Prima zi: Sosirea la Napoli

Am scris aici  despre pregătirile pe care le-am făcut în vederea micii mele vacanţe la Napoli şi în împrejurimile lui. Prima zi din vacanţă a fost destinată călătoriei de la Cluj la Napoli. Aşadar, trei segmente:
    • Cluj – Fiumicino cu compania aeriană Wizz Air
      Plecare din Cluj pe la miezul zilei, aşa cum era orarul în mai 2010, acum însă, plecarea e seara.
      Zborul plăcut, fără probleme, ca de obicei. Aeroportul Fiumicino e unul din aeroporturile cele mai mari din Europa, până ajungi să ieşi din el, ai parte de e o întreagă călătorie şi cam de fiecare dată am fost conduşi  pe alt traseu, în funcţie de pista pe care am aterizat. Durează cam 40 de minute -dacă te grăbeşti şi nu ai bagaj de cală-  până ajungi la ieşire sau  la gara din aeroport.
    • Fiumicino Aeroporto – Roma Termini cu trenul Leonardo Express
      Pentru a ajunge cât mai repede la gara Termini din Roma sunt mai multe variante, pe care le-am trecut în revistă  aici. Em am ales trenul Leonardo Express, luat din aeroport; aeroportul Fiumicino are gară (în Italia, doar el şi aeroportul din Pisa au). Acest tren pleacă din jumătate în jumătate de oră, călătoria durează tot o jumătate de oră şi în mod normal, e cea mai rapidă soluţie pentru a ajunge de la aeroportul Fiumicino la gara Termini din Roma, dar şi cea mai scumpă -14euro, dacă exceptăm taximetrul.
      Gara din aeroport e o gară mică, cu vreo 3 linii de cale ferată, aflată  la alt nivel, se ajunge acolo urmând indicaţiile ai treni (la trenuri) din aeroport. Mi-am luat de la tutungeria din gară bilet pentru tren, se poate cumpăra însă  bilet de călătorie până la Napoli de la automat sau de la ghişeu.
      Ghinion, am aşteptat pe peron cam o oră şi jumătate şi trenul tot n-a venit. Din timp în timp,  la megafoane, o voce empatică îşi cerea scuze în italiană şi în engleză şi ne dădea asigurări că în 10 minute soseşte trenul. N-am mai văzut în viaţa mea atâţia călători să coboare dintr-un tren, cum am văzut atunci când, în fine, trenul a apărut dinspre Roma. Şi nici nu am înţeles atunci pe moment unde au încăput atâţia, dar urma să înţeleg după ce am urcat noi în tren, că ne strânsesem deja cât de  3 garnituri. Eu am prins loc de şezut, dar pe culoarul trenului se stătea ca-ntr-o cutie de sardele. Ăsta da, transport de 14 euro! În fine, ajung în gara Termini unde trenul Leonardo Express ne lasă la 400 de metri de capătul liniilor, locul unde-s afişajele şi casele de bilete, aşa că mai trebuie calculat vreo 10 minute până ajungi acolo.
    • Roma Termini – Napoli Centrale cu tren regional
      Există o mulţime de trenuri pe ruta asta, de obicei alternate:  o Frecciarossa ( Săgeata roşie), un Intercity, un Regionale veloce (regional rapid, cum e Leonardo Express)  sau un Regionale (un personal ca pe la noi), vezi Trenitalia.  Sunt diferenţe mari de preţ între un tren şi altul: Frecciarossa (1,10 ore, 45 euro), Intercity (2,05 ore, 22 euro), Regionale  (2,40-2,50ore, 10,50-12,40euro).
      Când am ajuns eu la gara Termini, tocmai plecase Intercity şi următorul tren care pleca era Regionale, cel mai ieftin, cu 10,50 euro. Am cumpărat bilet de la automat şi m-am urcat în tren, după ce am validat biletul în cutia galbenă de pe peron. Ca regulă generală, se validează înaintea urcării în tren orice bilet care nu are tipărit pe el data şi ora plecării trenului, logic, nu?
      La un moment dat, pe câmp, trenul a oprit şi ne-a ţinut acolo cam o oră şi ceva, apoi s-a târât până în gara următoare unde a înţepenit. Noi am stat în tren, aşteptând, până a venit un zvon, cum că iute să fugim la altă linie, că tocmai intră un alt tren în gară, care ne preia pe toţi. Am fugit peste linii, am ocupat noul tren, care însă nu s-a lăsat dus vreo 20 de minute, până când a fost inspectat vechiul tren, probabil în căutarea unor posibili adormiţi. Până la urmă, pe la 9,30 seara, pe întuneric, am ajuns în Napoli.

      În Napoli nu am găsit niciun bar deschis în gară, iar la barurile din piaţa gării nu aveau bilete de autobuz. În staţie, o mare de tineri, toţi ridicau din umeri când îi întrebam de bilet. Aşa că am luat un taximetru, care m-a dus cu 15 euro (cam mult) până la hostel, măcar am scăpat de orbecăitul după străduţa şi clădirea căutată. Şi, după ce am trecut de două interfoane, am ajuns în fine la hostel (situat într-o clădire ridicată în curtea interioară a altei clădiri), unde am achitat restul de plată aferent cazării şi mi-am luat în primire patul, într-o cameră minusculă cu 4 paturi şi o baie mai mare decât camera. Curăţenie, un living mare în care dădeau toate dormitoarele. Recepţionerul, un napolitan vorbăreţ cam de 40 de ani m-a surprins; amabil e puţin spus, simţeai că se implică, că-i pasă, că vrea să ai parte în Napoli de-o vacanţă memorabilă.
      Încă supărată pe Trenitalia, pentru că în loc să ajung pe la ora 5 după-masă am ajuns la 10 seara, am mâncat ceva din bagaj, mi-am luat o Birra Moretti de la automat şi mi-am pregătit lucrurile pentru a doua zi.

Cheltuieli făcute în avans şi în prima zi

    bilet avion dus-întors: 27,50 euro, cazare: 105 euro, trenuri: 24,50 euro, taxi: 15 euro
    Total: 172 euro.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Reclame

Vacanţă la Napoli şi împrejurimi

Îmi dorisem de multă vreme să văd Coasta Amalfitană, despre ale cărei peisaje spectaculoase auzisem, aşa  că, pe la începutul lui 2010,  am decis că venise momentul.
Positano Coasta Amalfitană
Coasta Amalfitană, Positano, vedere de pe mare
Ca perioadă, m-am gândit că luna mai  ar fi potrivită, dat fiind că zona vizată e destul de în sud şi pentru iunie cumpărasem deja bilete pentru Pisa, pentru a vizita  Cinque Terre care-s mult  mai în nord; mi se părea, deci,   aranjamentul perfect.

Bilet avion

Din Cluj nu avem zbor spre Napoli, dar după ce am consultat mersul trenurilor  Trenitalia  a rezultat că e mai comod şi mai ieftin să zbor din Cluj la Roma şi de acolo să iau un tren spre Napoli, decât să călătoresc  cu trenul din Cluj la Bucureşti şi să iau din Bucureşti un avion spre Napoli.
Am găsit un bilet  pentru sfârşitul lui mai 2010, Cluj-Roma dus-întors, cu 120 lei preţ final cu toate taxele incluse, mica mea vacanţă urmând să se întindă pe parcursul a cinci zile şi jumătate.

Rezervare cazare

Imediat după rezervarea biletului de avion, am început să mă gândesc la cazarea pentru cele 5 nopţi. Cum deja, în mare, îmi făcusem un program şi înţelesem că zilnic voi fi pe drum, ba cu trenul  sau autobuzul, ba cu vaporul – tentaţiile în zona Napoli sunt numeroase şi aş fi vrut să cuprind cât mai mult – rezulta că trebuie să caut cazare într-un loc foarte bine conectat cu toate locurile pe care doream să le vizitez şi cât mai în centrul zonei. Aveam pe listă deja două oraşe: Napoli şi Sorrento; ca oraş -atracţii turistice- evident aş fi preferat Napoli, urma să văd însă ce găsesc convenabil  într-unul şi în celălalt. Camerele cu un singur pat din hoteluri – single room –  părându-mi-se prea scumpe, m-am uitat pe oferta de hosteluri de la Hostelworld. În Sorrento n-am găsit nimic convenabil, în schimb în Napoli, bingo!  Hostel Bella Capri, foarte aproape de Molo Beverello – portul turistic al oraşului (2 minute), aproape şi de autogara SITA (5 minute), aproape şi de centru (5 minute). Găsisem un alt hostel şi mai bun  în apropiere de Bella Capri,   dar acela nu avea dormitoare pentru femei, ci doar mixte, aşa că am renunţat la el. Am rămas la Hostelul Bella Capri, în dormitor cu 4 paturi şi baie proprie, 21 euro/noapte, 5 nopţi. Din suma totală de 105 euro, 10,5 euro mi s-au luat de pe card la rezervare, urmând ca diferenţa s-o achit, cash, la sosirea la hostel.

Documentare

În lunile pe care le-am avut la dispoziţie până la plecare, am avut timp suficient să mă documentez despre zona pe care voiam s-o vizitez. Greu a fost să aleg ce voi vizita şi la ce să renunţ. Cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că 5 zile sunt o glumă bună: acolo ar trebui cel puţin 8-10 zile, doar ca să treci în revistă obiectivele turistice.
Ghiduri turistice am avut două: Italia de la Fodor’s  şi Neapole – coasta şi insulele de la Editura Corint. Când am ajuns acolo mi-am mai cumpărat un ghid strict pentru Napoli şi o hartă a oraşului, tip cearşaf.
M-am documentat bine pe net în privinţa transportului în zonă, totuşi nu am găsit niciun vapor spre Coasta Amalfitană, părea imposibil, mi-am zis că sigur voi găsi la faţa locului.
În cele din urmă -greu de ales- am ajuns la un plan final:
  • Prima zi: sosirea în Napoli pe la ora 17, instalare la hostel şi plimbare prin oraş;
  • A doua zi: insula Capri; seara Napoli;
  • A treia zi: vizită fulger pe insula Procida, apoi Napoli toată ziua;
  • A patra zi: Coasta Amalfitană;
  • A cincea zi: Pompeii; seara Napoli;
  • A şasea zi: vizită la Muzeul de Arheologie din Napoli, apoi  întoarcerea la Roma, Fiumicino, Cluj.

Ultimele pregătiri

Merg întotdeauna cu un troller de până la 10 kg, bagaj de mână. Haine, câteva  cosmetice, ceva mâncare (conserve, patiserie, salam de Sibiu, ciocolată, fructe), o geantă uşoară de purtat pe umăr, ghiduri turistice, uneori trepied. Mi-am cumpărat cu câteva zile înainte o nouă cameră foto, mai performantă, nu puteam merge într-o asemenea vacanţă cu vechea cameră!
Pe lângă bagajul obişnuit, de data asta mi-am mai pus o pălărie de soare şi cremă de protecţie solară. Prognoza meteo spunea că va ploua în fiecare zi câteva ore, aşa că mi-am pus şi o pelerină uşoară şi o umbrelă.
Check-inul online fiind făcut pentru dus ( pentru  întors nu, în 2010 încă nu se putea face check-in online  pentru Fiumicino), la drum spre Napoli!
Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Transport de la Fiumicino la Roma şi înapoi

Există mai multe modalităţi de a ajunge de la Aeroportul Fiumicino la Roma cu transportul în comun:  tren, autobuz direct (shuttle bus), autobuz Cotral sau taximetru.
  • Shuttle bus SIT:  Fiumicino Aeroporto – Roma Termini (cu staţie intermediară Roma – Piazza Cavour), preţ 8euro, durata călătoriei aprox. 50 de minute, bilet în autobuz,   aici harta cu staţiile autobuzului şi orarul.
  • Shuttle bus low-cost Terranova:   Fiumicino Aeroporto – Roma Termini, preţ 4euro, orar şi alte detalii aici. Pentru harta staţiei de la Fiumicino Aeroporto, consultă si harta de la Shuttle bus SIT de mai sus, e mai bună.
  • Trenul  Leonardo Express:   Fiumicino Aeroporto  – Roma Termini, preţ 14euro, 2 trenuri pe oră, durata călătoriei 32 de minute, orar aici. Se poate lua bilet de la automat, de la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision) sau de la tutungerie, se validează în cutia galbenă de pe peron, înaintea urcării în tren. E o soluţie bună, chiar dacă mai scumpă,  când te grăbeşti să ajungi la gara Termini din Roma având tren mai departe, sau la întoarcere din Roma spre aeroportul Fiumicino, dacă eşti în întârziere.
  • Tren dintr-o bucată:  Fiumicino Aeroporto  – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere sau Roma Tuscolana sau Roma Tiburtina), preţ 8euro, orar aici. Bilet la automat sau la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision), se validează în cutia galbenă de pe peron, înaintea urcării în tren.
  • Tren din două bucăţi:  Fiumicino Aeroporto  – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere sau Roma Tuscolana sau Roma Tiburtina), preţ 1euro + 1,9euro, orar aici. Cele două segmente sunt: Fiumicino Aeroporto – Parco Leonardo şi Parco-Leonardo – Roma Ostiense (sau Roma Trastevere, Roma Tuscolana, Roma Tiburtina). Se cumpără 2 bilete la automat sau la ghişeu (la unele ghişee se adaugă 1euro comision), se validează primul bilet în cutia galbenă de pe peron înaintea urcării în primul tren. Plecând de la Fiumicino Aeroporto, Parco Leonardo e prima staţie, acolo trebuie coborât, se validează al doilea bilet pe peronul de la Parco Leonardo şi se aşteaptă următorul tren, atenţie, duminica sunt mai rare. Pentru întoarcere, cele două segmente sunt: Roma Ostiense (sau Roma Trastevere, Roma Tuscolana, Roma Tiburtina)- Parco Leonardo – 1,90euro şi Parco Leonardo- Fiumicino Aeroporto – 1euro, se coboară din primul tren la Parco Leonardo, pentru a doua validare şi se aşteaptă următorul tren. Acestă variantă îţi ia mai mult timp, ai de aşteptat pe peronul de la Parco Leonardo între un sfert de oră şi o oră, în funcţie de zi şi de ora călătoriei. Nu recomand seara -cum se ajunge acum de la Cluj la Fiumicino- ai de stat o oră pe peron, însă pentru întoarcerea la aeroport, dacă nu e duminica, e o variantă bună. Atenţie, la staţia Parco Leonardo nu se pot cumpăra bilete!
  • Autobuz Cotral: Fiumicino Aeroporto – Lido di Ostia 1,20euro, Lido di Ostia – Roma Ostiense tren local 1euro. Biletul pentru primul segment cred că ar trebui luat de la tutungerii din aeroport, în autobuz ştiu că e mai scump. Atenţie la orar. Detalii aici.
  • Autobuz Cotral: Fiumicino Aeroporto – Roma EUR Magliana (staţie metrou). Biletul cred că ar trebui luat de la tutungerii din aeroport, în autobuz ştiu că e mai scump. Atenţie la orar. Detalii aici.
  • Taximetru: 40euro pentru maximum 4 persoane, tarif fix, indiferent de destinaţie în Roma centrală.
Cam acestea ar fi variantele de care ştiu intre Fiumicino si Roma, eu am testat primul shuttle bus şi toate variantele cu trenul. Nu ştiu traseul celui de-al doilea shuttle bus, dar primul, cel cu care am fost eu, te duce printr-un cartier frumos de blocuri, EUR, apoi trece prin zona Vatican şi apoi prin centru,  înainte de a ajunge la  gara Termini. E un bun prim contact cu Roma, sau la plecare, o călătorie de rămas bun. În schimb, călătoria cu trenul nu-ţi oferă cine ştie ce perspectivă asupra oraşului.
Dacă mai cunoşti vreo variantă de ajuns la Roma de la  Aeroportul Fiumicino sau ai experimentat una din variantele descrise mai sus şi ai de corectat sau completat ceva, te aştept cu un comentariu.
Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Personalităţi române la Cimitirul Hajongard din Cluj

Alaltăieri, 1 noiembrie,  a fost Luminaţia, Ziua Morţilor în Transilvania. Obiceiul locului e ca în ziua de 31 octombrie să se meargă la cimitir  pentru a curăţa mormintele familiei sau cunoscuţilor, iar în 1 noiembrie din nou, să  le împodobească cu flori, lumânări şi candele aprinse, ce vor lumina în eternitate calea celor  plecaţi. Nu e o sărbătoare tristă. E însă una generală, laică şi după părerea mea, cea mai importantă în Transilvania, după Paşte şi Crăciun. Şi, dat fiind că nu cade întotdeauna  într-o zi de duminică, precum alte sărbători, e o zi în care nu se prea lucrează, oamenii se învoiesc de la serviciu şi pleacă de multe ori în alte localităţi, unde are familia morminte. Ar trebui să fie o zi liberă, dar lucrurile astea nu se văd, nu se ştiu la Bucureşti, de unde ne vine „lumina”. Anul acesta zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie au căzut în zile de luni şi marţi, aşa că cei mai mulţi ne-clujeni au venit la cimitirul din Cluj în ziua de duminică. S-a simţit, au fost mult mai puţini ca de obicei în 1 noiembrie la cimitir; în alţi ani, pe sute de metri în jurul cimitirului n-ai fi găsit un loc de parcare şi lumea înainta spre/dinspre cimitir cu dificultate pe toate străzile adiacente.
Cimitirul Hajongard din Cluj, cunoscut oficial ca Cimitirul Central este supranumit şi Panteonul Transilvaniei, multe personalităţi, români şi unguri, dormindu-şi aici somnul de veci.

Ungurii au înmormântaţi în Cimitirul Hajongard aristocraţi, conţi şi baroni, cu funcţii politice de conducere în Transilvania sau în Ungaria, apoi scriitori şi alţi oameni de cultură. Din acest motiv, Parlamentul de la Budapesta a propus ca Cimitirul Hajongard din Cluj să fie inclus pe lista Patrimoniului UNESCO.

 Autorităţile române n-au scos nici până azi o hartă şi o listă a personalităţilor ce-şi dorm somnul de veci în Cimitirul Hajongard,  însă o firmă din Ungaria a realizat o astfel de hartă, în limba maghiară, hartă care conţine o sută şi ceva de fotografii de morminte aparţinând personalităţilor maghiare marcante, printre care au strecurat şi vreo 3-4 de-ale românilor.

Începând din ziua de duminică 30 octombrie, grupuri organizate de elevi şi  studenţi maghiari din Cluj, împreună cu profesorii lor,  sau turişti din Ungaria s-au perindat pe la cavourile, criptele, mormintele personalităţilor maghiare marcante, punând flori, lumânări şi cocarde, panglici în culorile oficiale ale Ungariei. (Vezi  fotografiile postate în 1 noiembrie). Dar asta nu se întâmplă doar de Luminaţie, autocare cu turişti unguri vin la Cimitirul Hajongard  şi primăvara, în special de Rusalii.
La mormintele personalităţilor române, atâtea câte sunt sau câte cunoaştem -trecând din întâmplare pe lângă ele- n-am văzut să se perinde nimeni, ba multe  nu aveau nici măcar o candelă aprinsă sau o floare. E o diferenţă mare de atitudine şi cred că ar trebui să luăm aminte şi să învăţăm de la unguri să ne cinstim înaintaşii. Atâţia câţi au fost şi nu au plecat în alte zări să se realizeze acolo. 
Şi acum o trecere în revistă a mormintelor personalităţilor române pe care le-am descoperit eu în Cimitirul Hajongard:
Oameni de ştiinţă
  • Emil Racoviţă, fondatorul Biospeologiei şi a primului Institut de Speologie din lume, înfiinţat la Cluj în 1920
  • Raluca Ripan – academician, rector, profesor chimie
Scriitori, poeţi, ziarişti, filologi
  • Ion Agârbiceanu – scriitor, academician, preot (protopop) greco-catolic
  •  Emil Isac -poet
  • Marian Papahagi- scriitor, critic literar
  •  Nicolae Drăganu – filolog, lingvist, istoric literar
Medici reputaţi, cu carieră universitară
  • Iuliu Haţieganu – internist, a pus bazele medicinii transilvănene, astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj îi poartă numele
  • Ioan Goia – creatorul şcolii medicale clujene, alături de Iuliu Haţieganu
  • Dominic Stanca, vestit ginecolog- în spitalul lui, care azi îi poartă numele, m-am născut eu, cum probabil s-au născut jumătate din clujenii get-beget; proprietarul Băilor Someşeni
  • Crişan Mircioiu – chirurg
  • Leon Daniello – pneumoftiziolog
  • Roman Vlaicu – cardiolog
 Istorici
  • Constantin şi Hadrian Daicoviciu
  • Ştefan Pascu
Muzicieni
  • Gheorghe Dima – compozitor, rector al Conservatorului
  • Nicolae Bretan – compozitor
  •  Lia Hubic – cântăreaţă la Opera Română din Cluj
  •  Lucia Vonica – soprană, prim-solistă la Opera Maghiară din Cluj
Memorandişti, primari, politicieni, ziarişti
  • Teodor Mihali – avocat memorandist
  • Iulian Pop – primar
  • Octavian Buracu
  • Iuliu Coroianu şi Zaharia Boilă

    Dacă mai ştii alte personalităţi române înhumate în Cimitirul Hajongard şi indicaţii de orientare spre mormintele lor, dă-mi de veste.
De Ioana Mureşan Publicat în Cluj