Festivaluri şi sărbători tradiţionale în zona Napoli din Italia

Pentru iubitorii de tradiţii şi atmosferă de sărbătoare, am ales, din mulţimea festivalurilor şi sărbătorilor  tradiţionale – religioase sau laice din regiunea Campania,  trei dintre ele, care mi s-au părut mai interesante:

• Regata Istorică a Republicilor Maritime

Regata Istorică a Republicilor Maritime este o competiţie de conotaj, precedată de procesiuni ce evocă perioada istorică apusă, când cele patru oraşe-state medievale: Amalfi, Genova, Pisa şi Veneţia erau mari puteri maritime, uneori aliate în faţa duşmanilor comuni, alteori rivale.
Anual, prin rotaţie,  cele patru oraşe sunt gazdele acestei regate care are loc în prima duminică din iunie şi în anul 2012, ea se desfăşoară în Amalfi.

• Festivalul Ravello

Despre Festivalul Ravello, cunoscut şi sub numele de Festivalul Wagner am scris nu demult   aici.

Festivalul are loc în 2012 în lunile iulie-august-septembrie la Villa Rufolo din Ravello, pe Coasta Amalfitană, în sălile castelului medieval şi  pe o scenă amplasată spectaculos la marginea prăpastiei, într-o zonă a grădinii  renumită pentru impresionanta panoramă asupra golfului.

• Procesiunea Misterelor

În fiecare an primăvara, în Vinerea Mare,  pe insula Procida  are loc o procesiune religioasă numită Procesiunea Misterelor, când localnicii, îmbrăcaţi tradiţional, poartă care alegorice ce pun în scenă într-un mod artistic, momente din viaţa lui Hristos. Procesiunea se desfăşoară începând din nucleul istoric al insulei, Terra Murata şi până la portul Marina Grande.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Publicitate

Prima zi: Sosirea la Napoli

Am scris aici  despre pregătirile pe care le-am făcut în vederea micii mele vacanţe la Napoli şi în împrejurimile lui. Prima zi din vacanţă a fost destinată călătoriei de la Cluj la Napoli. Aşadar, trei segmente:

• Cluj – Fiumicino cu compania aeriană Wizz Air
  Plecare din Cluj pe la miezul zilei, aşa cum era orarul în mai 2010, acum însă, plecarea e seara.
  Zborul plăcut, fără probleme, ca de obicei. Aeroportul Fiumicino e unul din aeroporturile cele mai mari din Europa, până ajungi să ieşi din el, ai parte de e o întreagă călătorie şi cam de fiecare dată am fost conduşi  pe alt traseu, în funcţie de pista pe care am aterizat. Durează cam 40 de minute -dacă te grăbeşti şi nu ai bagaj de cală-  până ajungi la ieşire sau  la gara din aeroport.
  
  
• Fiumicino Aeroporto – Roma Termini cu trenul Leonardo Express
  Pentru a ajunge cât mai repede la gara Termini din Roma sunt mai multe variante, pe care le-am trecut în revistă  aici. Em am ales trenul Leonardo Express, luat din aeroport; aeroportul Fiumicino are gară (în Italia, doar el şi aeroportul din Pisa au). Acest tren pleacă din jumătate în jumătate de oră, călătoria durează tot o jumătate de oră şi în mod normal, e cea mai rapidă soluţie pentru a ajunge de la aeroportul Fiumicino la gara Termini din Roma, dar şi cea mai scumpă -14euro, dacă exceptăm taximetrul.
  Gara din aeroport e o gară mică, cu vreo 3 linii de cale ferată, aflată  la alt nivel, se ajunge acolo urmând indicaţiile ai treni (la trenuri) din aeroport. Mi-am luat de la tutungeria din gară bilet pentru tren, se poate cumpăra însă  bilet de călătorie până la Napoli de la automat sau de la ghişeu.
  Ghinion, am aşteptat pe peron cam o oră şi jumătate şi trenul tot n-a venit. Din timp în timp,  la megafoane, o voce empatică îşi cerea scuze în italiană şi în engleză şi ne dădea asigurări că în 10 minute soseşte trenul. N-am mai văzut în viaţa mea atâţia călători să coboare dintr-un tren, cum am văzut atunci când, în fine, trenul a apărut dinspre Roma. Şi nici nu am înţeles atunci pe moment unde au încăput atâţia, dar urma să înţeleg după ce am urcat noi în tren, că ne strânsesem deja cât de  3 garnituri. Eu am prins loc de şezut, dar pe culoarul trenului se stătea ca-ntr-o cutie de sardele. Ăsta da, transport de 14 euro! În fine, ajung în gara Termini unde trenul Leonardo Express ne lasă la 400 de metri de capătul liniilor, locul unde-s afişajele şi casele de bilete, aşa că mai trebuie calculat vreo 10 minute până ajungi acolo.
• Roma Termini – Napoli Centrale cu tren regional
  Există o mulţime de trenuri pe ruta asta, de obicei alternate:  o Frecciarossa ( Săgeata roşie), un Intercity, un Regionale veloce (regional rapid, cum e Leonardo Express)  sau un Regionale (un personal ca pe la noi), vezi Trenitalia.  Sunt diferenţe mari de preţ între un tren şi altul: Frecciarossa (1,10 ore, 45 euro), Intercity (2,05 ore, 22 euro), Regionale  (2,40-2,50ore, 10,50-12,40euro).
  Când am ajuns eu la gara Termini, tocmai plecase Intercity şi următorul tren care pleca era Regionale, cel mai ieftin, cu 10,50 euro. Am cumpărat bilet de la automat şi m-am urcat în tren, după ce am validat biletul în cutia galbenă de pe peron. Ca regulă generală, se validează înaintea urcării în tren orice bilet care nu are tipărit pe el data şi ora plecării trenului, logic, nu?
  La un moment dat, pe câmp, trenul a oprit şi ne-a ţinut acolo cam o oră şi ceva, apoi s-a târât până în gara următoare unde a înţepenit. Noi am stat în tren, aşteptând, până a venit un zvon, cum că iute să fugim la altă linie, că tocmai intră un alt tren în gară, care ne preia pe toţi. Am fugit peste linii, am ocupat noul tren, care însă nu s-a lăsat dus vreo 20 de minute, până când a fost inspectat vechiul tren, probabil în căutarea unor posibili adormiţi. Până la urmă, pe la 9,30 seara, pe întuneric, am ajuns în Napoli.

  În Napoli nu am găsit niciun bar deschis în gară, iar la barurile din piaţa gării nu aveau bilete de autobuz. În staţie, o mare de tineri, toţi ridicau din umeri când îi întrebam de bilet. Aşa că am luat un taximetru, care m-a dus cu 15 euro (cam mult) până la hostel, măcar am scăpat de orbecăitul după străduţa şi clădirea căutată. Şi, după ce am trecut de două interfoane, am ajuns în fine la hostel (situat într-o clădire ridicată în curtea interioară a altei clădiri), unde am achitat restul de plată aferent cazării şi mi-am luat în primire patul, într-o cameră minusculă cu 4 paturi şi o baie mai mare decât camera. Curăţenie, un living mare în care dădeau toate dormitoarele. Recepţionerul, un napolitan vorbăreţ cam de 40 de ani m-a surprins; amabil e puţin spus, simţeai că se implică, că-i pasă, că vrea să ai parte în Napoli de-o vacanţă memorabilă.
  Încă supărată pe Trenitalia, pentru că în loc să ajung pe la ora 5 după-masă am ajuns la 10 seara, am mâncat ceva din bagaj, mi-am luat o Birra Moretti de la automat şi mi-am pregătit lucrurile pentru a doua zi.

Cheltuieli făcute în avans şi în prima zi

bilet avion dus-întors: 27,50 euro, cazare: 105 euro, trenuri: 24,50 euro, taxi: 15 euro

Total: 172 euro.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Vacanţă la Napoli şi împrejurimi

Îmi dorisem de multă vreme să văd Coasta Amalfitană, despre ale cărei peisaje spectaculoase auzisem, aşa  că, pe la începutul lui 2010,  am decis că venise momentul.

Coasta Amalfitană, Positano, vedere de pe mare

Ca perioadă, m-am gândit că luna mai  ar fi potrivită, dat fiind că zona vizată e destul de în sud şi pentru iunie cumpărasem deja bilete pentru Pisa, pentru a vizita  Cinque Terre care-s mult  mai în nord; mi se părea, deci,   aranjamentul perfect.

Bilet avion

Din Cluj nu avem zbor spre Napoli, dar după ce am consultat mersul trenurilor  Trenitalia  a rezultat că e mai comod şi mai ieftin să zbor din Cluj la Roma şi de acolo să iau un tren spre Napoli, decât să călătoresc  cu trenul din Cluj la Bucureşti şi să iau din Bucureşti un avion spre Napoli.

Am găsit un bilet  pentru sfârşitul lui mai 2010, Cluj-Roma dus-întors, cu 120 lei preţ final cu toate taxele incluse, mica mea vacanţă urmând să se întindă pe parcursul a cinci zile şi jumătate.

Rezervare cazare

Imediat după rezervarea biletului de avion, am început să mă gândesc la cazarea pentru cele 5 nopţi. Cum deja, în mare, îmi făcusem un program şi înţelesem că zilnic voi fi pe drum, ba cu trenul  sau autobuzul, ba cu vaporul – tentaţiile în zona Napoli sunt numeroase şi aş fi vrut să cuprind cât mai mult – rezulta că trebuie să caut cazare într-un loc foarte bine conectat cu toate locurile pe care doream să le vizitez şi cât mai în centrul zonei. Aveam pe listă deja două oraşe: Napoli şi Sorrento; ca oraş -atracţii turistice- evident aş fi preferat Napoli, urma să văd însă ce găsesc convenabil  într-unul şi în celălalt. Camerele cu un singur pat din hoteluri – single room –  părându-mi-se prea scumpe, m-am uitat pe oferta de hosteluri de la Hostelworld. În Sorrento n-am găsit nimic convenabil, în schimb în Napoli, bingo!  Hostel Bella Capri, foarte aproape de Molo Beverello – portul turistic al oraşului (2 minute), aproape şi de autogara SITA (5 minute), aproape şi de centru (5 minute). Găsisem un alt hostel şi mai bun  în apropiere de Bella Capri,   dar acela nu avea dormitoare pentru femei, ci doar mixte, aşa că am renunţat la el. Am rămas la Hostelul Bella Capri, în dormitor cu 4 paturi şi baie proprie, 21 euro/noapte, 5 nopţi. Din suma totală de 105 euro, 10,5 euro mi s-au luat de pe card la rezervare, urmând ca diferenţa s-o achit, cash, la sosirea la hostel.

Documentare

În lunile pe care le-am avut la dispoziţie până la plecare, am avut timp suficient să mă documentez despre zona pe care voiam s-o vizitez. Greu a fost să aleg ce voi vizita şi la ce să renunţ. Cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că 5 zile sunt o glumă bună: acolo ar trebui cel puţin 8-10 zile, doar ca să treci în revistă obiectivele turistice.

Ghiduri turistice am avut două: Italia de la Fodor’s  şi Neapole – coasta şi insulele de la Editura Corint. Când am ajuns acolo mi-am mai cumpărat un ghid strict pentru Napoli şi o hartă a oraşului, tip cearşaf.

M-am documentat bine pe net în privinţa transportului în zonă, totuşi nu am găsit niciun vapor spre Coasta Amalfitană, părea imposibil, mi-am zis că sigur voi găsi la faţa locului.

În cele din urmă -greu de ales- am ajuns la un plan final:

• Prima zi: sosirea în Napoli pe la ora 17, instalare la hostel şi plimbare prin oraş;
• A doua zi: insula Capri; seara Napoli;
• A treia zi: vizită fulger pe insula Procida, apoi Napoli toată ziua;
• A patra zi: Coasta Amalfitană;
• A cincea zi: Pompeii; seara Napoli;
• A şasea zi: vizită la Muzeul de Arheologie din Napoli, apoi  întoarcerea la Roma, Fiumicino, Cluj.

Ultimele pregătiri

Merg întotdeauna cu un troller de până la 10 kg, bagaj de mână. Haine, câteva  cosmetice, ceva mâncare (conserve, patiserie, salam de Sibiu, ciocolată, fructe), o geantă uşoară de purtat pe umăr, ghiduri turistice, uneori trepied. Mi-am cumpărat cu câteva zile înainte o nouă cameră foto, mai performantă, nu puteam merge într-o asemenea vacanţă cu vechea cameră!

Pe lângă bagajul obişnuit, de data asta mi-am mai pus o pălărie de soare şi cremă de protecţie solară. Prognoza meteo spunea că va ploua în fiecare zi câteva ore, aşa că mi-am pus şi o pelerină uşoară şi o umbrelă.

Check-inul online fiind făcut pentru dus ( pentru  întors nu, în 2010 încă nu se putea face check-in online  pentru Fiumicino), la drum spre Napoli!

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

Cantonete napolitane

Orice  evocare a fascinantului  Napoli ar fi incompletă fără reamintirea măcar a unei cantonete napolitane.

Pentru iubitorii  acestui gen, am ales câteva din piesele celebre:  O sole mio, Funiculi Funicula, Torna a Surriento, Santa Lucia, Te voglio bene assaie, Malafemmena şi Napule e.

O sole mio – cântă Placido Domingo, Jose Carreras, Luciano Pavarotti:

sursa: youtube, user: corellon01

Funiculi Funicula – în interpretarea lui Luciano Pavarotti:

sursa: youtube, user: islington2000

Torna a Surriento – în interpretarea lui Andrea Bocelli:

sursa: youtube, user: valdezalcantara

Santa Lucia – în interpretarea lui Enrico Caruso:

sursa: youtube, user: tomfroekjaer

Te voglio bene assaie – cântă Lara Fabian:

sursa : youtube, user:fanlarafabian

Malafemmena – în interpretarea lui Toto:

sursa: youtube, user: TheTiz62

Napule e – în interpretarea lui Pino Daniele:

sursa : youtube, user: souazione

Dacă eşti interesat nu doar de cantonete napolitane ci de Napoli (Neapole), atunci poate e bine să ştii că acestă postare face parte dintr-un ciclu de  20 de articole despre vacanţa petrecută la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.