Vizitaţi acum zonele din România programate pentru exploatarea gazelor de sist (fracturare hidraulica a rocilor)!

Pe sub perdeaua de fum compusă din  sinucideri kitsch şi din plagiate grosolane (aş zice „din ambele tabere” dacă n-aş fi convinsă că, de fapt, taberele-s altele, nu PDL şi USL,  ci ei, politicienii –  o tabără  şi noi, prostimea, populimea –  alta, însă va mai trece timp până când noi, populimea vom conştientiza lucrul ăsta), trecu, neobservată, hotărârea Senatului de-a respinge propunerea de interzicere a exploatării gazelor de şist în România.  Nici n-avea cum să fie sesizată, de vreme ce marile cotidiene au ignorat-o, deh, ce aşteptări poţi avea şi de la giurnaliştii ăstia, de vreme ce nu noi  populimea îi plătim, că nu cumpărăm ziare pe hârtie şi nici nu dăm click pe enervantele lor reclame de pe site-uri.

De-abia pe Hotnews şi pentru scurtă vreme  am găsit informaţia despre decizia de la Senat, aşa că m-am gândit că ar fi util să ştiţi şi voi care zone din România sunt programate pentru exploatarea gazelor de sist, ca tot e vremea marilor vacanţe şi dacă nu aţi vizitat  zonele vizate, s-o puteţi face cât de repede, până mai aveţi unde merge. Zilele trecute, micul Titulescu, intervievat fiind asupra subiectului, a răspuns că se va lua o hotărâre definitivă asupra acestei probleme  în decembrie, la iarnă adică, după alegerile din toamnă. Că, nu-i aşa? populimea trebuie să  meargă la vot liniştită şi neinfluenţată de asemenea mizilicuri.


V
ă dau mai jos lista zonelor în cauză, conţinută în propunerea de interzicere a exploatării gazelor – cea respinsă de Senat. Poate nu ar strica să popularizaţi această listă, turismul, mai ales în vremurile astea,  intereseaza pe mulţi. Că -nu-i aşa?-  când s-o faci, dacă nu atunci când  e vară,  cald afară,  sau altfel zis, vara când nu-i ca iarna.

Zonele programate pentru exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturarii (fisurării) hidraulice a rocilor

Judeţul ARAD

ADEA
CURTICI

Judeţul BIHOR

BAILE FELIX
TRIA
TULCA
VOIVOZI

Judeţul CONSTANTA

ADAMCLISI
CAPIDAVA
COSTINESTI
EFORIE
VAMA VECHE

Judeţul TIMIS

BILED
BUZIA
CRAI
PARA
PAULIS
PERIAM

Judeţul TULCEA

BABADAG
MACIN

Judeţul VASLUI

BARLAD


C
u ocazia asta, văzând zona Voivozi pe listă ( hmm… calculez distanţa dintre Cluj şi Voivozi… ştiţi cum se spune, de ce ţi-e frică, până la urmă tot nu scapi şi mie mi-e frică de cutremure şi vorba ailaltă, nu mă duc eu la el, la Bucureşti, poate vine cutremurul la mine),  cu ocazia asta  deci,  mi-am amintit de drumurile mele prin această superbă zonă, aflată la graniţa dintre judeţele Bihor şi Sălaj şi mai ales un drum cu maşina făcut  prin 1992-93, la întoarcerea dintr-o călătorie în  Germania.

Da, am făcut şi „călătorii” în străinătate, nu doar „turism”. De data asta, ne duseserăm (soţul meu şi cu mine)  să ne cumpărăm o maşină din Germania. Fireşte, cu ocazia asta  am vizitat Valea Rinului, oraşele Frankfurt şi Wiesbaden precum şi o mulţime de orăşele şi staţiuni turistice, dar scopul principal fusese cumpărarea unei maşini, de aceea, în amintirea mea, aceea a fost „o călătorie”  în străinătate, mai ales că drumul, călătoria în sine, în special cea  de întoarcere ocupă un loc important în amintirile mele. Plecaserăm, soţul meu şi cu mine,  cu maşina mea şi ne întorceam acum cu două, „a mea” şi „a noastră”, cum ar veni. Înnoptaserăm undeva prin Cehoslovacia, într-o parcare, şi veneam aţă spre casă, cu o scurtă pauză la ieşirea din Budapesta – îmi amintesc ce provocare a fost să mă ţin cu maşina mea după maşina noastră în Budapesta – că în rest, pe autostradă, relaxant –  intraserăm în Budapesta pe nesimţite fără să apucăm  să ne înţelegem ce facem în caz că ne pierdem unul de celălalt – nu mai spun că toţi banii şi actele erau la unul, harta la celălalt, telefoane mobile nu aveam pe vremea aceea,  prin urmare, te pierzi de celălalt, buba mare. Am intrat în Budapesta pe la ora când iese lumea de la lucru, era un trafic… nu, nu era centură de ocolire, trebuia să traversezi tot oraşul, să treci prin centru ca să vii spre România, iar eu… pe viaţă şi pe moarte, nu lăsam pe nimeni să se vâre între maşina mea şi maşina noastră hehehe… drumul ăla  cred că m-a călit, m-a maturizat  într-un fel şi tot atunci am învăţat să înjur fluent. Deci, cam pe la Oradea, pe înserate, eram deja obosită bine. Şi alege soţul meu, de pe hartă, un drum care i s-a părut lui mai scurt cu vreo nişte kilometri faţă de drumul naţional cunoscut de noi şi o luăm pe el, pe înserate, spre casă.  Ce să vă spun, drumul, prost de altfel, mi s-a părut mie cel mai sinistru drum  pe care am călătorit vreodată noaptea.   Imaginaţi-vă că, de-a lungul lui, nu am întâlnit un sat, un bec, o arătare şi parcă nici nu se mai termina. Eram doar noi şi farurile – iar eu trebuia să cobor pantele fără motor, ca să nu mă lase benzina, eram pe roşu, benzina fusese calculată să ne ajungă pe un drum normal, asfaltat şi nu cu multe pante, acesta întrecea toate aşteptările. La fiecare curbă mă aşteptam să apară o ceată de haiduci, să ne oprească, să ne ceară socoteala (Două maşini? Ce faceee?), să ne jefuiască de preţioasa lada cu margarină occidentală pe care o aduceam în ţară (calculată să ne ajungă câte  o cutie de margarină pe lună până la termenul de expirare)  şi ce mai aveam noi pe acolo prin portbagaje (cauciucuri second-hand de iarnă)  plus banchetele din spate ale maşinilor încărcate bine până sus. Vedeam în umbra înfricoşătoare a pădurii haiduci sau … cum se chemau cei ce se retrăseseră prin Munţii Făgăraşului pe la începuturile socialismului, patrioţii aceia care  ne-au spălat de ruşine în istorie, au salvat cu puşca în mână onoarea neamului nostru docil, resemnat,  în confruntările acelea inegale cu securitatea comunistă?  Nah, că iarăşi am un lipsus, nu-mi amintesc cum le spune. De la prea multă margarină, precis.

Frumoase locuri.

Maia Morgenstern îşi donează bijuteriile din aur

Felicitări, Maia Morgenstern! Asta e atitudine civică,  asta e patriotism.

Îl vede cineva pe ăla cu „Fiţi ungurenii mei!”  (hohoho, bace ungurean…) în rolul ăsta? Eu reuşesc să-l văd cu cercei în urechi şi lănţug în jurul gâtului, dar doar atât, se rupe filmu’.

Preluaţi clipul, distribuiţi.

Leapşă cu de toate

Am primit de la Vladimir o leapşă, Vladimir este unul din comentatorii cei mai consecvenţi ai blogului meu în ultima vreme, aşa că  nu am cum să mă sustrag 🙂

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

Dacă aş putea…aş refuza s-o fac.  Nu sunt omul unei singure cărţi, al unui singur film sau cântec.

2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus

Dacă ai putea?  Păi, poţi oricând să ţi-l alegi şi schimbi.  Mie îmi place al meu.
Dacă aş fi bărbat, aş alege unul scurt, mi se pare mai practic să ai unul scurt. Dan – poate.

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru un an şi de ce?

În Franţa! Un an e deja o perioadă mai lungă faţă de scurtele mele vacanţe şi nu m-aş putea mulţumi doar cu vizitare de obiective turistice, prin urmare trebuie să interacţionezi cu băştinaşii, iar eu am o problemă cu limbile străine  vorbite (mai puţin cu cititul, ăsta merge), singura limbă pe care pot să mă bazez ar fi franceza şi asta după o lună-două de stat acolo şi vorbit zilnic. Am fost în Franţa demult, am stat vreo 5-6 zile şi m-am simţit nemaipomenit de bine, aşa că ştiu că nu risc nimic, ar fi şi acum la fel.

4. Care e visul cel mai neobişnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?

Visez foarte rar şi cam fără detalii. Ei bine, ultimul vis pe care mi-l amintesc, de acum vreo 2-3  ani, a fost şocant de-a dreptul:  coboram cu schiurile o pârtie şi am retrăit în vis tot-tot, cu toate senzaţiile şi plăcerea aferentă. În „adevărăciune”, nu am mai schiat de foarte mulţi ani.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.

Nu-mi pot imagina. Serios, nu pot. Dacă, totuşi, ar fi obligatoriu să mă transform într-un animal, mi-aş alege ceva mare şi zburător pe deasupra, cât mai sus. Un avion e bine? Păi ce m-aş mai  fâţâi dintr-o parte în alta… aş prefera să fiu avion de low-cost ca să zbor în cât mai  multe părţi  într-o zi  😀

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană şi de ce ai ales-o?

Păi… mi-ar plăcea să fiu un nabab, un rentier, un ceva să am bani fără număr, fără număr şi să profit din plin de perioada aia limitată de timp, să văd cât mai mult din lumea asta. Un ocol al pământului – dacă încape, sau măcar continente cât mai îndepărtate. Să nu-mi refuz niciun avion,  tren de viteză, vapor de croazieră. Să stau în hoteluri butic, să pap cele mai exotice mâncări, să merg la spectacole pe cele mai mari scene ale lumii, să iau la rând toate trenurile panoramice existente, să văd tot ce e mai remarcabil în arhitectură pe toate continentele, chestii de-astea.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?

Primele gânduri? Adăpost. Apă.  Hrană. Excursii prin împrejurimi. Un creion şi o hartă.

Astea au fost întrebările, astea răspunsurile mele. Oricine mai are dorinta sa se manifeste, să preia leapşa. 🙂

Ce iaste cladirea? Ce iaste arhitectura?

Exemple de clădiri sau zone arhitectonice compacte,  nominalizate pentru a se alcătui  un  top al minunilor arhitectonice ale României  (din propunerile bloggerilor-călători, de aici  sau de pe  alte bloguri  cu călătorii):

-Statuia lui Decebal de la Cazane

-Vulcanii noroioşi

-Delta Dunării

-Cimitirul vesel din Săpânţa

-Transfăgărăşanul, Transalpina

-Salina din Turda

-Gheţarul Scărişoara

-Peştera Vânturilor

-Sfinxul şi Babele

-Parcul Retezat

-Galeriile de la Roşia Montană

-Podul lui Dumnezeu din Ponoare

-Sfinţii martiri de la Niculiţel (moaşte!)

-Totemurile din cimitirul Satu Nou

-Ansamblul sculptural  Brâncuşi – sau  Brâncuş(!) de la Târgu-Jiu

-Palate  „medievale” de secol 20.

Adoptă un grec!

Că tot trăim, pare-se, o febră a adoptiilor – Kadia ştieee… (aici şi aici) şi în plus e şi Săptămâna Patimilor, prilej de-a face bine semenilor noştri mai nenorocoşi, în suferinţă şi lipsuri, vreau să vă readuc în atenţie o iniţiativă UE destul de recentă:

Adopta un grec pentru doar  500 euro
Pentru această sumă, el va face tot ce n-ai tu timp să faci: va dormi până la amiază, va citi ziarele, va bea o cafea, va sta la taclale despre turişti, sport și politică, va trage un pui de somn după masă, va merge la bar, la restaurant și la chefuri.

L.E.   O adoptie de zile mari găsiţi  aici.  Enjoy!  😀

Prin urmare şi-aşa deci…

Am stat şi am numărat: am fost  de nouă ori în Italia în ultimii trei ani.

Cinque Terre Vernazza

Italia, Cinque Terre, Vernazza

Nu m-am săturat de Italia, pentru mine ea  este şi probabil va rămâne veşnic  pe primul loc în topul ţărilor preferate, nicăieri n-am văzut  mai multă frumuseţe, remarcabil, bun-gust, ca la arhitecţii italieni – exceptând arhitectura contemporană.  Însă  nu doar arhitectură am admirat  în Italia, ci şi zone pitoreşti sau spectaculoase:  Coasta Amalfitană, Cinque Terre, insulele Capri,  Procida şi Burano.

Villa rufolo Ravello

Italia, Coasta Amalfitană, vedere din Ravello

În Franţa, Germania, Austria am mai fost,  iar ţările nordice nu mă prea atrag din motive de temperatură, aşa că următoarea ţintă părea să fie Spania, însă după un prim contact cu arhitectura iberică  entuziasmul meu a scăzut brusc,  voi reveni în Spania, dar nu mai „arde”.

Italia, Burano

Scurtele momente de plajă şi azvârlit în valuri sau doar de plimbare pe ţărm din Cinque Terre,  Lido di Venetia sau Rimini mi-au reamintit că întotdeauna am iubit marea, răsăritul de soare deasupra valurilor înspumate, mirosul de alge, nisipul fin (hmmm… pietricelele mai puţin), apa sărată, uscată pe piele – un deliciu!

Rimini

Italia, Rimini

Visez, mai nou, Grecia!
Grecia cu insulele ei pitoreşti şi mai ales Santorini, Creta, Zakynthos, Corfu şi Rodos, Grecia cu siturile ei arheologice, cu arhitectura clasică greacă sau cu cea tradiţională, Grecia cu  deliciile ei culinare, cu tavernele pescăreşti şi muzica ei (prietenii mei, care merg an de an în Grecia,  mi-au făcut cadou  două CD-uri săptămâna trecută… oare o fi contat şi asta? :P).  S-ar putea s-o visez însă mult şi bine, la cum merg treburile anul ăsta.

Aşa că, începând de acum şi în săptămânile următoare, voi publica pe blog  articole – documentări asupra  câtorva insule, destinaţii de vacanţă din Grecia. Într-o bună zi tot voi ajunge şi eu acolo  şi aceste articole o să-mi folosească, cum sper să folosească şi altora care poposesc, acum sau mai târziu, pe blogul MicileVacante.
Vă aştept cu păreri, completări, contraziceri vehemente, ode, filipice.  🙂

Aşadar şi prin urmare
Grecii fac comerţ pe mare,
Iar eu fac… documentare.  😀
Prin urmare şi-aşa deci
Este vorba despre greci
Şi te-aştept  pe-aici să treci!  😀

Grecia, Zakynthos - sursa foto : WikiCommons, autor: Steffen Temp

Festivalul Japan Play la Cluj

În perioada 28-29 aprilie 2012 se va desfăşura în Cluj-Napoca prima ediţie a Festivalului  Japan Play Transylvania, cel mai mare festival de cultură japoneză din România.

În acele două zile de weekend, la Casa de Cultură a Studenţilor  şi la Bastionul Croitorilor, două importante repere culturale ale oraşului, se vor desfăşura o mulţime de activităţi menite să pună publicul românesc (în special cel tânăr, dar nu numai) în contact cultural cu Japonia:  expoziţii de fotografie şi grafică,  un număr de 13 workshopuri (animaţie, cosplay, origami, manga, light graffiti, briz-brizuri şi clame personalizate, etc.), concursuri, jocuri ( PC şi de strategie), stand-up comedy, concerte, spectacol de  karaoke ( primele spectacole de acest tip au avut loc în Japonia), proiecţii de film, conferinţe, demonstraţii de artă culinară şi multe alte activităţi şi surprize.

Un festival oarecum diferit de altele, ponderea mai mare va fi cea a activităţilor de tipul Învaţă jucându-te decât a celor de tipul  Învaţă ascultând sau privind. Cultură modernă japoneză, versus cultură tradiţională japoneză.

Pentru cei ce vin din alte localităţi, site-ul oficial al festivalului dă câteva sugestii de cazare:  cele 3 hosteluri din Cluj precum şi căminele şi complexurile hoteliere ale celor două universităţi locale.

Evident, voi participa şi eu – mă interesează în primul rând expoziţiile de grafică şi fotografie, arta culinară, chimonourile,  stand-up comedy, conferinţele  şi cine ştie, poate un workshop de origami (pasiunea mea din copilărie), să asist la concursul de cosplay  şi, în general, să-mi vâr nasul peste tot, să văd lucruri noi, nemaivăzute,  să ştiu tot ce se întâmplă bun în oraşul meu.
Cam aşa cum fac, de obicei, şi la TIFF, brusc îmi aduc aminte că-s pasionată de filme şi vad zilnic câte 3 în timpul festivalului :D. Mie mi se pare o atitudine normală pentru un om ce-şi iubeşte oraşul, am dreptate?

Motivele mele pentru a participa la festivalul Japan Play Transylvania:

Cultura japoneză e fascinantă şi atât de altfel decât cea europeană, cu care suntem familiarizaţi. Japonia  m-a surprins şi atras până acum  prin grădinile japoneze, arhitectura lui Kenzo Tange şi Tadao Ando, „Marele val”  al lui Hokusai,  apoi ikebana, chimonourile, arta culinară,  origami, jocurile de calculator.

Cultura fiind un mod de-a te apropia de un popor, de a-l înţelege, de a-i împărtăşi valorile şi de-a încerca să te inspiri  din ceea ce are el mai bun, ar fi acum un bun prilej pentru mine, pentru clujeni şi nu numai, de-a cunoaşte cultura japoneză şi nu doar cea tradiţională ci şi cea modernă;  dacă Japonia e un tărâm atât de îndepărtat pentru mulţi dintre noi, vine ea la noi acasă, cu acest festival.

-Pentru oraşul meu, Cluj, festivalul  poate fi o excelentă oportunitate de-a mai câştiga renume pe harta manifestărilor culturale de prestigiu în Europa – să nu uităm că râvnim la titlul de Capitală Culturală Europeană în viitorul apropiat; se doreşte ca pe viitor acest festival  să  atragă turişti din Europa  pentru concerte de muzică japoneză şi coreană – prin urmare, o gură de oxigen şi pentru turismul local; cei ce au înţeles ce înseamnă TIFF-ul pentru Cluj vor fi de acord cu mine că această oportunitate ar trebui să ne preocupe pe toti cei ce ţinem la oraşul ăsta, clujeni sau transilvăneni; din aceste considerente, noi clujenii ar trebui să ne implicăm în promovarea lui şi să ajutăm în timpul desfăşurării lui ca el să fie un eveniment reuşit, ca să crească  în viitorii ani.

Iar pentru România, festivalul JPT poate însemna  mai bune relaţii diplomatice şi culturale cu Japonia precum şi viitoare relaţii  comerciale prin atragerea de investitori japonezi.

-De ce altceva voi participa la festival? Pentru că, după cum spuneam mai sus, îmi place să ştiu ce se întâmplă în oraşul meu, să particip la festivaluri şi activităţi interesante, să fiu informată, curiozitatea fiind una din calităţile mele (sau defecte, dacă vreţi :P), să informez pe alţii despre lucrurile bune care se întâmplă prin jur.

Dacă eşti blogger, uită-te la reclama de mai jos, mai e şi un stimulent ;).
Mie mi-ar plăcea şi cred că m-ar prinde postura de foto-blogger al festivalului JPT 😀  şi  mi-ar prinde tare bine o cameră foto bridge pe care s-o folosesc în Cluj, că în ieşirile mele turistice folosesc o compactă, e mai uşor de purtat. Dacă şi ţie ţi-ar plăcea, ştii ce ai de făcut 😀