Fotografierea în vacanţă

M-a cam cuprins nostalgia la amintirea ultimelor mele vacanţe prin Europa şi m-am apucat de răsfoit folderele cu fotografii; drept e că nici n-ai avea ce altceva face interesant, pe gerul ăsta.

Cinque Terre, Vernazza, vedere din port

Cinque Terre, Vernazza, vedere de pe poteca spre Monterosso al Mare

Floare de cactus

Florenţa, podul lui Michelangelo

Veneţia, artificii la Festa del Redentore

Cotswold, casă din Bilbury

Cotswolds, Bilbury

Roma, pod peste Tibru, în fundal dreapta se vede cupola de la SanPietro

Turişti pe treptele catedralei din Florenţa

Un nene în parcul Guell din Barcelona

Casă din Burano, în laguna Veneţiei

Dintr-o călătorie de-a mea mă întorc acasă cam cu 1500-2000 fotografii, fac în medie 300 de fotografii pe zi. Nu-i mult, la cele 15-16 ore zilnice de colindat oraşul sau regiunea în care mă aflu. Am o cameră foto compactă Canon Powershot SX200 IS; e mică, îmi încape în palmă, de altfel nici n-aş putea umbla ziua întreagă cu un DSLR sau o cameră bridge atârnată după gât, m-ar da jos, nu alta. Aşa, mai în palmă, cu şnurul petrecut pe după încheietura mâinii, mai în buzunar (dacă am buzunar), mai în geantă.

Am ales-o pentru că are un obiectiv grandangular cu care mă descurc foarte bine în spaţii strâmte (pieţe înghesuite sau interioare de clădiri, camere), dar are şi un zoom de 12x cu care pot fotografia bine detalii arhitecturale, ba chiar o folosesc la faţa locului şi doar ca să le privesc mai bine, putând să mi le apropii neaşteptat de tare. Are programe speciale pentru fotografiere la apus, noaptea, peisaje, copii şi animale în mişcare, portrete, frunziş, plajă, zăpadă, artificii ş.a., nu am încercat încă nici jumătate din ele.  Fireşte, cei ce se pricep mai bine la fotografiere au posibilitatea să treacă pe manual, să-şi seteze singuri timpii de expunere, deschiderea diafragmei, se pot juca cu ISO şi probabil multe altele.

Aşa mică cum e ea, e însă neaşteptat de robustă, eu, fiind mai neîndemânatică, am scăpat-o de nenumărate ori pe jos. A trecut prin destule sărăcuţa, am năclăit-o chiar la început, în Napoli, cu cremă de plajă şi apoi, în altă călătorie, cu îngheţată. După faza cu îngheţata am spălat-o abundent cu apă, n-am găsit, în Roma fiind,  altă soluţie. O vreme nu s-a mai deschis complet perdeaua obturatorului, trebuia forţată de fiecare dată cu mâna, apoi şi-a revenit. Am verificat-o din nou zilele astea, să văd dacă-i cazul sau nu să-mi cumpăr o compactă nouă, aflând de tentanta ofertă a celor de la F64 şi dorindu-mi să câştig la tombola lor,   weekend-ul  la Veneţia -apropo, mai e valabilă oferta F64 până în 14 februarie –  dar pare-se că micuţa mea compactă Canon funcţionează perfect, chiar i-am dat-o şi unui profesionist s-o inspecteze, el crede că pot, pe viitor, încerca şi cu sosuri grele, onctuoase.

Într-o oglindă din Castelul d’Este din Ferrara

 

Publicitate