În dreapta Fântânii Magice (cum priveşti dinspre Plaza de Spagna spre Palatul Naţional) se află Pavilionul German, o capodoperă a arhitectului Mies van der Rohe şi în acelaşi timp una din construcţiile de referinţă ale arhitecturii raţionaliste.
![]() |
Barcelona, Pavilionul German – faţada dinspre Fântâna Magică |
Pavilionul German a fost construit în Barcelona cu ocazia Expoziţiei Mondiale din 1929, când pe ambele laterale ale axei ce uneşte Plaza de Spagna de Palatul Naţional de pe Montjuic fuseseră înălţate, temporar, pavilioane de protocol ale ţărilor participante la expoziţie. La finalul expoziţiei Pavilionul German a fost demolat, ca şi celelalte pavilioane, neinteresând pe nimeni achiziţionarea lui, însă în 1983 a fost reconstruit, ca o confirmare a faimei şi locului pe care l-a ocupat în arhitectura modernă. Şi poate nu întâmplător, într-un oraş ca Barcelona, cu atâta Modernism Catalan excesiv de decorativ, să aibă succes o asemenea construcţie aparent simplă, neîncărcată de ornamente (dar încărcată de multiple aluzii şi semnificaţii), atât de altfel faţă de arhitectura predominantă a oraşului. Less is more era deviza lui Mies van der Rohe.
Pavilionul German a fost prezentat la expoziţie gol, spre deosebire de pavilioanele altor ţări care şi-au expus produse comerciale ori artă; el era în sine o operă, o operă de arhitectură; un simbol al noii Germanii, aşa cum îşi doreau germanii să fie percepută ţara lor.
![]() |
Barcelona, Pavilionul German -spatele pavilionului |
Arhitectul Mies van der Rohe a fost un adept de frunte al Noii Arhitecturi, curentul căruia îi sunt specifice formele simple, elementare, deschiderile mari, lipsa distincţiilor între faţada şi spatele clădirii, estomparea graniţei dintre exteriorul şi interiorul construcţiei.
![]() |
Barcelona, Pavilionul German – faţada laterală şi bazinul exterior |
De fapt, există acolo două pavilioane, unul mic, cu pereţii portanţi şi cel mare, cu stâlpi din oţel cromat; sunt şi două bazine dreptunghiulare cu apă, unul exterior mai mare şi altul interior, mai mic. Ca materiale de construcţie, Mies van der Rohe a folosit piatră şlefuită, marmură, onix, travertin, sticlă şi oţel cromat.
Pereti interiori şi exteriori ai pavilionului sunt din sticlă cei mai mulţi, unii dintre ei se pot ridica şi lăsa automat, dând naştere unui spaţiu deschis – open space, vizitatorul putând astfel străbate încăperile cursiv, neîmpiedicat de bariere. Prin Pavilionul German de la Barcelona, arhitectul Mies van der Rohe este creatorul spaţiilor comerciale moderne (birouri şi retail).
Pereti interiori şi exteriori ai pavilionului sunt din sticlă cei mai mulţi, unii dintre ei se pot ridica şi lăsa automat, dând naştere unui spaţiu deschis – open space, vizitatorul putând astfel străbate încăperile cursiv, neîmpiedicat de bariere. Prin Pavilionul German de la Barcelona, arhitectul Mies van der Rohe este creatorul spaţiilor comerciale moderne (birouri şi retail).
Unii pereţii ai Pavilionului sunt translucizi, filtrează lumina şi dau naştere iluziilor vizuale; jocuri de lumini şi reflecţii.
Structura pavilionului e una simplă, din linii drepte, stâlpii -„coloane” sunt aluzii la arhitectura Greciei Antice, la fel cum singura sculptură din Pavilion este o aluzie la arta Greciei Antice; spaţiile deschise şi transparente trimit la faimoasa Casă din preerie a marelui arhitect Frank Lloyd Wright.
![]() |
Barcelona- Pavilionul german, bazinul interior şi un perete translucid |
Graţioasa sculptură Dimineaţa de Georg Kolbe se reflectă într-un bazin…
![]() |
Barcelona, Pavilionul German, sculptura Dimineaţa de Georg Kolbe |
…iar lumina, ricoşând, dă naştere unor simetrii optice.
În următoarele fotografii sunt faimoasele scaune Barcelona, create de Mies vad der Rohe special pentru Pavilionul German. Scaunele, considerate moderne şi astăzi se fabrică în continuare:
Peretele din onix:
şi influenţe De Stijl (Mondrian) în aranjamentul şi coloritul încăperii:
Impresii pregnante în urma vizitei la Pavilionul German: o construcţie ce-ţi induce senzaţia de spaţiu nelimitat, fără oprelişti, deschidere spre exterior, eleganţă şi simplitate, senzaţie de bine şi relaxare.
Fata de mai jos (studentă la arhitectură, arte, filosofie, filologie? …o simplă turistă?) stătea pe marginea bazinului exterior, privea pavilionul şi scria, când am intrat eu. Când am ieşit, la fel, privea şi scria…
Programul de vizitare, preţul biletului precum şi un complet şi edificator tur virtual, pe site-ul oficial al Pavilionului German.
Un an mai târziu, în 1930, Mies van der Rohe a construit în Brno o casă de locuit similară cu Pavilionul German din Barcelona, Vila Tugendhat, azi monument UNESCO.
![]() |
Brno, Vila Tugendhat, living room – sursa: wikipedia commons, user: simonma |
Frumusetea lucrurilor simple…
Nu spun ca nu este frumos livingul, dar nu-i genul meu, eu visez la un cuib intim, cald. Marcela
Dar e atat de relaxant…si ce poate fi mai minunat decat sa privesti intreaga zi din fotoliu, gradina…ce diferenta fata de casele traditionale, cu pereti si doar cateva ferestre si alea acoperite cu perdele dantelate!
Da, Diana, pavilionul si casa din Brno induc o stare de bine, de relaxare si calm vizitatorului si, mai ales, celor ce locuiesc sau muncesc intr-o asemenea ambianta.
Marcela, noi oamenii avem viziuni diferite ale fericirii. Probabil de asta exista si atatea stiluri de interioare de casa, cate unul pentru fiecare viziune diferita 🙂
La un pavilion expozitional mai inteleg sa fie gol, dar living-ul din casa din Brno doar cu cateva scaune nu mi se pare realist. E o casa de aratat, nu de locuit.
in ultima fotografie e doar o parte din livingul casei din Brno, construita de arhitectul Mies van der rohe. Se vede in stanga o draperie, in spatele ei se continua incaperea cu un loc de luat masa, e si un paravan curbat acolo, original.