Imagini spectaculoase de la cea mai mare manifestatie de protest din lume

Am căutat prin albumele mele foto şi am găsit o poză din Roma făcută în 2010 dinspre Gradinile Pincio  spre o masă mare de tineri ce soseau  în Piazza del Popolo.

În comparaţie cu această poză, priviţi  imagini  de la cea mai mare manifestatie de protest din lume, care a avut loc în Mexic acum câteva zile,  în 11 iulie 2012.

Sau un filmuleţ aici:

Transport de la Fiumicino la Roma şi înapoi

Există mai multe modalităţi de a ajunge de la Aeroportul Fiumicino la Roma cu transportul în comun:  tren, autobuz direct (shuttle bus), autobuz Cotral sau taximetru.

• Shuttle bus SIT:  Fiumicino Aeroporto – Roma Termini (cu staţie intermediară Roma – Piazza Cavour), preţ 8euro, durata călătoriei aprox. 50 de minute, bilet în autobuz,   aici harta cu staţiile autobuzului şi orarul.
• Shuttle bus low-cost Terranova:   Fiumicino Aeroporto – Roma Termini, preţ 4euro, orar şi alte detalii aici. Pentru harta staţiei de la Fiumicino Aeroporto, consultă si harta de la Shuttle bus SIT de mai sus, e mai bună.
• Trenul  Leonardo Express:   Fiumicino Aeroporto  – Roma Termini, preţ 14euro, 2 trenuri pe oră, durata călătoriei 32 de minute, orar aici. Se poate lua bilet de la automat, de la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision) sau de la tutungerie, se validează în cutia galbenă de pe peron, înaintea urcării în tren. E o soluţie bună, chiar dacă mai scumpă,  când te grăbeşti să ajungi la gara Termini din Roma având tren mai departe, sau la întoarcere din Roma spre aeroportul Fiumicino, dacă eşti în întârziere.
• Tren dintr-o bucată:  Fiumicino Aeroporto  – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere sau Roma Tuscolana sau Roma Tiburtina), preţ 8euro, orar aici. Bilet la automat sau la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision), se validează în cutia galbenă de pe peron, înaintea urcării în tren.
• Tren din două bucăţi:  Fiumicino Aeroporto  – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere sau Roma Tuscolana sau Roma Tiburtina), preţ 1euro + 1,9euro, orar aici. Cele două segmente sunt: Fiumicino Aeroporto – Parco Leonardo şi Parco-Leonardo – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere, Roma Tuscolana, Roma Tiburtina). Se cumpără 2 bilete la automat sau la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision), se validează primul bilet în cutia galbenă de pe peron înaintea urcării în primul tren. Plecând de la Fiumicino Aeroporto, Parco Leonardo e prima staţie, acolo trebuie coborât, se validează al doilea bilet pe peronul de la Parco Leonardo şi se aşteaptă următorul tren, atenţie, duminica sunt mai rare. Pentru întoarcere, cele două segmente sunt: Roma Ostiense (sau Roma Trastevere, Roma Tuscolana, Roma Tiburtina)- Parco Leonardo – 1,90euro şi Parco Leonardo- Fiumicino Aeroporto – 1euro, se coboară din primul tren la Parco Leonardo, pentru a doua validare şi se aşteaptă următorul tren. Acestă variantă îţi ia mai mult timp, ai de aşteptat pe peronul de la Parco Leonardo între un sfert de oră şi o oră, în funcţie de zi şi de ora călătoriei. Nu recomand seara -cum se ajunge acum de la Cluj la Fiumicino- ai de stat o oră pe peron, însă pentru întoarcerea la aeroport, dacă nu e duminica, e o variantă bună. Atenţie, la staţia Parco Leonardo nu se pot cumpăra bilete!
• Autobuz Cotral: Fiumicino Aeroporto – Lido di Ostia 1,20euro, Lido di Ostia – Roma Ostiense tren local 1euro. Biletul pentru primul segment cred că ar trebui luat de la tutungerii din aeroport, în autobuz ştiu că e mai scump. Atenţie la orar. Detalii aici.
• Autobuz Cotral: Fiumicino Aeroporto – Roma EUR Magliana (staţie metrou). Biletul cred că ar trebui luat de la tutungerii din aeroport, în autobuz ştiu că e mai scump. Atenţie la orar. Detalii aici.
• Taximetru: 40euro pentru maximum 4 persoane, tarif fix, indiferent de destinaţie în Roma centrală.

Cam acestea ar fi variantele de care ştiu intre Fiumicino si Roma, eu am testat primul shuttle bus şi toate variantele cu trenul. Nu ştiu traseul celui de-al doilea shuttle bus, dar primul, cel cu care am fost eu, te duce printr-un cartier frumos de blocuri, EUR, apoi trece prin zona Vatican şi apoi prin centru,  înainte de a ajunge la  gara Termini. E un bun prim contact cu Roma, sau la plecare, o călătorie de rămas bun. În schimb, călătoria cu trenul nu-ţi oferă cine ştie ce perspectivă asupra oraşului.

Dacă mai cunoşti vreo variantă de ajuns la Roma de la  Aeroportul Fiumicino sau ai experimentat una din variantele descrise mai sus şi ai de corectat sau completat ceva, te aştept cu un comentariu.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Arhitectura romană

Arhitectura romană, numită şi arhitectura clasică romană este arhitectura Romei antice (Republica şi Imperiul Roman).

Romanii au preluat din arhitectura anticilor greci coloanele caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat încă două: ordinul toscan (asemănător cu cel doric) şi ordinul compozit (combinaţie elaborată  între ionic şi corintic). Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o construcţie, romanii le combinau frecvent – exemplu  faţada Colosseumului din Roma.

Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt câteva elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea, împreună cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele mai grandioase clădiri din Antichitate:   Colosseumul (considerată cea mai complexă construcţie antică) şi  Panteonul (cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume) – ambele din Roma.
Decoraţii interioare şi exterioare cu care-şi înfrumuseţau romanii construcţiile erau: frescele, mozaicurile, statuile, reliefurile sculptate.

Tipuri de construcţii specifice arhitecturii romane

Construcţii comemorative

• Arcuri de Triumf -exemple: Arcul lui Constantin, Arcul lui Titus, Arcul lui Septimius Severus – Roma;    Arcul lui Augustus  – Rimini;
• Coloane comemorative – exemplu: Columna lui Traian  – Roma;
• Mausolee – exemplu: Mausoleul lui Hadrian – Roma.
  

Construcţiile religioase 

• Temple – exemple: Panteonul,  Templul lui Hercule,  Templul lui Venus şi al Romei  – Roma;
• Edicule (sanctuare mici).

Construcţii publice

• Bazilici – exemplu: Bazilica lui Constantin şi Maxentiu – Roma;
• Băi publice – exemple: Termele lui Diocleţian, Termele lui Caracalla – Roma;
• Teatre, Amfiteatre – exemple: Teatrul lui Marcellus,  Colosseum – Roma;
• Alte construcţii complexe cu rol administrativ sau comercial – exemplu: Mercati di Traiano – Roma.

Construcţii domestice

• Domus -casă mai mare – exemple: Domus Aurea, Domus Augustana, Domus Flavia în Palatin – Roma;  diverse case – Pompeii;
• Villa -reşedinţă la ţară – exemplu: Villa Adriana – Tivoli;
• Insula – bloc de locuinţe închiriate – exemplu: Insula romana – Roma.

Urbanism Romanii construiau oraşe de la zero, după planul taberelor militare, în jurul celor mai importante clădiri publice şi religioase: bazilica şi templele; tendinţa de-a teatraliza spaţiul urbanistic. Forul era un spaţiu public central ce juca rolul pe care îl joacă acum Piazza sau Centrul civic – exemple: Forul roman, Forul lui Traian,Forul lui Augustus, Forul lui Caesar – Roma.Arhitecţi

•  Vitruvius – a scris De Architectura;
• Apollodor din Damasc – Podul lui Traian de pe Dunăre; Forul lui Traian, Columna lui Traian, Panteonul – Roma;
• Împăratul Hadrian –  Templul lui Venus şi al Romei – Roma; Villa Adriana – Tivoli.

Vitralii la Santa Maria sopra Minerva din Roma

Postare alăturată proiectului Miercurea fara cuvinte.

O insula pe uscat în Roma

Cum mergi dinspre Monumentul lui Vittorio Emanuele (Il Vittoriano) spre Piaţa Capitoliului, chiar înainte de-a ajunge la cele două scări,  Aracoeli şi Cordonata, se vede o ruină cu câteva etaje. Este aşa-numita insula, bloc de apartamente din Roma antică, unde locuiau, cu chirie, oameni mai săraci.

Aceste insulae erau frecvente în Roma antică, datorită densităţii mari a populaţiei şi terenului scump.  Deseori, la parter erau magazine, astfel aceste  insulae anticipau blocurile moderne din zilele noastre, cu spaţii comerciale la parter şi apartamente la etaje.

Clădirea  cu 6 etaje avea forma unui butoi; camerele de la etajele superioare erau din ce în ce mai mici, se locuia în condiţii mizere- după ceea ce descriau scriitorii satirici ai vremii.

Este singura insula ce s-a păstrat în Roma. În Ostia Antica, nu departe de Roma, se pot vedea alte insulae, în condiţii mai bune.

Forul roman

Forul a fost inima Romei republicane, centrul vieţii politice şi civice.  De-o parte şi de alta a Via Sacra se înşirau arce de triumf (ritualuri de purificare), bazilici (justiţie şi politică), temple(cultul zeilor) şi alte clădiri.

După prăbuşirea imperiului roman, forul a fost abandonat, construcţiile sale prădate de aur, bronz, marmură, iar coloanele refolosite la bisericile creştine şi palate. În Evul Mediu, forul devenise o păşune pentru vaci.

Sic transit gloria mundi.

Roma, Forul roman văzut din Piaţa Capitoliului

Coloane stinghere, fragmente din temple şi bazilici, arcuri de triumf; aproape totul în ruină, dar chiar şi aşa se poate întrezări grandoarea de altădată.

Arcul lui Septimius Severus în spatele căruia se afla Rostra

Rostra era estrada pe care se rosteau discursurile, unde politicienii se adresau mulţimii. Acolo şi-a rostit şi Marc Antoniu fulminantul şi teatralul său discurs la moartea lui Cezar, început cu cuvintele: Compatrioţi, prieteni, romani, ascultaţi-mă cu atenţie,,,; tot pe Rostra a fost expus şi capul lui Cicero, după ce a fost ucis de acelaşi Marc Antoniu.

Roma, Forul roman, Bazilica lui Constantin şi Maxentiu, cea mai mare bazilică din For, curte de justiţie şi loc pentru afaceri

Roma, Forul roman, coloane corintice din Templul lui Vespasian

Roma, Forul roman, Casa Vestalelor Virgine, curtea centrală

Casa Vestalelor Virgine era un complex enorm având 50 de camere pe 3 niveluri, acolo locuiau vestalele.

Roma, Forul roman, Templul Vestei

 În mijlocul Templului Vestei  ardea fără oprire un foc sacru, vestalele îl aveau în sarcină; dacă focul se stingea, vestala vinovată era pedepsită şi alungată.

Roma, Forul roman, statui ale vestalelor din Casa Vestalelor Virgine

Vestalele erau alese dintre fetele nobile între 6 şi 10 ani şi serveau 30 de ani; obligate să rămână virgine erau îngropate de vii dacă încălcau regula; se bucurau de o poziţie înaltă în societate.

Roma, Forul roman, Templul lui Venus şi al Romei

Templul lui Venus şi al Romei a fost cel mai mare templu din Roma. Construit după planurile împăratului Hadrian, a fost şi motivul uciderii lui Apollodor din Damasc. Dio Cassius povesteşte în Istoria romana că Hadrian, pasionat arhitect amator, a desenat el însuşi planurile templului şi când a fost gata, mulţumit şi mândru de rezultat, i-a cerut părerea lui Apollodor, ca fiind cel mai autorizat în materie de arhitectură, un geniu recunoscut. Apollodor i-ar fi răspuns în scris că templul nu a fost proiectat bine, că ar fi trebuit să fie mai mult înălţat, în primul rând ca să fie mai vizibil de pe Via Sacra şi din restul  oraşului şi apoi ca să se folosească spaţiul excavat de sub el ca o parcare subterană pentru maşinăriile utilizate în timpul spectacolelor de la Colosseum. Mai mult, i-a ridiculizat designul interior; Hadrian concepuse sculpturi de zeităţi stând aşezate, disproporţionat de mari faţă de templu şi Apollodor  s-a exprimat că dacă zeităţile ar vrea  acum să se ridice şi să iasă nu ar putea s-o facă. Hadrian a fost mâhnit şi mânios la citirea scrisorii lui Apollodor şi, fire vindicativă, în scurt timp a găsit un pretext să-l omoare. În Memoriile lui Hadrian, roman scris de Marguerite Yourcenar, împăratul Hadrian meditează spre sfârşitul vieţii asupra întâmplării,  spunându-şi că zeităţile nu aveau de ce să se ridice şi să plece din templu, ele oricum sunt imobile, nu s-au mişcat nici să-l salveze pe Apollodor.

Forul poate fi  vizitat după cumpărarea unui bilet comun For + Palatin + Colosseum în valoare de 12 euro (august 2011), valabil pe parcursul a două zile. Cei ce nu vor să privească vestigiile antice de aproape, pot să privească Forul în ansamblul lui, de-a lungul Via dei Fori Imperiali sau, şi mai bine, în Piaţa Capitoliului, din spatele Palatului Senatorial.

 

Colosseum-ul din Roma

Colosseumul, simbolul Romei.

Un amfiteatru pentru 55.000 de spectatori, cea mai complexă construcţie din Antichitate.
În Colosseum aveau loc regulat lupte între gladiatori sau gladiatori şi animale, au murit acolo zeci de mii de oameni şi animale, pentru distracţia, pentru raţia de „circ” a altor zeci de mii de oameni, spectatori în tribune.
Mărirea şi decadenţa unui imperiu.

Cum a fost construit Colosseumul?  Un arc, sprijinit pe doi stâlpi. Şi apoi, această structură repetată continuu pe circumferinţa unei elipse, la fel şi în sus  identic  încă două etaje, iar deasupra lor un atic. Peste acest sistem de rezistenţă s-a adăugat, pe faţadă, un sistem de semicoloane dorice la parter, ionice la primul etaj şi corintice la ultimele.  Această progresie de ordine era folosită pentru efectul vizual, ordinul doric sugera soliditatea clădirii la parter în timp ce ordinele ionic şi corintic sugerau zvelteţea şi delicateţea.

 La interior, un sistem de gradenuri şi coridoare de evacuare, intrări numerotate la fiecare secţiune, astfel încât mulţimea care pătrundea  în amfiteatru prin cele 80 de intrări boltite îşi găsea locul  în maximum 10 minute. În această privinţă, Colosseumul a rămas până în zilele noastre un model eficient pentru construcţia stadioanelor.

În mijlocul elipsei, o arenă  în care aveau loc luptele,  iar sub arenă, un sistem genial de încăperi-adăposturi pentru gladiatori şi animale, coridoare, lifturi şi trape de acces.

sursa video: youtube, user: zookfind

Pentru vizitarea Colosseumului se cumpără un bilet de intrare comun, care permite intrarea  la trei obiective: Colosseum,  Forul Roman şi Palatin, în august 2011 în valoare de 12 euro. De obicei la casa de bilete a Colosseumului este coadă şi e recomandat să se cumpere biletul de la Forul roman sau de la Palatin. Când am fost eu, la casa de bilete de la For nu era coadă deloc.

 

Miercurea fără cuvinte – Roma, iarăşi

Roma, vedere de pe Il Vittoriano

Roma, vedere spre Vatican

Roma, Il Vittoriano

Postare alăturată proiectului Miercurea fara cuvinte .

Arcurile de Triumf din Roma

Arcul semicircular nu a fost inventat de romani, a fost utilizat anterior în Mesopotamia şi în Grecia Antică, însă doar romanii l-au folosit pe scară atât de  largă încât mulţi îl numesc azi  arcul roman.

Romanii l-au utilizat frecvent atât la clădiri cât şi la arcurile de triumf, acele construcţii arhitectonice folosite în ritualurile de purificare a  comandanţilor de oşti şi a suitei lor, când  se întorceau victorioşi în Roma.

În Roma s-au păstrat mai multe arce de triumf, în Forul roman şi în zonele adiacente.

Imediat lângă Piazza del Colosseo se află Arcul lui Constantin,  cea mai bine conservată construcţie din Antichitate.

Roma, Arcul lui Constantin

 Arcul  a fost construit în anul 312 pentru a celebra victoria împăratului Constantin asupra lui Maxentius, folosindu-se reliefuri luate din arce mai vechi, sunt şi scene cu daci; în acele reliefuri din tondi (cercuri)  e -cine crezi? – amicul nostru Antinous în luptă cu un leu, scene de vitejie imaginară.

Roma, Arcul lui Constantin, detalii din reliefuri

În For, de-a lungul Via Sacra, se mai află încă două arce; Arcul lui Titus şi Arcul lui Septimius Severus.

Roma, Arcul lui Titus

Arcul lui Titus, construit pentru a  celebra victoria împotriva Ierusalimului din sec. I d.Hr; pe pereţii interiori ai arcului este descrisă prădarea Templului din Ierusalim. În fotografia de jos se văd soldaţii luând din templu menorele (candelabru cu 7 braţe, simbol al poporului evreu).

Roma, Arcul lui Titus, detalii

 

Arcul lui Septimius Severus din fotografia de mai jos este  format dintr-un arc mai mare flancat de două mai mici:

Roma, Arcul lui Septimius Severus

Arcul este îmbrăcat cu sculpturi reprezentând prizonieri, trofee de război, scene din luptele împotriva parţilor; avea scări şi putea fi locuit, a fost folosit ca fortăreaţă în Evul Mediu:

Roma, Arcul lui Septimius Severus, detalii

Cel mai vechi arc păstrat până în zilele noastre în Italia e Arcul lui Augustus din Rimini, construit în anul 27 îHr la capătul Via Flaminia (drumul care lega Roma de Rimini, coasta Mării Adriatice).

Rimini, Arcul lui Augustus

Sculpturi şi ambient – Bernini

În continuarea postării mele de  aici,  unde scriam despre relaţia dintre sculpturi şi contextul în care ele se găsesc şi exemplificam cu sculpturi de-ale lui Michelangelo, mă voi referi acum la sculpturi şi alte opere artistice de-ale lui Bernini, aflate la Roma.

Bernini a fost în acelaşi timp sculptor, arhitect, pictor  şi decorator, la fel ca şi Michelangelo, doar că a trăit cu mai bine de un secol mai târziu. El este considerat unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai barocului, barocul fiind stilul în arhitectură şi artă dezvoltat în perioada Contrareformei, când Biserica încerca să atragă din nou credincioşii spre ea nu doar prin reînnoirea dogmei ci şi prin imagini spectaculoase, puse atent  în scenă de artişti şi arhitecţii în scopul provocării uimirii, a emoţiei şi a conducerii sufletului privitorului spre credinţă.   Iluzie, scenografie, suspans şi spectacol. Acesta fiind barocul,  e de aşteptat ca Bernini, artist multilateral, să îmbine ca nimeni altul sculptura, arhitectura, pictura  şi designul,  astfel încât rezultatul să fie de excepţie şi efectul, cel scontat. Prin urmare, la el, ambientul, contextul  e la fel de important ca opera în sine, totul e o scenografie în care opera în cauză, fundalul, culoarea,  până şi jocul de lumini sunt atent controlate.

În sculptură, Bernini a insistat mai ales pe gesturi şi poziţii, pentru a exprima emoţiile umane.

Să trecem în revistă cele mai cunoscute opere de artă ale lui din Roma:

• Sculpturile de la Muzeul Borghese (din Villa Borghese), sunt sculpturi din perioada de tinereţe a lui Bernini. Răpirea Persefonei, Apollo şi Dafne sau David sunt opere de artă extraordinare care surprind vizitatorul, dar sunt opere de sine stătătoare, adică doar sculptură fără ambient anexat.

   

  
  Roma, Galleria Borghese, Apollo şi Dafne, sursa foto
  Am amintiri frumoase din Muzeul (şi Galeria) Borghese, săli elegante şi luminoase, te poţi apropia cât de mult simţi nevoia de operele expuse, poţi să le dai ocol, să le priveşti din toate unghiurile ca să urmăreşti mişcarea şi gestica personajelor, dramatismul operei, ba chiar ţin minte că m-am strecurat în spatele sculpturii Adevărul, pusă într-un colţ, ca să văd cum arată sculptura concepută să fie privită doar din faţă (are spatele din piatră brută, necioplită şi nelustruită); frumos muzeu, singurul reproş care i s-ar putea aduce e că după două ore eşti invitat spre ieşire.
• Sculptura Extazul Sf. Tereza din Capela Cornaro de la Biserica Santa Maria della Vittoria, unde Bernini a integrat sculptura  într-o compoziţie ce te forţează s-o priveşti ca pe un spectacol,  te trimite cu gândul la o sală de teatru, unde spectatorii (alte sculpturi) privesc şi comentează din loje laterale scena în care sfinta e în plin extaz divin, străpunsă cu o săgeată de un înger cu zâmbet victorios; cam încărcată de elemente decorative şi culori această capelă, deh…gusturile vremii; distanţa de la care poţi privi, cam mare pentru a distinge dacă e sau nu e oareşce urmă de cruzime în zâmbetul îngerului; totuşi sculptura trebuie văzută la faţa locului pentru efectul teatral al întregului, am observat că în toate reproducerile apare doar sfânta şi îngerul, nu şi spectatorii.
  
  
  Roma, Biserica Santa Maria della Vittoria, Capela Cornaro
  în prima poză spectatorii (sculptură) în dreapta, în a doua,spectatorii (sculptură) în stânga 

  Roma, Biserica Santa Maria della Vittoria, Capela Cornaro, Extazul Sf. Tereza de Bernini

• Sculptura Beatificata Ludovica Albertoni din Biserica San Francesco a Ripa, una din preferatele mele dintre sculpturile lui Bernini; Ludovica în agonie, copleşită de durere fizică, întinsă pe o canapea, înveşmântată într-o rochie  dintr-o stofă uşoară, cu falduri, lumini şi umbre. Biserica e în renovare, nu ştiu cum e de obicei expusă, dar în august puteai privi sculptura de la depărtare printr-un geam mic, murdar şi care reflecta lumina din biserică, nu se vedeau detaliile la fel de bine ca în albumul de artă, păcat.

  Roma, Biserica San Francesco a Ripa, Beata Lodovica Albertoni de Bernini

• Sculpturile lui Bernini din Bazilica San Pietro din Vatican sunt, aproape fără excepţie,  masive; ca director al Fabricii San Pietro şi responsabil cu decorarea înterioară a bazilicii, Bernini şi-a gândit sculpturile în armonie cu grandiosul interior, multe dintre ele sunt monumente funerare; din păcate, în interiorul bazilicii şi mai ales în nişele din pereţi care-i adăpostesc sculpturile predomină semiobscuritatea;  una dintre ele, Monumentul funerar închinat Papei Urban al VIII-lea, a fost model pentru următoarele monumente funerare ale papilor pe toată perioada Barocului; compoziţia e inspirată, probabil, din monumentele funerare ale lui Michelangelo din Sacristia nouă de la Capelele familiei Medici din Florenţa. Mai jos, în prima fotografie sculptura lui Bernini (baroc) şi în a doua fotografie cea a lui Michelangelo (manierism).

  Vatican, Bazilica San Pietro, Monumentul funerar Urban VIII, sursa foto

  Florenţa, Capelele familiei de Medici, Sacristia nouă, Mormântul lui Lorenzo, duce de Urbino

  O altă sculptură de-a lui Bernini din Bazilica San Pietro este spectaculosul Baldachin ce se observă deja de la intrarea în bazilică, cadru somptuos pentru lumina aurie ce se revarsă din absidă.

  Vatican, Bazilica San Pietro, Baldachinul
• Îngerii de pe Ponte Sant’Angelo şi din biserica Sant’Andrea delle Fratte. Doi din îngerii de pe pod au fost sculptaţi de Bernini; mai târziu au apărut doi îngeri similari cu cei de pe pod şi în biserica Sant’Andrea delle Fratte; fireşte o pereche sunt copii, o pereche originale; îi las pe cei care nu se pot emoţiona la fel în faţa unei copii ca în faţa originalului să descopere singuri care-s originalele, mie-mi plac în ambele locuri, de câte ori trec prin Piazza Spagna intru şi în biserică şi mă aşez pe un scaun sub aripile îngerului. Iar ceilalţi de pe pod sunt de mare efect, cum străjuiesc de-o parte şi de alta drumul spre recele şi severul Castel Sant’Angelo.
  
  Roma, Ponte Sant’Angelo, Înger de Bernini

  Roma, Biserica Sant’Andrea delle Fratte, Înger de Bernini

  
  

• Biserica Sant’Andrea al Quirinale, un interior inspirat de Panteon dar  după un plan oval şi nu circular, această biserică micuţă era considerată de Bernini capodopera lui; merită neapărat văzută, eu nu pot trece prin Roma fără să o revăd. Sculpturile (Sf. Andrei însoţit de putti-băieţei) din stuc de pe marginea domului, în poziţii şi cu gestică expresivă, parcă îşi iau zborul spre lanternoul din vârf.  Scena e însă mai complexă: Sf. Andrei crucificat din pictura din altar (trupul) priveşte spre Sf. Andrei sculptura din stuc (sufletul) care se desprinde şi se înalţă spre lumina divină.

  Roma, Biserica Sant’Andrea al Quirinale

• Piazza San Pietro din Vatican, probabil cea mai frumoasă piaţă din lume, creaţia aceluiaşi Bernini. O altă îmbinare reuşită de arhitectură teatralizată cu sculptura,  cei 96 de sfinţi de deasupra colonadei şi a faţadei catedralei, surprinşi în poziţii diferite, gesticulând, adaugă frumuseţe acestei pieţe pline de semnificaţii, un teatru al credinţei în care mulţimea din piaţă e cuprinsă de cele două laturi ale colonadei ca de două braţe la piept.

Vatican, Bazilica Sf. Petru

Vatican, Piazza San Pietro

Vatican, Piazza San Pietro