Următoarea zi după ce am ajuns la Napoli am dedicat-o insulei Capri, unul din cele mai căutate locuri turistice din lume. Muream de nerăbdare să văd cum e cu apa mării, e sau nu e albastrul acela neverosimil, turcoaz. Primisem în copilărie, de la mătuşă-mea plecată în vacanţă în Italia, o ilustrată cu stâncile acelea marine, Faraglioni şi mă uimise culoarea mării; eu susţinusem că e un trucaj, doar mergeam în fiecare an la marea noastră şi ştiam cum e culoarea mării, dar mătuşă-mea pretindea că aşa e culoarea apei acolo, în Capri.

Capri, Faraglioni, sursa: wiki commons, photo by radomil

Deşi locuită şi apreciată încă din antichitate, insula Capri a devenit obiectiv turistic de prim rang abia în epoca romantică, după „descoperirea” Grotei Albastre de doi prieteni, un poet şi un artist plastic, grota devenind un simbol pentru frumuseţea naturală şi întoarcerea la natură; a fost inclusă apoi în Marele Tur devenind un must pentru turiştii cu pretenţii. Am stat pe insula Capri timp de opt ore, m-am plimbat mult cu minibusul şi pe jos, am vizitat câteva obiective turistice, am admirat arhitectura elegantă şi rafinată, vegetaţia luxuriantă şi liniştea. Cu diferenţe prea mari de nivel ca să fie pe gustul meu, insula Capri rămâne, totuşi, unul din locurile cele mai frumoase în care am ajuns, o destinaţie perfectă pentru relaxare.

Din păcate, fiind la început cu noua mea cameră foto, n-am fost atentă la acumulatorul aproape descărcat înainte de plecare şi după o jumătate de oră pe insulă, am rămas fără ea, aşa că voi folosi în cea mai mare parte fotografii luate de pe net.

Transport spre insula Capri

Din Napoli, unde mă cazasem, am plecat spre insula Capri de la Molo Beverello, portul turistic al oraşului – mi-a luat 2-3 minute să ajung acolo, hostelul fiind amplasat foarte aproape de port. Se poate ajunge pe insula Capri cu mai multe tipuri de vapoare, aici orarul şi preţul, eu am fost cu un hydrofoil de la compania SNAV cu 17euro pe sens şi tot cu acelaşi tip de vapor m-am şi întors. E cea mai rapidă modalitate de-a ajunge pe insula Capri, 40 de minute durează călătoria. Se vede foarte frumos oraşul Napoli din golf, pentru asta, la dus trebuie să stai pe partea dreaptă, iar la întors pe stânga, la geam.

Pe vapor erau vreo 500 de japonezi, toti pe puntea de jos, cea de sus era închisă, ca nu era încă sezon turistic la sfârşit de mai. Când ne-am apropiat de insul Capri, japonezii au început să se aşeze la coadă la ieşirea de pe vapor şi eu m-am mirat. Am rămas cu mirarea, ei cu Grotta Azzurra; când am ieşit eu, ăştia făcuseră o coadă uriaşă la debarcaderul pentru turul insulei şi intrarea în grotă (probabil că ei citiseră un blog în care un alt japonez povestise cum se face coadă la grotă încă de pe navă).

Harta insulei Capri, cu principalele obiective turistice:

Harta insulei Capri – sursa: en.wikipedia, user: Morn the Gorn

Transport pe insula Capri

Insula Capri este o insulă stâncoasă de aprox. 6 km lungime şi 3 km lăţime şi compusă administrativ din două orăşele: Capri şi Anacapri.

De la Marina Grande, portul turistic unde am debarcat, se ajunge în Capri cu funicularul sau cu minibusul. Vorbesc de transportul în comun, că altfel, există şi decapotabile: taximetre sau maşini de închiriat.

Capri, vedere de pe mare asupra portului Marina Grande

Eu am cumpărat un tichet de călătorie Unico Capri pentru o zi întreagă cu 8,40 euro, dar există şi tichete pentru o singură călătorie sau pentru o oră, toate detaliile le găseşti aici, iar harta cu traseele minibusului pe insula Capri, aici.

Capri, imagine din minibus la urcare spre Piazzetta

Cu tichetul Unico Capri m-am plimbat toată ziua pe insulă, am mers de trei ori din Capri în Anacapri şi înapoi, în total am făcut vreo 8-9 călătorii, dar minimum necesar ar fi două: prima cu funicularul sau minibusul de la Marina Grande în Capri şi a două din Capri în Anacapri, de aici urmând să cobori pe Scara Feniciană înapoi la Marina Grande.

Capri, Marina Grande

Capri, Scara Feniciană – sursa: Flickr, user: k-crosland

În continuare, principalele obiective turistice din cele două localităţi, Capri şi Anacapri:

CAPRI

Piazzetta

Centrul oraşului Capri, unde se ajunge cu funicularul sau cu minibusul. O piaţetă împânzită cu terase şi turişti şi imediat lângă ea, un loc de belvedere de unde se poate privi panorama oraşului spre golf, spre Marina Grande, portul principal unde am acostat- o imagine de vis. Arhitectură veche: biserica barocă Santo Stefano cu cupole de influenţă arabă, palatul Cerio şi mănăstirea San Giacomo de asemenea, cu cupole şi Muzeul Diefenbach – nu l-am vizitat. Jur-împrejurul piaţetei, străduţe cu buticuri de lux şi suveniruri.

Capri, turişti în centru

Capri, terasă în Piazzetta

Capri e o destinaţie pentru turismul de lux, turiştii pe care i-au întâlnit eu pe acolo vorbeau mai ales germana şi franceza; marfa din vitrine era atrăgătoare, preţurile însă erau mari. O mulţime de tarabe cu îngheţată şi limoncello, faimosul lichior de lămâie; mi-am luat şi eu o sticluţă de 100ml pe care am atacat-o seara in Napoli; cum bănuiam, nu mi-a plăcut, aşa dulce şi puternic aromat cum e, prefer lichiorurile amărui.

Capri, străduţe cu buticuri în centru

Grădinile lui Augustus şi Via Krupp

Din Piazzetta m-am îndreptat apoi spre Grădinile lui Augustus, un loc de belvedere de unde se văd superb Faraglioni, cele trei cunoscute stânci marine dar şi spectaculoasa Via Krupp, o alee pietonală tăiată în stâncă, ce şerpuieşte din grădini şi până jos la mare. Numele Krupp vine de la numele vestitului industriaş german, îndrăgostit şi el de insulă, ca atâţia alţii. Capri a atras şi atrage în continuare nenumărate personalităţi care şi-au stabilit reşedinţa sau deţin o casa de vacanţă aici.

Capri, Faraglioni văzute din Gradinile lui Augustus – sursa: en.wikipedia, user: drewwiki

Capri, Via Krupp – wiki commons photo by radomil

Capri, Via Krupp – sursa: flickr user: rootskontroll

Din Grădinile lui Augustus am coborât pe Via Krupp până la ţărm, la Marina Piccola. Chiar sus la începutul coborârii, am trecut pe lângă o stelă, un mic monument dedicat lui Lenin de către tavaraşii lui; Lenin locuise aici timp de trei luni, în casa lui Maxim Gorki. Coborârea pe Via Krupp a fost fantastică, admirând la tot pasul vegetaţia mediteraneană şi turcoazul neverosimil al apei de care te apropii din ce în ce mai mult. De la Marina Picolla am urcat cu minibusul.

Capri, ţărmul mării la Marina Piccola – wiki commons photo by radomil

Villa Jovis
Insula Capri a fost insula preferată atât de împăratul Augustus cât şi de împăratul Tiberius, acesta din urmă refuzând să se mai întoarcă la Roma în ultimii săi zece ani de viaţă şi guvernând de pe terasa reşedinţei sale de aici de pe insulă. Împăratul Tiberius a avut 12 case şi palate pe cuprinsul insulei, printre care Villa Jovis se spune că e cea mai impozantă, situată pe malul nord-estic al insulei. Durează cam o oră să ajungi din Piazzetta la Villa Jovis şi e un drum în rampă accentuată, nu intenţionasem să-l parcurg dar am fost furată de frumuseţea şi eleganţa caselor de pe traseu (predomină un design minimalist cu rădăcini în arhitectura domestică tradiţională a insulei: un paralepiped cu aceleaşi linii simple şi arce rotunde care încadrează de obicei o loggie sau intrarea, un acoperiş-terasă; coloritul caselor un alb spălat şi doar rar, din loc în loc, câte-o casă în nuanţe de ocru), de grădinile cu vegetaţie mediteraneană luxuriantă şi de linişte, se auzeau doar păsărelele. Strada se îngustează aproape de la început, devine o alee, o potecă printre casele elegante. Nu ştiu cum se face aprovizionarea acolo, chiar dacă majoritatea caselor păreau nelocuite, probabil sunt case de vacanţă folosite câteva săptămâni pe an, totuşi, la cât de luxoase păreau a fi, te gândeşti că se organizează şi adevărate banchete pe acolo; am văzut la un moment dat o motoretă, un scuter cu o mini-remorcă, cât să intre pe ea două lădiţe cu zarzavat…cam câte or fi trebuind pentru un banchet demn de o asemenea casă?

Nu întâlneşti mulţi turişti nici pe drum, nici la Villa Jovis, un sit arheologic ce se poate vizita contra sumei de 2 euro. În drum, se trece pe lângă prăpastia de unde, spune legenda, împăratul Tiberius îşi arunca victimele în mare. Unii spun însă că orgiile lui pe insulă ar fi doar bârfe ale duşmanilor săi, el fiind un idealist ursuz şi singuratic.
Villa Malaparte şi Arco Naturale

Capri, Villa Malaparte – sursa: de.wikipedia, user: Peter Schule

Pe ţărmul estic al insulei Capri, pe un pinten de stâncă ce înaintează în golf, se află Villa Malaparte, o realizare a arhitecturii moderne contemporane, o casă pe care nu poţi decât s-o admiri sau dezavuezi. Curzio Malaparte, proprietarul ei, a fost un scriitor şi jurnalist italian fascist, apoi oponent al lui Mussolini şi Hitler, iar la finalul vieţii, comunist. El şi-a construit casa după propriile idei, cu ajutorul unui meşter local şi şi-a dorit ca aceasta să-l reprezinte, să fie un autoportret în stâncă, Una casa come me – spunea mândru Malaparte, parafrazând una din scrierile sale, Donna come me. În Arhitectura fericirii, Alain de Botton admite că Villa Malaparte, prin amestecul de antic, tradiţie şi arhitectură contemporană, precum şi prin alăturarea civilizaţiei şi rafinamentului de sălbaticul cadru natural îl reprezintă pe Malaparte în ceea ce priveşte calităţile lui dar nu e un portret fidel pentru că, dacă ar fi fost să-i semene perfect, ar fi trebuit să posede şi o sală de trageri, coridoare ce nu duc nicăieri şi geamuri sparte, aluzii la multiplele lui defecte.

În fotografia de mai jos se observă scara în stâncă ce urcă spre Villa Malaparte şi spectaculoasa scară laterală, în formă de piramidă răsturnată, care duce de la baza casei spre imensa terasă de pe acoperiş, cu acel paravan alb curbat. A urcat cineva acolo? Dacă da, îl rog să scrie un comentariu, cred că e o experienţă fantastică.

Villa Malaparte e accesibilă şi dinspre Piazzetta şi de pe mare. În drumul spre sau de la Villa Malaparte spre Piazzetta se poate trece pe lângă Arco Naturale, care, aşa cum îi spune şi numele, este un arc natural din stâncă, rămăşiţe ale unei vechi grote, scufundate în mare.

Capri, Villa Malaparte – sursa: en.wikipedia, user: Arnaud 25

ANACAPRI

Villa San Michele

Casa şi superba grădină ce o înconjoară i-a aparţinut lui Axel Munthe, un medic la modă din Paris şi Roma în prima parte a secolului trecut, medicul personal al familiei regale suedeze. Era şi scriitor, una din scrierile sale, Cartea de la San Michele, a ajuns unul din cele mai celebre romane ale secolului trecut. În carte, el povesteşte cum şi-a construit casa pe locul unui fost domeniu al împăratului Tiberius, pe care Axel Munthe visa să-l imite şi să-şi petreacă, la fel, restul vieţii pe insulă. Casa a fost construită în spiritul arhitecturii tradiţionale din Capri, cu ajutorul unui meşter local analfabet. În timpul săpăturilor la fundaţie şi la grădină Axel Munthe a găsit multe fragmente de coloane, mozaicuri şi marmură, pe care le-a restaurat cu grijă, punându-le în valoare în noua casă şi grădină.

Anacapri, Villa San Michele – sursa: Flickr, user: degreezero2000

Anacapri, Villa San Michele – sursa: Flickr, user: elisabetta_monaco

Într-un capăt al grădinii, tronează Sfinxul cu faţa spre mare, emblema Villei San Michele, sfinx pe care doctorul Axel Munthe l-a adus de undeva departe, de la o fostă reşedinţă a unui alt împărat şi l-a aşezat acolo, să vegheze golful. Sfinxul, mut şi de neînţeles ca existenţa, ca viaţa netulburată de evenimente, aşa cum scrie Axel Munthe în Cartea de la San Michele. Superstiţioşii pun mâna stângă pe coapsa sfinxului, în timp ce-şi spun o dorinţă.
Villa San Michele merită a fi vizitată, din punctul meu de vedere constituie obiectivul turistic principal din Anacapri; intrarea costă 6 euro. Totuşi, pentru cei ce ajung acolo şi nu o fac, se poate depăşi intrarea şi se ajunge la o alee care înconjoară pe dedesubt grădina, pe malul mării, de unde se poate privi panorama golfului, la fel de impresionantă ca şi din grădina casei.

Anacapri, Villa San Michele, Sfinxul – Sursa: Flickr, user: DrTr

Grota Albastră ( Grotta Azzurra)

Cu siguranţă cel mai vestit obiectiv turistic al insulei, o mică grotă în care, datorită fenomenului de refracţie în apă a luminii solare ce pătrunde prin portalul scund, scufundat sub nivelul mării, albastrul de smarald al apei dă naştere unui colorit unic, ce încântă privirea şi atrage turiştii din toată lumea. Situată în nord-vestul insulei Capri, Grota Albastră este accesibilă atât din Marina Grande, unde se poate cumpărat un tur pe mare în jurul insulei cu intrarea în grotă, cât şi din Anacapri, există un traseu al minibusului până în apropiere, apoi se continuă pe o potecă, urmând să se treacă într-o barcă, pentru intrarea în grotă. Din câte am aflat, în ambele variante se aşteaptă la coadă de bărci pentru a intra în grotă.
Nu am reuşit s-o văd şi regret, poate mai mult decât intrarea în grotă, turul insulei cu barca.

Anacapri, intrarea la Grota Albastră – sursa wikipedia, user: Arnaud Gaillard

Anacapri, Grota Albastră

Biserica San Michele şi cartierul Le Boffe

Biserica barocă San Michele din Anacapri se găseşte în Piazza San Nicolo, cam la 5 minute de mers pe jos pe Via Orlandi, din cealaltă piaţă, Vittoria, unde te lasă minibusul. Biserica îşi datorează faima pardoselii octogonale din majolică, înfăţişând izgonirea lui Adam şi a Evei din rai, cu numeroase animale mitologice sau exotice (unicorni, elefanţi, lei, jaguari, maimuţe…). 3 euro intrarea. Detalii şi fotografii aici.

Cartierul Le Boffe se află în vecinătate, de la biserica San Michele se continuă pe Via Finestrale, sau de pe Via Orlandi, Piazza Diaz şi apoi Via Le Boffe. Se ajunge în Piazza delle Ficacciate. Aici, toate casele din jur sunt construite în stilul local, tradiţional, cu arcade şi bolţi încrucişate, de unde vine şi numele cartierului Le Boffe, în dialect napolitan.

În Anacapri trotuarele nu prea există, străzile sunt înguste, când trece câte-o maşină te cam lipeşti de ziduri.

Telefericul de pe Monte Solaro

Stânca cea mai înaltă de pe insulă, Monte Solaro, poate fi parcursă cu telefericul, care oferă perspective asupra insulei şi golfului Napoli. La capăt, se poate continua cu drumeţii spre vest, o zonă colinară, ce l-a inspirat probabil pe Debussy în preludiul Colinele din Anacapri.

Anacapri, Telefericul de pe Monte Solaro, sursa: wiki commons, autor: 2009, Pilise Gabor

Anacapri, Statuia Împăratului Augustus, sursa: wiki commons, autor: 2009, Pilise Gabor

Villa di Damecuta

Un sit arheologic – o altă reşedinţă de-a lui Tiberius, de data asta în partea de nord-vest a insulei Capri, în apropiere de Grota Albastră. Aşezată strategic, oferă o perspectivă superbă asupra golfului Napoli.

Cheltuieli

-transport Napoli-Capri dus-întors: 34 euro

-transport pe insulă – Unico Capri: 8,40 euro

-intrări obiective: Villa San Michele: 6 euro, Chiesa di San Michele: 3 euro, Villa Jovis: 2 euro.

-limoncello, îngheţată, ilustrate, o stea de mare-suvenir : aprox. 11,60 euro.

Total: aprox. 65 euro.

Concluzii

Cu siguranţă, unul din cele mai frumoase locuri în care am fost. Din păcate, o zi nu e de ajuns pentru a vedea câte îţi doreşti pe insula Capri, punând la socoteală şi cozile la bilete, coada de bărci la intrarea în grotă, ziua relativ scurtă în extrasezon (ultimul vapor de întoarcere, pe la ora 17). Ar fi preferabil să poţi înnopta pe insulă, în caz contrar, de ce nu, să mergi de două ori, nu e o avere transportul într-acolo, se poate şi mai ieftin decât am făcut-o eu, cu feribotul. Dacă mă voi întoarce, vreau neapărat să fac turul insulei Capri cu o barcă cu motor, apoi să urc cu funicularul în Piazzetta, să vizitez Villa Malaparte trecând pe lângă Arco Naturale, apoi să mă plimb cât de mult prin Anacapri prin centru şi să cobor, în final, spre Marina Grande pe jos, pe Scara Feniciană.

Mai multe fotografii din insula Capri am postat aici.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti aici.