Transport de la Napoli la Pompeii

Există un  abonament, UnicoCampania 3T, pentru transport în toată regiunea Campania, merită studiat dacă  e potrivit sau nu. Dar şi fără el, transportul în  Campania e foarte ieftin.Se poate ajunge din Napoli la Pompeii cu trenul, linia locală de cale ferată Circumvesuvianaaici  orarul şi staţiile din Napoli.
O altă modalitate (pe care am folosit-o eu)  pentru a ajunge din Napoli la Pompeii e autobuzul SITA  aici  orarul şi adresa autogarei din Napoli.
În ambele variante, staţia de coborâre în Pompei e  Pompei Scavi.
Pentru cei ce aleg autobuzul SITA, autogara Porto Immacolatella din Napoli  se află pe malul mării, cam la 300-400metri de Molo Beverello (portul turistic principal) în stânga lui, cum stai cu faţa spre mare.
Dacă nu ai abonament UnicoCampania şi cumperi bilet  pentru Pompei Scavi (cam 2-3 euro pe sens) e recomandabil să cumperi în acelaşi timp şi bilet pentru întoarcerea de la Pompeii, e  mai ieftin  şi la Pompei Scavi lângă staţia autobuzului nu găseşti de unde să-l cumperi. La Pompei Scavi, staţia de întoarcere spre Napoli e exact vizavi de cea de sosire.
De la staţia de autobuz Pompei Scavi şi până la situl arheologic Pompeii se fac cam 100-150metri.
Publicitate

O vizită la Pompeii

Următoarea zi din mica mea vacanţă la Napoli am dedicat-o vizitei sitului arheologic Pompeii.
Îngropat în anul 79 sub un strat gros de 5-7 metri de cenuşă vulcanică în urma erupţiei vulcanului Vezuviu, oraşul Pompeii s-a păstrat ca niciun alt loc antic, oferindu-ne astăzi posibilitatea unei incursiuni  fără egal în viaţa de zi cu zi din  Antichitatea romană. Este motivul pentru care, alături de Herculaneum şi Torre Annunziata, Pompeii a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Oraşul era structurat într-un centru de conducere (for, bazilică) într-o parte, un centru de agrement (amfiteatre, palestra)  în partea opusă, un centru cultural, spiritual şi utilitar (teatru, temple, băi publice)  la mijloc şi cartiere cu case particulare, prăvălii, restaurante, brutării, bordeluri.
Pompeii, Bazilica
Pompeii, Forul
Pompeii, Templul lui Apollo
Pompeii, Amfiteatru
Pompeii, pietre aşezate pentru a traversa strada
Pompeii, terme
Lupanarul era o casă cu multe camere mici, cât să încapă un pat. Pe pereţii camerelor, afişată oferta de servicii sub forma unor fresce cu poziţii sexuale explicite.
Pompeii, frescă din Lupanar
Existau şi o mulţime de restaurante mici, un fel de fast-fooduri antice, numite thermopolia.
Pompeii, Thermopolium del Vetutius Placidus
La erupţia vulcanului Vezuviu, norii de fum fierbinte şi înecăcios, de cenuşă vulcanică  şi pietre i-au surprins pe locuitori în timpul activităţilor cotidiene, încercând în ultimul moment să fugă.  Au căzut la pământ, trupurile lor au fost cuprinse, jur-împrejur, de cenuşa şi pietrişul fierbinte provenite din craterul Vezuviului  şi, de-a lungul secolelor ce au trecut, s-au descompus, în interiorul materialului vulcanic pietrificat rămânând cavităţi goale. Mulajele din Grădina Fugarilor sunt luate după asemenea trupuri, prin injectarea de ghips în cavităţile detectate în  materialul vulcanic  întărit. Treisprezece trupuri  de adulţi şi copii, ghemuite unele în altele, într-o încercare disperată de-a se proteja.
Pompeii, mulaje din Gradina Fugarilor
Structura unei case

Casele mai mari erau construite pe două niveluri. Camerele erau înşirate în jurul unei curţi interioare, atrium, care permitea luminii să pătrundă în toate camerele din jurul lui, la ambele niveluri. În atrium  se afla un bazin pentru apa de ploaie, impluvium. Camera principală a casei era triclinium (sufrageria), decorată de obicei cu fresce bogate, în culori vii, cu pardoseală mozaicată, mobilată cu trei canapele de-a lungul pereţilor, în jurul mesei. Celelalte camere erau  cubicula (dormitoarele) şi  tablinum (camera de zi sau biblioteca).  Spre spatele casei se afla de obicei o o galerie cu coloane, peristil, ce dădea într-o  grădină amenajată în stil grecesc. În acestă parte a casei se aflau culina (bucătăria), sufrageria de vară şi băile. La stradă, casele nu aveau ferestre, însă la parterul caselor comercianţilor existau prăvălii cu ieşire în stradă, numite tabernae.
Pompeii, Casa Vettii, atrium
Pompeii, Villa dei Misteri, fresce în triclinium descriind un ritual nupţial
Pompei, Casa del Poeta Tragico, mozaicul Cave canem (Atenţie la câine) din vestibulum
Pompeii, Casa Faunului, cea mai luxoasă casă aristocratică, impluvium
Pompeii, Casa Iubiţilor Caşti, frescă
Pompeii, Casa lui Menandru, frescă
Pompeii, Casa Chirurgului, frescă

Situl arheologic se întinde pe câteva zeci de hectare, străzile şi obiectivele sunt bine semnalizate, dar pentru orientare e necesară, totuşi, o hartă, pe care o poţi obţine gratuit de la Biroul de informaţii de lângă Casa de bilete de la intrarea principală, Porta Marina. Biletul de intrare, în mai 2010, a costat 12 euro.

O vizită obişnuită durează cam 5-6 ore, se poate face un circuit cuprinzând doar câteva obiective principale, în 3 ore.
Dimineaţa devreme, la deschidere, sunt puţini vizitatori. E o senzaţie aparte să te plimbi de unul singur pe străzile oraşului încremenit în timp, să nu vezi ţipenie de om prin jur. La mijlocul zilei, în mai 2010 când am fost eu, cred că erau mii de vizitatori, multe grupuri organizate cu elevi gălăgioşi sau turişti străini.
Există un restaurant în sit şi cişmele. Umbră şi locuri pentru picnic, mai spre periferia sitului.

Transport de la Napoli la Pompei

Cheltuieli -Transport Napoli-Pompei şi înapoi cu autobuzul SITA ( bilete UnicoCampania U3) : 5,60 euro
-Intrare la situl Pompeii: 12 euro

 

De Ioana Mureşan Publicat în Pompei