O nouă mică vacanta la Roma

Din nou la Roma, weekendul trecut.

Am plecat din Cluj joi după-masa, zborul cu Wizz-air, ca de obicei. Am aterizat la ora 19,30 pe aeroportul Fiumicino, trenurile spre Roma n-au circulat însă din pricina unor lucrări pe traseu aşa că după un ocol inutil pe la gara din aeroport am luat în cele din urmă un shuttle bus până la gara Ostiense din Roma, iar de acolo un autobuz de oraş cu care am ajuns pe la ora 21,30 la hostelul la care am avut cazarea, Orsa Maggiore for Women Only din cartierul Ianiculum, chiar lângă Villa Farnesina, la doi paşi de cartierul Trastevere (Via Lungara pe care se află Villa Farnesina şi Via Lungaretta ce străbate zona turistică din Trastevere sunt aproape în prelungire).

Altă viaţă în Trastevere, faţă de cartierul Esquilin  zona Termini sau zona Piazza Vittorio Emanuele, unde am avut cazare în celelalte două dăţi când am vizitat Roma! Nici picior,  nici umbră de imigrant, Trastevere e un cartier pitoresc şi boem  locuit de italieni, sigur la orice oră din zi sau noapte, cu case vechi şi nepretenţioase, la parterul cărora sunt deschise osterii până la ore târzii.

Roma – Străduţă din cartierul Trastevere

Roma – Osterie în Trastevere

Trei zile întregi am stat de data asta în Roma, vineri, sâmbătă şi duminică, iar luni pe la ora 11 dimineaţa, dupa ce am vizitat Villa Farnesina, am plecat cu autobuzul luat de lângă hostel până la gara Ostiense şi de acolo la aeroportul Fiumicino, cu obişnuita combinaţie de două trenuri, cu  schimb la Parco Leonardo. De la aeroportul Fiumicino am decolat spre Cluj pe la ora 15,30, conform orarului.

Am mai fost de câteva ori în Roma: prima dată în 2009  într-o vacanta de opt zile, a doua oară în anul următor (venind dinspre Neapole)  doar câteva ore şi a treia oară a fost tot un weekend de vreo trei zile în toamna anului 2010. Cunoşteam deci binişor Roma şi avusesem prilejul să văd o bună parte din obiectivele care mă interesau, rămăseseră însă nevizitate câteva de primă  împortanţă pentru mine, pentru care mi-am dorit să revin: Tempietto lui Bramante de la San Pietro in Montorio, Sant’Ivo alla Sapienza a lui Borromini, să urc în cupola lui Michelangelo de la Bazilica San Pietro, apoi Forul, Palatinul şi Colosseumul şi neapărat să merg la Tivoli la Villa d’Este şi la Villa Adriana. Plus câteva mărunţişuri, ca să zic aşa. Şi fireşte să revăd o parte din cele vizitate şi îndrăgite în drumurile anterioare.

Din păcate însă, o bună parte din obiective a rămas neatinsă: Tempietto închis toată luna august, Sant’Ivo alla Sapienza închisă iulie şi august, San Girolamo della Carita (Capela Spada) închisă iulie-august-septembrie! Închisă pentru renovare şi Capela Chigi (Rafael) de la Santa Maria del Popolo.

 Şi sculptura lui Bernini Extazul Beatei Ludovica Albertoni din biserica San Francesco a Ripa o poţi vedea doar printr-un geam murdar, dintr-un loc îndepărtat, pentru că aripa aceea a bisericii e în renovare.

Altă ratare: la urcarea în cupola de la Bazilica San Pietro, exact când urma să intru în lift împreună cu alţi câţiva vizitatori, s-a blocat liftul în coborâre şi ni s-a spus că nu mai sunt şanse  să se repare  în aceeaşi zi, aşa că mi-am luat banii înapoi şi am luat-o de-acolo urgent,  de bucurie că n-am fost şi eu printre captivii din lift.

Aşadar am vizitat puţine obiective noi: Forul roman şi cartierul Trastevere (mai în amănunt)   în Roma, Villa d’Este şi Villa Adriana în Tivoli,  în rest se poate spune că acest drum la Roma a fost mai mult o recapitulare a unor obiective vizitate în vacanţele anterioare.

Roma – Forul roman, Casa Vestalelor Virgine

Roma – Imagine din Palatin, văzut de pe Via di San Gregorio

Roma – Colosseum

Tivoli – Villa Adriana, Canopus

Tivoli – Villa d’Este, instalaţia O sută de fântâni

Hotărât lucru, luna august e de nerecomandat pentru a merge la Roma! A fost o căldură ucigătoare, mai ales în spaţiile largi, deschise, printre ruine. Aşa că m-am mulţumit în Roma, privind ruinele antice, cu Forul roman şi o plimbare prin jurul Palatinului şi Colosseumului, n-am mai intrat la acestea două din urmă, mai ales că-mi luasem porţia de mers prin soare arzător în ziua anterioară, la Tivoli.

Noroc că mă scol dis-de-dimineaţă şi pe la 6,30, încă pe răcoare,  eram deja pe stradă, prindeam răsăritul soarelui oglindit în apele Tibrului,

Roma – Podul Vittorio Emanuele II peste Tibru, în fundal  cupola Bazilicii Sf. Petru

Roma – Înger de Bernini pe Ponte S. Angelo, în soarele dimineţii

…era plăcut afară dimineaţa, răcoros, făceam o porţie bună de poze, apoi pe la 9,30 mă întorceam pentru micul-dejun şi de pe la 10 porneam din nou, de data asta greu de tot, până pe la vreo 6-7 seara, când devenea, din nou, plăcut afară. Serile târzii, de regulă le petreceam în Trastevere hoinărind pe străduţe sau mâncând pizza şi bând bere la una din cârciumioarele din cartier.

Am făcut exact jumătate din numărul de poze cu care mă întorc de obicei dintr-o asemenea vacanta şi nu mă miră, nici gând să trec de data asta strada pe trotuarul cu soare, pentru o poză!

Totuşi, am bătut, cumva, toată zona aceea dintre Tibru la vest şi Quirinal la est, adică Navona, Campo de’ Fiori, Rotonda, Spagna, Capitoliul, zona Forului roman şi fireşte Trastevere, intrând din nou în bisericile favorite, amintite mai jos  într-o ordine aleatorie:

…în Biserica Il Gesu pentru minunatul tavan în trompe l’oeil (fresca lui Baciccia şi stucatura lui Antonio Raggi):

Roma – Il Gesu, tavanul baroc stil „fereastră spre cer”

Roma -Il Gesu, detaliu din tavanul în trompe l’oeil

…în Biserica San Luigi dei Francesi pentru cele trei picturi ale lui Caravaggio:

 Roma – San Luigi dei Francesi, Caravaggio,  Sf. Matei şi îngerul

 Roma – San Luigi dei Francesi,Caravaggio, Martiriul Sf. Matei

Roma – San Luigi dei Francesi, Caravaggio, Chemarea Sf. Matei

…în Bazilica Santa Maria in Trastevere pentru mozaicul lui Cavallini din absidă şi pentru pardoseala cosmatescă:

 Roma  – Santa Maria in Trastevere, mozaic Cosmati din pardoseală

 Roma – Santa Maria in Trastevere, Încoronarea Fecioarei, mozaic din absidă

Roma – Santa Maria in Trastevere, mozaic Cavallini, Adorarea Magilor
 

…în Biserica Santa Cecilia in Trastevere pentru fresca Judecata de Apoi a lui Cavallini  din cor (rele, călugăriţele alea, nu m-au lăsat s-o fotografiez, n-am putut face nimic,  ele erau doo, eu eram singurul vizitator!), pentru sculptura ce-o reprezintă pe Sfânta Cecilia moartă şi pentru pardoseala cosmatescă:

Roma – Santa Cecilia in Trastevere, Stefano Maderno, Santa Cecilia

Roma – Santa Cecilia in Trastevere, detaliu din pardoseala cosmatescă

…în Biserica San Francesco a Ripa pentru sculptura lui Bernini Extazul Beatei Ludovica Albertoni:

Roma – San Francesco a Ripa, Bernini, Extazul Beatei Ludovica Albertoni

…în Bazilica San Pietro ( Vatican ) pentru Pieta şi domul (cupola )  lui Michelangelo:

Roma – San Pietro, Michelangelo, Pieta

Roma – San Pietro, Michelangelo, cupola

…în Biserica Sant’Andrea della Valle pentru cupola lui Carlo Maderno, a doua ca mărime din Roma după cea a lui Michelangelo de la San Pietro şi pentru frescele lui Domenichino şi Giovanni Lafranco:

Roma –  Sant’Andrea della Valle, frescele de pe tavan

Roma –  Sant’Andrea della Valle, frescele din cupolă

…în Biserica San Giovanni dei Fiorentini pentru mormântul genialului arhitect baroc Borromini:

Roma – San Giovanni dei Fiorentini, mormântul lui Borromini

…în Sant’Andrea delle Fratte pentru îngerii lui Bernini:

Roma – Sant’Andrea delle Fratte, Bernini, Înger

Roma – Sant’Andrea delle Fratte, Bernini, Înger

 

…în Panteon pentru cupola impresionantă şi pentru mormântul lui Rafael:

 Roma – Panteon, cupola casetată

Roma – Panteon, mormântul lui Rafael

…în Biserica Sant’Ignatio di Loyola pentru tavanul în trompe l’oeil al lui Andrea Pozzo:

Roma – Sant’Ignatio di Loyola, Andrea Pozzo, tavan în trompe l’oeil

Roma – Sant’Ignatio di Loyola, Andrea Pozzo, tavan în trompe l’oeil, detaliu

…în Biserica Santa Maria in Cosmedin pentru „stropul” de romanic din Roma  şi pentru pardoseala cosmatescă:

Roma – Santa Maria in Cosmedin, mozaic Cosmati

…în Biserica Santa Maria Sopra Minerva pentr „stropul” de gotic dintr-un oraş baroc (singura biserică gotică din Roma) pentru vitralii şi pentru Capela Carafa cu frescele lui Filippino Lippi:

Roma – Santa Maria sopra Minerva , interiorul gotic

Roma – Santa Maria sopra Minerva, Filippino Lippi, Capela Carafa

Roma – Santa Maria sopra Minerva, vitraliu

…în Biserica Santa Maria del Popolo pentru cele două picturi ale lui Caravaggio:

Roma – Santa Maria del Popolo, Capela Cerasi, Caravaggio, Crucificarea Sf. Petru

Roma – Santa Maria del Popolo, Capela Cerasi, Caravaggio, Convertirea Sf. Paul 
sau Convertirea din drumul Damascului

…în Biserica Sant Pietro in Vincoli pentru sculptura Moise a lui Michelangelo:

Roma – San Pietro in Vincoli, Michelangelo, Moise

…în Biserica San Carlo ai Catinari pentru frumosul dom al lui Rosato Rosati:

Roma – San Carlo ai Catinari, Rosati, dom

…şi în multe alte biserici ieşite în cale, măcar pentru răcoare.

Am trecut din nou prin pieţele favorite: Navona,  San Pietro, Campo de’Fiori, Rotonda, Trevi, Mattei, m-am plimbat de-a lungul malurilor Tibrului, prin ghetou şi pe străzile şi străduţele  favorite: Via Catinari, Via del Governo Vecchio, Via Giulia şi tot păienjenişul acela de străduţe din Trastevere, Campo de’Fiori, Navona şi Rotonda, am admirat palate, case, detalii arhitecturale, fântâni, obeliscuri, pinii, dar despre astea, altădată.

În ultima zi, o vizită la Villa Farnesina de lângă hostel şi apoi înapoi spre Ostiense, Fiumicino, Cluj.

Roma – Villa Farnesina, Rafael, Triumful Galateei

Am mâncat pizza bună la pizzeria Dar Poeta în Trastevere, pe Vicolo di Bologna.  Şi îngheţată delicioasă la San Crispino atât lângă Fontana di Trevi pe Via  della Panetteria cât şi în Piazza Maddalena – încercaţi îngheţata  Zabaione  – şi m-am lăcomit şi la un Tartufo la Tre Scalini în Piazza Navona, asta întorcându-mă de la Vatican,  de fericire că n-am rămas blocată şi eu în liftul de la Bazilica San Pietro, 10 euro a costat prăjiturica-îngheţată, dar am simţit nevoia de sărbătorire.

În rest, doar apă din cişmele, în Roma le întâlneşti la tot pasul şi apa e bună.

Roma – Tartufo tre Scalini

Probabil că cel mai remarcabil lucru din această scurtă vacanta la Roma a fost însă, pentru mine,  cazarea din Trastevere, foarte mulţumitoare, eu am cam suferit în drumurile anterioare din cauza faunei ce se învârteşte prin zona Termini, imigranţi care mai de care mai ciudaţi, care ieşeau pe străzi serile, prin urmare îmi era cumva neplăcut să mă întorc seara târziu la hostel.  Aici, pe lângă amplasarea excelentă, la doi paşi de Trastevere şi de Campo de’Fiori (eram în 4 minute pe Via Giulia) şi hostelul în sine  a fost deosebit de bun, unul dintre cele mai bune în care am stat. Nu pot reproşa nimic, poate doar faptul că nu prea poţi găti aici, nu că mi-ar fi lipsit că nu aveam de gând s-o fac, dar, de obicei, într-un adevărat hostel ar cam trebui să ai şi posibilitatea asta. În rest, totul a fost la superlativ. O fostă mănăstire, nişte camere cât o şură de înalte, răcoroase. Fără paturi suprapuse, dulap personal cu umeraşe şi sertare, noptieră, veioză, internet, frigider, baia funcţionând perfect şi totul strălucind de curăţenie, mic-dejun satisfăcător. Parcă-mi pare rău că l-am descoperit atât de târziu, nu ştiu dacă  o să mai merg degrabă la Roma.

În concluzie, cel mai important sfat pe care pot să vi-l dau în urma acestui weekend, mica vacanta: nu mergeţi la Roma în august!

Publicitate

Venetia – Bazilica San Marco ( Basilica di San Marco )

Fascinanta bazilică din Piazza San Marco este supranumită şi Biserica de aur atât pentru exteriorul ei maiestuos care, în lumina caldă a apusului, privind dinspre Piazza San Marco, pare scăldat în aur, cât şi datorită interiorului ei magic, cu pereţii îmbrăcaţi in extenso în mozaicuri pe fundal de aur.

Bazilica San Marco este  mândria Venetiei, un veritabil cufăr cu comori al oraşului, o simbioză perfectă între arhitectura (romanica şi venetian-bizantina la exterior, bizantina în interior ) şi artă, aici vorbind atât de cei 8000 mp de decoraţiuni, între care la loc de frunte sunt încântătoare mozaicuri bizantine  (sau de inspiraţie bizantina) ce îmbracă pereţii interiori de la podea şi până sus la pandantive şi cupole,  cât şi de nenumăratele comori de artă, multe din ele obţinute ca pradă de război din a patra cruciadă când veneţienii, alături de ceilalţi cruciaţi, au prădat Constantinopolul, ei cerând şi obţinând o mare parte din prada de război, ca răsplată pentru că au asigurat transportul pe mare pentru  armata cruciaţilor.

Numele bazilicii vine de la sfântul tutelar, Marcu Evanghelistul, ale cărui rămăşiţe pământeşti – spune legenda – au fost furate din Alexandria de doi negustori veneţieni care le-au ascuns într-un butoi sub carne marinată de porc, pentru a putea trece de gărzile musulmane. Dar povestea oficială, recitată de dogele de atunci al Venetiei, spunea că osemintele sfântului ar fi fost descoperite sub una din coloanele bazilicii, când au reconstruit-o. Şi toată acestă tărăşenie pentru că sfântul care le fusese destinat, Sfântul Teodor, li se păru veneţienilor prea modest, prea nepotrivit lor, aşa că şi-au ales şi furat singuri sfântul potrivit. Peripeţiile  aducerii la Venetia a rămăşiţelor pământeşti ale sfântului sunt înfăţişate într-un frumos mozaic, în timpanul celui mai din stânga portal de pe faţada vestică, cea dinspre Piazza San Marco.

Iată cum arăta bazilica, pictată de Gentile Bellini la sfârşitul secolului al XV-lea, înfăţişând o sărbătoare festivă, Procesiunea relicvei Sfintei Cruci în Piazza San Marco, tablou ce se află în Galleria dell’Accademia:

Bazilica San Marco a fost construită după un plan în formă de cruce grecească şi are cinci cupole, câte una pentru fiecare braţ al crucii,  a cincea cupolă fiind centrală. Cupolele creează un efect magnific pe cer, îndeosebi noaptea la lumina lunii, când par învăluite într-o aură romantică.

În fotografia de mai jos vedeţi faţada vestică, cea principală, dinspre Piazza San Marco, cu bazoreliefuri romanice semicirculare sculptate,   portalul principal cu mozaicul  înfăţişând Judecata de Apoi (temă predilectă, alături de Apocalipsa, pentru timpanele portalurilor principale romanice) şi deasupra ei, Loggia dei Cavalli cu cei patru cai furaţi din Constantinopol, probabil cea mai de preţ sculptură din bazilică (de fapt copie a ei, quadriga originală se află în muzeul bazilicii).

Recomandarea mea e să priviţi neapărat bazilica dinspre  Piazza San Marco spre apus, când faţada e scăldată în lumină;  dacă însă doriţi să fotografiaţi Piazza San Marco din balconul cu cei patru cai (Loggia dei Cavalli), probabil ar fi de preferat să vă urcaţi acolo cât mai de dimineaţa, când soarele e în spatele bazilicii, altfel veţi avea jumătate piaţa în soare şi cealaltă jumătate în umbră.

Fatada sudică, cea dinspre Palatul Dogilor, dat fiind că era una din primele clădiri ale Venetiei pe care le zăreai când ajungeai acolo pe mare, a fost proiectată la fel de somptuos ca şi faţada vestică. 

Se observă ( în fotografia următoare) în faţa intrării dinspre Palatul Dogilor, de-o parte şi de alta,  cele două coloane siriene aduse şi ele ca pradă de război de la Constantinopol. În acestă parte a bazilicii, în interior, se află  Tezaurul bazilicii, bogat în neasemuite comori, o bună parte procurate din cuceririle Venetiei.

În colţul dintre faţada vestică şi cea sudică se află Tetrarhii, o sculptura din porfir roşu  ce datează din  secolul IV, luată din Egipt (cum altfel?) care-i înfăţişează pe împăratul Diocleţian şi pe alţi trei  apropiaţi lui, deşi o legendă veneţiană spune că ar fi vorba de patru  mauri care au încercat să fure comorile bazilicii, dar o minune înfăptuită de Sfântul Marcu (cel furat de ei, de veneţieni, dar asta  nu se pune) i-ar fi împiedicat s-o facă, transformându-i în piatră. Aşadar, un aviz amatorilor de furăciuni, sfântul furat nu iartă.

Începând încă din nartex (pronaos), în Bazilica San Marco pot fi privite şi admirate o mulţime de cicluri de mozaicuri realizate, conform tradiţiei meşteşugarilor bizantini, cu foiţă de aur întinsă peste tesserae, bucăţele de sticlă colorată: scene din Vechiul Testament şi  Domul Genezei în nartex, Domul Înălţării şi  Domul Rusaliilor în nava centrală, precum şi celelalte teme predilecte ale doctrinei creştine, toate se găsesc în acele câteva mii de metri pătraţi de mozaicuri bizantine care creează împreună un efect magic, parcă din altă lume. Lumina palidă, care se strecoară prin ferestrele cupolelor care au  mai rămas neacoperite cu mozaicuri, sporeşte efectul de mister, de magie.

Decoraţia de pe pereţi se continuă pe jos cu pardoseala din marmură policoloră luată şi ea din construcţiile orientale, în timpul jefuirii Constantinopolului. 

Intrarea în bazilică este gratuită, dar pentru a intra trebuie să vă pregătiţi să staţi la coadă. Se înaintează repede, totuşi vă puteţi aştepta la o jumătate de oră de stat în rând. Se poate sări peste rând, făcând o rezervare online pe site-ul http://www.venetoinside.com/en/ , contra sumei de doar 1 euro.

În bazilică se plăteşte însă în trei locuri: la intrarea în Sanctuar,  unde se află Pala d’Oro, celebrul paravan de aur încrustat cu pietre preţioase, creat prin tehnica cloisonné, la intrarea la Tezaurul cu mulţimea de comori de artă făurite de meşteşugarii vremii sau  adunate ca pradă din cruciade şi la intrarea în Muzeul bazilicii şi Loggia dei Cavalli. Pentru a urca în Campanila se stă la o altă coadă, vizavi de intrarea la bazilică.

Detalii despre preţuri, orar de vizitare dar şi frumoase fotografii şi tururi virtuale puteţi găsi pe site-ul bazilicii, http://www.basilicasanmarco.it/eng/ .

Venetia – Acqua Alta

Acqua alta e numele dat inundaţiei ce se poate petrece în Veneţia între lunile octombrie şi martie. Ea se datorează fluxului din Marea Adriatică, atunci când se întrunesc anumite condiţii ce ţin de  presiunea atmosferică, vânt şi  fazele lunii.

Datorită poziţiei sale, Piazza San Marco e deosebit de vulnerabilă, la inundaţiile catastrofale din 1966 apa a atins în piaţă aproape doi metri înălţime.

Am prins şi eu un puiuţ de acqua alta în Veneţia, în octombrie 2009: era o zi frumoasă şi călduroasă, ca de vară târzie, dimineaţa am intrat în Palatul Dogilor şi spre după-amiază, la ieşire, minune mare! Piazza San Marco era inundată în partea dinspre palat şi bazilică, prin faţa Bazilicii San Marco şi ieşirii de la Palatul Dogilor,apa trecea bine de glezne, era instalată acolo o platformă pe care treceau turiştii într-un sens şi în celălalt. Se înainta greoi şi de aceea mulţi se descălţaseră – era cald – şi păşeau cu picioarele goale prin apă. Atunci am înţeles ce-i cu acele bănci improvizate din Piazza San Marco şi de pe Riva degli Schiavoni pe care le tot zărisem zilele anterioare: erau de fapt stive din segmentele  platformei – punte ce se instala  în piaţă în caz de acqua alta! Că, altfel, nu există bănci în Piazza San Marco, iar acum în iulie 2011, nici urmă de ele, prin urmare, înseamnă că „băncile”  apar odată cu pericolul acqua alta, adică din octombrie şi până în martie.

Dacă mergeţi la Veneţia în intervalul octombrie – martie, poate n-ar fi o idee rea să vă luaţi în bagaj şi o pereche de cizme de cauciuc, dacă le aveţi prin casă.

Fotografii cu acqua alta, primele trei din Piazza San Marco, în cea de-a treia se vede platforma instalată prin faţa Bazilicii San Marco şi a aripii de vest a Palatului Dogilor, iar  ultima fotografie  e făcută pe un canal din sestiere Cannaregio, se vede apa revărsată pe chei.