Regret întreruperea postărilor pe blog, un şir de întâmplări nefericite m-a ţinut departe de el.
Se obişnuieşte, în ultimele zile din decembrie, să se facă o retrospectivă personală a principalelor evenimente ale anului ce trece. Nu-mi face plăcere s-o fac, pentru mine, 2011 a fost unul din cei mai proşti ani de care îmi aduc aminte: a debutat şi s-a finalizat cu câte o căzătură, prima încheiată cu un semn pe faţă, asta ultimă (ajunsă cu ambulanţa la Urgenţă, pe targă) cu dureri mari de spate, trecătoare, sper. Evenimente nefericite în familie. Bani puţini şi cheltuieli supărătoare, neplanificate. Chiar dacă am lucrat la fel ca în anii trecuţi şi n-am dus lipsă de clienţi (firme), comportamentul acestora s-a înrăutăţit, devine din ce în ce mai greu să scoţi banii de la ei în schimbul serviciilor prestate, fapt care pe mine mă demobilizează.
Deci, cu sănătatea şi cu banii am stat prost. Cu dragostea, în schimb, nu mă pot plânge: neexistând, nici n-a fost ce rău/rele să înregistrez la capitolul ăsta.
Şi până la urmă, dacă stau să mă gândesc bine, singurele lucruri frumoase şi bune întâmplate în acest an au fost cele patru excursii în străinătate: la Ravenna, Ferrara, Urbino şi San Marino în aprilie, la Barcelona în mai şi apoi vara două recapitulări: Veneţia în iulie şi Roma în august. Toate cele patru mici vacanţe au fost frumoase, pline de lucruri noi văzute şi admirate, cu mii de fotografii aduse la întoarcere. Veneţia rămâne oraşul meu de suflet, nicăieri arhitectura şi mediul ambiant nu mi-au dat o mai mare bucurie. Roma e o colecţie de neegalat de capodopere de artă şi arhitectură, chiar dacă am vizitat-o de patru ori şi am remarcat că pot deja îndruma bine la faţa locului turiştii ce-mi cer sfatul, încă are o mulţime de cotloane neexplorate, e inepuizabilă, voi reveni acolo. Ravenna a însemnat pentru mine descoperirea uluitoarelor mozaicuri bizantine, iar Urbino e un oraş renascentist care merită a fi văzut o dată în viaţă. Barcelona, că-ţi place sau nu modernismul catalan, rămâne oraşul unicului Gaudi şi pentru o persoană interesată de arhitectură -cum sunt eu- trebuie vizitată, m-am bucurat s-o pot face.
Pentru 2012, evident, îmi doresc şi vă doresc şi vouă, cititorii blogului meu, sănătate şi cât mai multe călătorii frumoase; eu n-am programat încă nimic, depinde de mersul general al lucrurilor. Şi dac-o fi să fie rău, rămân vacanţele în împrejurimi sau la locul de baştină, că admirăm arhitecturi străine şi trecem nepăsători pe lângă a noastră. Gândurile astea mi-au fost inspirate de ultimul album de arhitectură „Stilul naţional românesc” pe care mi l-a adus Moş Crăciun acum câteva zile.
Voi reîncepe să scriu pe blog din primele zile ale noului an. Un an nou fericit!
 |
| În Piazza San Pietro din Vatican |
MicileVacante 