Cantonete napolitane

Orice  evocare a fascinantului  Napoli ar fi incompletă fără reamintirea măcar a unei cantonete napolitane.
Pentru iubitorii  acestui gen, am ales câteva din piesele celebre:  O sole mio, Funiculi Funicula, Torna a Surriento, Santa Lucia, Te voglio bene assaie, Malafemmena şi Napule e.

O sole mio
– cântă Placido Domingo, Jose Carreras, Luciano Pavarotti:
sursa: youtube, user: corellon01

Funiculi Funicula
– în interpretarea lui Luciano Pavarotti:
sursa: youtube, user: islington2000

Torna a Surriento
– în interpretarea lui Andrea Bocelli:
sursa: youtube, user: valdezalcantara

Santa Lucia
– în interpretarea lui Enrico Caruso:
sursa: youtube, user: tomfroekjaer

Te voglio bene assaie
– cântă Lara Fabian:
sursa : youtube, user:fanlarafabian

Malafemmena
– în interpretarea lui Toto:
sursa: youtube, user: TheTiz62

Napule e
– în interpretarea lui Pino Daniele:
sursa : youtube, user: souazione

Dacă eşti interesat nu doar de cantonete napolitane ci de Napoli (Neapole), atunci poate e bine să ştii că acestă postare face parte dintr-un ciclu de  20 de articole despre vacanţa petrecută la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.
Reclame

Cum se circulă în Napoli

Trafic haotic. Nu se respectă nicio regulă. Şi totuşi, nu am văzut niciun accident în zilele petrecute acolo, impresia mea e că se circulă foarte sigur în tot acel vacarm. O mulţime de motorete, motociclete cum n-am văzut niciunde, multe femei conducându-le. Claxoane, ambuteiaje prin pieţe. 
Nu se opreşte la verdele pentru pietoni, trebuie să începi să traversezi pentru ca maşinile şi motocicletele să te lase să treci. Dacă la început traversam străzile în fugă, după ce un motociclist mi-a făcut semn să n-o fac, am început şi eu să trec strada mai relaxată, ca să ajung ca la sfârşitul celor cinci zile petrecute acolo, să trec nemaiţinând cont, nici eu, dacă e verde sau roşu la semafor.
Şi acum, un filmuleţ concludent:
sursa: youtube, user: Amikal75
Şi încă unul, cu strada pietonală Via Toledo, intersectată de străduţe pe care circulă şi maşini, motorete, motociclete…observă zgomotul străzii:
sursa: youtube, user: andreabroaddus
De Ioana Mureşan Publicat în Napoli

Arhitectura romană

Arhitectura romană, numită şi arhitectura clasică romană este arhitectura Romei antice (Republica şi Imperiul Roman).
Romanii au preluat din arhitectura anticilor greci coloanele caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat încă două: ordinul toscan (asemănător cu cel doric) şi ordinul compozit (combinaţie elaborată  între ionic şi corintic). Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o construcţie, romanii le combinau frecvent – exemplu  faţada Colosseumului din Roma.
Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt câteva elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea, împreună cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele mai grandioase clădiri din Antichitate:   Colosseumul (considerată cea mai complexă construcţie antică) şi  Panteonul (cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume) – ambele din Roma.
Decoraţii interioare şi exterioare cu care-şi înfrumuseţau romanii construcţiile erau: frescele, mozaicurile, statuile, reliefurile sculptate.
Tipuri de construcţii specifice arhitecturii romane
Construcţii comemorative

Construcţiile religioase 

Construcţii publice

  • Bazilici – exemplu: Bazilica lui Constantin şi Maxentiu – Roma;
  • Băi publice – exemple: Termele lui Diocleţian, Termele lui Caracalla – Roma;
  • Teatre, Amfiteatre – exemple: Teatrul lui Marcellus,  Colosseum – Roma;
  • Alte construcţii complexe cu rol administrativ sau comercial – exemplu: Mercati di Traiano – Roma.
Construcţii domestice

  • Domus -casă mai mare – exemple: Domus Aurea, Domus Augustana, Domus Flavia în Palatin – Roma;  diverse case – Pompeii;
  • Villa -reşedinţă la ţară – exemplu: Villa Adriana – Tivoli;
  • Insula – bloc de locuinţe închiriate – exemplu: Insula romana – Roma.
Urbanism Romanii construiau oraşe de la zero, după planul taberelor militare, în jurul celor mai importante clădiri publice şi religioase: bazilica şi templele; tendinţa de-a teatraliza spaţiul urbanistic. Forul era un spaţiu public central ce juca rolul pe care îl joacă acum Piazza sau Centrul civic – exemple: Forul roman, Forul lui Traian,Forul lui Augustus, Forul lui Caesar – Roma.Arhitecţi




De Ioana Mureşan Publicat în Roma

Transport de la Napoli la Pompeii

Există un  abonament, UnicoCampania 3T, pentru transport în toată regiunea Campania, merită studiat dacă  e potrivit sau nu. Dar şi fără el, transportul în  Campania e foarte ieftin.Se poate ajunge din Napoli la Pompeii cu trenul, linia locală de cale ferată Circumvesuvianaaici  orarul şi staţiile din Napoli.
O altă modalitate (pe care am folosit-o eu)  pentru a ajunge din Napoli la Pompeii e autobuzul SITA  aici  orarul şi adresa autogarei din Napoli.
În ambele variante, staţia de coborâre în Pompei e  Pompei Scavi.
Pentru cei ce aleg autobuzul SITA, autogara Porto Immacolatella din Napoli  se află pe malul mării, cam la 300-400metri de Molo Beverello (portul turistic principal) în stânga lui, cum stai cu faţa spre mare.
Dacă nu ai abonament UnicoCampania şi cumperi bilet  pentru Pompei Scavi (cam 2-3 euro pe sens) e recomandabil să cumperi în acelaşi timp şi bilet pentru întoarcerea de la Pompeii, e  mai ieftin  şi la Pompei Scavi lângă staţia autobuzului nu găseşti de unde să-l cumperi. La Pompei Scavi, staţia de întoarcere spre Napoli e exact vizavi de cea de sosire.
De la staţia de autobuz Pompei Scavi şi până la situl arheologic Pompeii se fac cam 100-150metri.

O vizită la Pompeii

Următoarea zi din mica mea vacanţă la Napoli am dedicat-o vizitei sitului arheologic Pompeii.
Îngropat în anul 79 sub un strat gros de 5-7 metri de cenuşă vulcanică în urma erupţiei vulcanului Vezuviu, oraşul Pompeii s-a păstrat ca niciun alt loc antic, oferindu-ne astăzi posibilitatea unei incursiuni  fără egal în viaţa de zi cu zi din  Antichitatea romană. Este motivul pentru care, alături de Herculaneum şi Torre Annunziata, Pompeii a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Oraşul era structurat într-un centru de conducere (for, bazilică) într-o parte, un centru de agrement (amfiteatre, palestra)  în partea opusă, un centru cultural, spiritual şi utilitar (teatru, temple, băi publice)  la mijloc şi cartiere cu case particulare, prăvălii, restaurante, brutării, bordeluri.
Pompeii, Bazilica
Pompeii, Forul
Pompeii, Templul lui Apollo
Pompeii, Amfiteatru
Pompeii, pietre aşezate pentru a traversa strada
Pompeii, terme
Lupanarul era o casă cu multe camere mici, cât să încapă un pat. Pe pereţii camerelor, afişată oferta de servicii sub forma unor fresce cu poziţii sexuale explicite.
Pompeii, frescă din Lupanar
Existau şi o mulţime de restaurante mici, un fel de fast-fooduri antice, numite thermopolia.
Pompeii, Thermopolium del Vetutius Placidus
La erupţia vulcanului Vezuviu, norii de fum fierbinte şi înecăcios, de cenuşă vulcanică  şi pietre i-au surprins pe locuitori în timpul activităţilor cotidiene, încercând în ultimul moment să fugă.  Au căzut la pământ, trupurile lor au fost cuprinse, jur-împrejur, de cenuşa şi pietrişul fierbinte provenite din craterul Vezuviului  şi, de-a lungul secolelor ce au trecut, s-au descompus, în interiorul materialului vulcanic pietrificat rămânând cavităţi goale. Mulajele din Grădina Fugarilor sunt luate după asemenea trupuri, prin injectarea de ghips în cavităţile detectate în  materialul vulcanic  întărit. Treisprezece trupuri  de adulţi şi copii, ghemuite unele în altele, într-o încercare disperată de-a se proteja.
Pompeii, mulaje din Gradina Fugarilor
Structura unei case

Casele mai mari erau construite pe două niveluri. Camerele erau înşirate în jurul unei curţi interioare, atrium, care permitea luminii să pătrundă în toate camerele din jurul lui, la ambele niveluri. În atrium  se afla un bazin pentru apa de ploaie, impluvium. Camera principală a casei era triclinium (sufrageria), decorată de obicei cu fresce bogate, în culori vii, cu pardoseală mozaicată, mobilată cu trei canapele de-a lungul pereţilor, în jurul mesei. Celelalte camere erau  cubicula (dormitoarele) şi  tablinum (camera de zi sau biblioteca).  Spre spatele casei se afla de obicei o o galerie cu coloane, peristil, ce dădea într-o  grădină amenajată în stil grecesc. În acestă parte a casei se aflau culina (bucătăria), sufrageria de vară şi băile. La stradă, casele nu aveau ferestre, însă la parterul caselor comercianţilor existau prăvălii cu ieşire în stradă, numite tabernae.
Pompeii, Casa Vettii, atrium
Pompeii, Villa dei Misteri, fresce în triclinium descriind un ritual nupţial
Pompei, Casa del Poeta Tragico, mozaicul Cave canem (Atenţie la câine) din vestibulum
Pompeii, Casa Faunului, cea mai luxoasă casă aristocratică, impluvium
Pompeii, Casa Iubiţilor Caşti, frescă
Pompeii, Casa lui Menandru, frescă
Pompeii, Casa Chirurgului, frescă

Situl arheologic se întinde pe câteva zeci de hectare, străzile şi obiectivele sunt bine semnalizate, dar pentru orientare e necesară, totuşi, o hartă, pe care o poţi obţine gratuit de la Biroul de informaţii de lângă Casa de bilete de la intrarea principală, Porta Marina. Biletul de intrare, în mai 2010, a costat 12 euro.

O vizită obişnuită durează cam 5-6 ore, se poate face un circuit cuprinzând doar câteva obiective principale, în 3 ore.
Dimineaţa devreme, la deschidere, sunt puţini vizitatori. E o senzaţie aparte să te plimbi de unul singur pe străzile oraşului încremenit în timp, să nu vezi ţipenie de om prin jur. La mijlocul zilei, în mai 2010 când am fost eu, cred că erau mii de vizitatori, multe grupuri organizate cu elevi gălăgioşi sau turişti străini.
Există un restaurant în sit şi cişmele. Umbră şi locuri pentru picnic, mai spre periferia sitului.

Transport de la Napoli la Pompei

Cheltuieli -Transport Napoli-Pompei şi înapoi cu autobuzul SITA ( bilete UnicoCampania U3) : 5,60 euro
-Intrare la situl Pompeii: 12 euro

 

De Ioana Mureşan Publicat în Pompei

O insula pe uscat în Roma

Cum mergi dinspre Monumentul lui Vittorio Emanuele (Il Vittoriano) spre Piaţa Capitoliului, chiar înainte de-a ajunge la cele două scări,  Aracoeli şi Cordonata, se vede o ruină cu câteva etaje. Este aşa-numita insula, bloc de apartamente din Roma antică, unde locuiau, cu chirie, oameni mai săraci.
Aceste insulae erau frecvente în Roma antică, datorită densităţii mari a populaţiei şi terenului scump.  Deseori, la parter erau magazine, astfel aceste  insulae anticipau blocurile moderne din zilele noastre, cu spaţii comerciale la parter şi apartamente la etaje.
Clădirea  cu 6 etaje avea forma unui butoi; camerele de la etajele superioare erau din ce în ce mai mici, se locuia în condiţii mizere- după ceea ce descriau scriitorii satirici ai vremii.

Este singura insula ce s-a păstrat în Roma. În Ostia Antica, nu departe de Roma, se pot vedea alte insulae, în condiţii mai bune.

De Ioana Mureşan Publicat în Roma

Forul roman

Forul a fost inima Romei republicane, centrul vieţii politice şi civice.  De-o parte şi de alta a Via Sacra se înşirau arce de triumf (ritualuri de purificare), bazilici (justiţie şi politică), temple(cultul zeilor) şi alte clădiri.
După prăbuşirea imperiului roman, forul a fost abandonat, construcţiile sale prădate de aur, bronz, marmură, iar coloanele refolosite la bisericile creştine şi palate. În Evul Mediu, forul devenise o păşune pentru vaci.
Sic transit gloria mundi.
Roma, Forul roman văzut din Piaţa Capitoliului
Coloane stinghere, fragmente din temple şi bazilici, arcuri de triumf; aproape totul în ruină, dar chiar şi aşa se poate întrezări grandoarea de altădată.
Arcul lui Septimius Severus în spatele căruia se afla Rostra
Rostra era estrada pe care se rosteau discursurile, unde politicienii se adresau mulţimii. Acolo şi-a rostit şi Marc Antoniu fulminantul şi teatralul său discurs la moartea lui Cezar, început cu cuvintele: Compatrioţi, prieteni, romani, ascultaţi-mă cu atenţie,,,; tot pe Rostra a fost expus şi capul lui Cicero, după ce a fost ucis de acelaşi Marc Antoniu.

Roma, Forul roman, Bazilica lui Constantin şi Maxentiu, cea mai mare bazilică din For, curte de justiţie şi loc pentru afaceri


Roma, Forul roman, coloane corintice din Templul lui Vespasian
Roma, Forul roman, Casa Vestalelor Virgine, curtea centrală

Casa Vestalelor Virgine era un complex enorm având 50 de camere pe 3 niveluri, acolo locuiau vestalele.

Roma, Forul roman, Templul Vestei
 În mijlocul Templului Vestei  ardea fără oprire un foc sacru, vestalele îl aveau în sarcină; dacă focul se stingea, vestala vinovată era pedepsită şi alungată.
Roma, Forul roman, statui ale vestalelor din Casa Vestalelor Virgine
Vestalele erau alese dintre fetele nobile între 6 şi 10 ani şi serveau 30 de ani; obligate să rămână virgine erau îngropate de vii dacă încălcau regula; se bucurau de o poziţie înaltă în societate.
Roma, Forul roman, Templul lui Venus şi al Romei
Templul lui Venus şi al Romei a fost cel mai mare templu din Roma. Construit după planurile împăratului Hadrian, a fost şi motivul uciderii lui Apollodor din Damasc. Dio Cassius povesteşte în Istoria romana că Hadrian, pasionat arhitect amator, a desenat el însuşi planurile templului şi când a fost gata, mulţumit şi mândru de rezultat, i-a cerut părerea lui Apollodor, ca fiind cel mai autorizat în materie de arhitectură, un geniu recunoscut. Apollodor i-ar fi răspuns în scris că templul nu a fost proiectat bine, că ar fi trebuit să fie mai mult înălţat, în primul rând ca să fie mai vizibil de pe Via Sacra şi din restul  oraşului şi apoi ca să se folosească spaţiul excavat de sub el ca o parcare subterană pentru maşinăriile utilizate în timpul spectacolelor de la Colosseum. Mai mult, i-a ridiculizat designul interior; Hadrian concepuse sculpturi de zeităţi stând aşezate, disproporţionat de mari faţă de templu şi Apollodor  s-a exprimat că dacă zeităţile ar vrea  acum să se ridice şi să iasă nu ar putea s-o facă. Hadrian a fost mâhnit şi mânios la citirea scrisorii lui Apollodor şi, fire vindicativă, în scurt timp a găsit un pretext să-l omoare. În Memoriile lui Hadrian, roman scris de Marguerite Yourcenar, împăratul Hadrian meditează spre sfârşitul vieţii asupra întâmplării,  spunându-şi că zeităţile nu aveau de ce să se ridice şi să plece din templu, ele oricum sunt imobile, nu s-au mişcat nici să-l salveze pe Apollodor.
Forul poate fi  vizitat după cumpărarea unui bilet comun For + Palatin + Colosseum în valoare de 12 euro (august 2011), valabil pe parcursul a două zile. Cei ce nu vor să privească vestigiile antice de aproape, pot să privească Forul în ansamblul lui, de-a lungul Via dei Fori Imperiali sau, şi mai bine, în Piaţa Capitoliului, din spatele Palatului Senatorial.

 

De Ioana Mureşan Publicat în Roma

Colosseum-ul din Roma

Colosseumul, simbolul Romei.

Un amfiteatru pentru 55.000 de spectatori, cea mai complexă construcţie din Antichitate.
În Colosseum aveau loc regulat lupte între gladiatori sau gladiatori şi animale, au murit acolo zeci de mii de oameni şi animale, pentru distracţia, pentru raţia de „circ” a altor zeci de mii de oameni, spectatori în tribune.
Mărirea şi decadenţa unui imperiu.
Cum a fost construit Colosseumul?  Un arc, sprijinit pe doi stâlpi. Şi apoi, această structură repetată continuu pe circumferinţa unei elipse, la fel şi în sus  identic  încă două etaje, iar deasupra lor un atic. Peste acest sistem de rezistenţă s-a adăugat, pe faţadă, un sistem de semicoloane dorice la parter, ionice la primul etaj şi corintice la ultimele.  Această progresie de ordine era folosită pentru efectul vizual, ordinul doric sugera soliditatea clădirii la parter în timp ce ordinele ionic şi corintic sugerau zvelteţea şi delicateţea.
 La interior, un sistem de gradenuri şi coridoare de evacuare, intrări numerotate la fiecare secţiune, astfel încât mulţimea care pătrundea  în amfiteatru prin cele 80 de intrări boltite îşi găsea locul  în maximum 10 minute. În această privinţă, Colosseumul a rămas până în zilele noastre un model eficient pentru construcţia stadioanelor.
În mijlocul elipsei, o arenă  în care aveau loc luptele,  iar sub arenă, un sistem genial de încăperi-adăposturi pentru gladiatori şi animale, coridoare, lifturi şi trape de acces.
sursa video: youtube, user: zookfind
Pentru vizitarea Colosseumului se cumpără un bilet de intrare comun, care permite intrarea  la trei obiective: Colosseum,  Forul Roman şi Palatin, în august 2011 în valoare de 12 euro. De obicei la casa de bilete a Colosseumului este coadă şi e recomandat să se cumpere biletul de la Forul roman sau de la Palatin. Când am fost eu, la casa de bilete de la For nu era coadă deloc.

 

De Ioana Mureşan Publicat în Roma