervări, decât dacă te-ai duce de unul singur, rezervându-ţi cazarea prin schimb de e-mail direct cu hostelul respectiv. Pentru că, dacă ai mers prin HostelWorld şi nu ai fost mulţumit, revenit acasă, când îţi vine mailul de la HostelWorld cu invitaţia de-a da o notă hostelului şi a scrie un comentariu, îţi verşi năduful şi-i dai notă proastă, ba mai scrii şi un review să le piară pofta altora să calce pe-acolo, aşa, măcar un sezon-două.

La rezervarea online a cazării  ţi se retrage de pe card a zecea parte din suma datorată cazării, restul trebuind să-l plăteşti, cash, la sosirea la hostel. Taxa de rezervare este de 1,5 euro, se retrage, la fel, de pe card. Mai există o taxă opţională pe care vă recomand s-o achitaţi, e vorba de protecţia la anulare, 1 euro: în caz că renunţi ulterior la rezervarea făcută, suma pe care ai plătit-o deja o poţi folosi în viitor la o altă rezervare.

Anulările de rezervare se fac foarte simplu, nu trebuie să porţi nicio discuţie prin email cu recepţia hostelului sau cu site-ul de rezervare, doar te loghezi pe site-ul de rezervare online pe contul tău şi-ţi anulezi (sau modifici) rezervarea.

Eu am rezervat până acum cazare de vreo 10 ori prin  HostelWorld, am fost mulţumită de el şi-l recomand, dar presupun că la fel aş fi dacă mi-aş rezerva cazare şi prin ceilalţi doi mari agenţi de rezervare online, deoarece condiţiile lor sunt similare şi bazele lor de date  coincid în mare măsură.

Fotografierea în vacanţă

M-a cam cuprins nostalgia la amintirea ultimelor mele vacanţe prin Europa şi m-am apucat de răsfoit folderele cu fotografii; drept e că nici n-ai avea ce altceva face interesant, pe gerul ăsta.

Cinque Terre, Vernazza, vedere din port

Cinque Terre, Vernazza, vedere de pe poteca spre Monterosso al Mare

Floare de cactus

Florenţa, podul lui Michelangelo

Veneţia, artificii la Festa del Redentore

Cotswold, casă din Bilbury

Cotswolds, Bilbury

Roma, pod peste Tibru, în fundal dreapta se vede cupola de la SanPietro

Turişti pe treptele catedralei din Florenţa

Un nene în parcul Guell din Barcelona

Casă din Burano, în laguna Veneţiei

Dintr-o călătorie de-a mea mă întorc acasă cam cu 1500-2000 fotografii, fac în medie 300 de fotografii pe zi. Nu-i mult, la cele 15-16 ore zilnice de colindat oraşul sau regiunea în care mă aflu. Am o cameră foto compactă Canon Powershot SX200 IS; e mică, îmi încape în palmă, de altfel nici n-aş putea umbla ziua întreagă cu un DSLR sau o cameră bridge atârnată după gât, m-ar da jos, nu alta. Aşa, mai în palmă, cu şnurul petrecut pe după încheietura mâinii, mai în buzunar (dacă am buzunar), mai în geantă.

Am ales-o pentru că are un obiectiv grandangular cu care mă descurc foarte bine în spaţii strâmte (pieţe înghesuite sau interioare de clădiri, camere), dar are şi un zoom de 12x cu care pot fotografia bine detalii arhitecturale, ba chiar o folosesc la faţa locului şi doar ca să le privesc mai bine, putând să mi le apropii neaşteptat de tare. Are programe speciale pentru fotografiere la apus, noaptea, peisaje, copii şi animale în mişcare, portrete, frunziş, plajă, zăpadă, artificii ş.a., nu am încercat încă nici jumătate din ele.  Fireşte, cei ce se pricep mai bine la fotografiere au posibilitatea să treacă pe manual, să-şi seteze singuri timpii de expunere, deschiderea diafragmei, se pot juca cu ISO şi probabil multe altele.

Aşa mică cum e ea, e însă neaşteptat de robustă, eu, fiind mai neîndemânatică, am scăpat-o de nenumărate ori pe jos. A trecut prin destule sărăcuţa, am năclăit-o chiar la început, în Napoli, cu cremă de plajă şi apoi, în altă călătorie, cu îngheţată. După faza cu îngheţata am spălat-o abundent cu apă, n-am găsit, în Roma fiind,  altă soluţie. O vreme nu s-a mai deschis complet perdeaua obturatorului, trebuia forţată de fiecare dată cu mâna, apoi şi-a revenit. Am verificat-o din nou zilele astea, să văd dacă-i cazul sau nu să-mi cumpăr o compactă nouă, aflând de tentanta ofertă a celor de la F64 şi dorindu-mi să câştig la tombola lor,   weekend-ul  la Veneţia -apropo, mai e valabilă oferta F64 până în 14 februarie –  dar pare-se că micuţa mea compactă Canon funcţionează perfect, chiar i-am dat-o şi unui profesionist s-o inspecteze, el crede că pot, pe viitor, încerca şi cu sosuri grele, onctuoase.

Într-o oglindă din Castelul d’Este din Ferrara

 

100 cele mai frumoase muzee ale lumii

De ce să mint, mă topesc şi acum, ca în copilărie, după cărţile-album bogat ilustrate, editate în condiţii grafice excelente. Îmi place să-mi plimb mâna pe colile fine, lucioase, să privesc fotografiile şi să citesc explicaţiile, în timp ce imaginaţia îmi zboară spre locurile prezentate în carte. O asemenea carte-album mi-a parvenit acum câteva zile  şi de atunci, greu am lăsat-o din mână. Este vorba despre volumul 100 cele mai frumoase muzee ale lumii, de la Editura ALL.

Cartea provine de la  REBO Publishers, editură specializată în enciclopedii, cărţi de istorie, sănătate, gătit, grădinărit, fotografie ş.a. şi face parte din seria  100 cele mai frumoase…

Conţinând 208 pagini de  format 233 x 340 mm, volumul 100 cele mai frumoase muzee ale lumii ne prezinta o selecţie de 100 muzee DE ARTĂ considerate cele mai valoroase, mai importante – judecând după comorile de artă pe care le găzduiesc –  şi mai frumoase din punct de vedere arhitectural din lume,  fiecărui muzeu revenindu-i două pagini cu un text explicativ, care surprinde esenţialul din fiecare muzeu, fotografii  ale unor capodopere pe care le găzduieşte, una-două fotografii edificatoare din interiorul sau exteriorul muzeului şi un cartuş cu informaţii practice: adresa şi site-ul oficial al muzeului, programul de vizitare, transportul  în comun spre muzeu,  sugerează de asemenea alte atracţii din oraş, înrudite cu muzeul. Muzeele sunt ordonate pe ţări şi apoi pe oraşe, astfel că e extrem de uşor de-a găsi un anumit muzeu în carte.

Cartea, aşa cum spune şi titlul,  ne prezintă şi multe muzee care sunt, ele însele frumoase, capodopere de  arhitectură, dându-ne câteva informaţii despre construcţie şi despre arhitectul care a proiectat-o.

Accentul e pus pe muzeele de artă din Europa, în număr de 77, urmate apoi de muzeele Americii de Nord, 9 la număr, vine apoi Asia cu 7 muzee, America de Sud cu 4, în timp ce Africa e reprezentată prin 2 muzee, iar Australia printr-unul singur.

Cartea-album 100 cele mai frumoase muzee ale lumii este recomandată turistului obişnuit, nu neapărat pasionat de artă, dar curios şi doritor de-a cunoaşte tot ce e mai valoros, caracteristic şi interesant din civilizaţia şi cultura unui popor a cărui ţară o vizitează.

Cartea se poate comanda online  aici, pe site-ul Editurii ALL la un preţ de 64,90 lei.

Răsfoind cartea-album 100 cele mai frumoase muzee ale lumii am păşit din nou prin încăperile muzeelor colindate de mine şi am simţit o mare bucurie revăzând zâmbetul misterios al Giocondei lui Leonardo da Vinci din Luvru, viguroasele culori din frescele lui Michelangelo de la Capela Sixtină din Muzeele Vaticanului, durul  profil al lui Federico da Montefeltro, duce de Urbino al lui  Piero della Francesca din Uffizi, degetele apăsate adânc în carnaţia Proserpinei, în sculptura lui Bernini de la Galeriile Borghese, tonurilor calde din pânzele marilor maeştri ai stilului veneţian din Galleria dell’Accademia, inconfundabilele picturi în stil Art Nouveau ale lui Klimt din MuseumsQuartier  sau coloratele Vise suprarealiste ale lui Miro din Muzeul Fundaţiei Miro. Am uitat ceva? A… sigur, peisajele romantice englezeşti ale lui Constable din National Gallery sau cele sublime, aproape abstracte, ale lui Turner din Galeria Clore de la Tate Britain, precum şi nepreţuitele comori din colonii, adunate cu grijă la  British Museum.

Le număr şi-mi ies exact 10 muzee de artă vizitate, din cele 100 cele mai frumoase muzee ale lumii. Cam puţin şi ruşinos, e drept, dar promit să recuperez.

Îmi fac rapid un plan de acţiune: în prima fază Madridul cu al său muzeu Prado, neapărat apoi Amsterdamul cu Rijksmuseum şi Muzeul van Gogh. Aş da o fugă -dar ce fugăăă… şi până la Luvrul rusesc– Ermitaj din Skt. Petersburg şi la Galeria Tretiakov din Moscova. Ce să mai spun de Albertina şi Kunsthistorisches Museum din Viena pe care am reuşit, nici eu nu ştiu cum, să le ocolesc de două ori!  

Dar, de ce să nu îndrăznesc… se poate în vise, nu-i aşa? Muzeul Metropolitan din New York, cu a sa cea mai cuprinzătoare colecţie de pictură din Statele Unite! Şi neapărat Muzeul Egiptean din Cairo, Muzeul Naţional din Kyoto, Muzeul Antropologic din Mexico City şi Oraşul Interzis din Beijing!

Şi, cum arhitectura rămână totuşi, bucuria şi plăcerea mea dintâi, nu pot să nu mă gândesc să ajung cât mai repede la Centrul Pompidou din Paris – exemplu de arhitectură high-tech, la Muzeul Guggenheim din Bilbao – capodoperă a deconstructivismului, la originalul Muzeu al lui Dali din Figueres sau la Muzeul Guggenheim din New York, al celebrului arhitect Frank Lloid Wright. Şi m-aş urca şi-n MoMa din New York, să simt că ameţesc privind în jos din atriumul de la etajul şase, spre Nuferii lui Claude Monet.

Eh… noi să fim sănătoşi, le-om vedea pe toate până la urmă. Sau măcar o  parte din ele.

De acord cu mine, turistule obişnuit, că aceste tezaure ale omenirii ar trebui văzute, că nu ajunge să te plimbi îndelung pe străzile unui oraş străin, să te sui pe toate dealurile şi-n toate turlele posibile să-i vezi panorama de la înălţime, să faci plimbări romantice prin împrejurimi, să vizitezi muzee ale torturii, muzee de ceară, de ciucalată sau de rahat, să înfuleci ca spartul prin all-you-can-eat-uri, să vizitezi pub-uri, cluburi şi să faci shopping până la epuizare? Dacă vrei să ştii, să înţelegi cine e, ce e un popor a cărui ţară o vizitezi,  trebuie să-i cunoşti istoria, cultura, arta. Şi, pentru că tot nu eşti (nu sunt nici eu) un mare iubitor de artă ca să iei la rând toate muzeele de artă dintr-un oraş sau dintr-o ţară, e bine să-ţi faci timp pentru acele esenţiale muzee, care merită într-adevăr văzute. Cartea asta te poate ajuta în alegere.

Articolul de mai sus este scris pentru campania  vALLuntar  iniţiată de Grupul Editorial ALL, campanie ce îşi propune să promoveze lectura şi voluntariatul. 

Scrieţi comentarii, să-i putem pune la lucru -voluntariat!- pe cei de la ALL, acolo unde veţi propune VOI, dacă acest articol va avea printre cele mai multe comentarii. Pentru articol, echipa ALL va presta 15 minute de voluntariat, pentru fiecare comentariu încă 3 minute. Se ia în calcul doar un comentariu de persoană.