Castel Sant’Angelo din Roma (Mausoleul lui Hadrian)

S-au păstrat puţine construcţii din perioada imperială în Roma, în primul rând din cauza jafurilor invadatorilor, luptelor şi războaielor din perioada medievală. Cele ce au supravieţuit, cu toată  vitregia vremurilor, au fost câteva cărora li s-a putut găsi o nouă întrebuinţare în circumstanţele istorice date. Astfel a fost Panteonul, care a fost transformat din templu păgân în bazilică creştină. O altă construcţie monumentală care s-a păstrat până în zilele noastre este Mausoleul lui Hadrian, cunoscută acum sub numele de Castel Sant’Angelo.
 Roma, Castel Sant’Angelo, Ponte Sant’Angelo
Construcţia a fost proiectată de împăratul Hadrian şi arhitecţii lui în prima parte a secolului al II-lea, după modelul Mausoleului lui Augustus din Campus Martius (cam pe lângă Ara Pacis, dar demolat între timp). Să nu uităm că  Hadrian, pasionat arhitect amator, s-a evidenţiat mai ales prin copierea construcţiilor preferate din lumea antică civilizată.  (Nu văd ceva neapărat rău în asta, dimpotrivă, eu chiar mi-aş dori mult de tot ca azi, cei mai mulţi din arhitecţii de pe la noi, care oricum nu au ceva de spus în arhitectură, să se limiteze la a copia cât mai exact, fără contribuţii personale, ce e mai frumos prin alte părţi).
La origine, Mausoleul lui Hadrian a avut multe ornamente, care însă au fost prădate sau distruse de-a lungul timpului. Chiar şi aşa cum arată acum ca o fortăreaţă rece şi sinistră, mausoleul -devenit  Castel Sant’Angelo- e una din clădirile cu cel mai mare impact vizual din Roma, beneficiind de o amplasare de excepţie,  chiar pe malul Tibrului, într-o poziţie înălţată.  Mesajul construcţiei monumentale era limpede: Împăratul este şi va rămâne în eternitate deasupra tuturor locuitorilor Romei.
Efectul scenic dat de amplasare este amplificat de podul care duce spre mausoleu, pod străjuit azi de sculpturi baroce reprezentând îngeri, care îndulcesc într-o oarecare măsură răceala şi severitatea fortăreţei.
…cam greu, când vezi masiva construcţie-mausoleu care domină şi înfricoşează oarecum, să admiţi că autorul proiectului e una şi aceeaşi persoană cu Hadrian – poetul şi filosoful –  care, pe patul de moarte, scria versurile următoare,  ce sunt inscripţionate pe cavoul lui :

Animula vagula blandula…

 în traducere:

Suflet mic, rătăcitor, fermecător,
Oaspete şi însoţitor al trupului,
Către ce locuri te îndrepţi acum?
Spre locuri întunecate, reci şi mohorâte-
Şi nu te vei mai juca şi râde, ca altădat’.

…dar, să nu uităm, cronicarii din antichitate vorbesc despre multiplele faţete ale personalităţii împăratului Hadrian.
După ce a fost finalizat, Mausoleul a adăpostit, aşa cum a dorit Hadrian, cenuşa lui, a împărătesei şi a unuia din favoriţii săi, desemnat de Hadrian să-l succeadă la conducerea imperiului, mort însă puţin înaintea împăratului – favorit despre care  Dio Cassius spune că avea o singură calitate, frumuseţea. Cenuşa împăraţilor care i-au urmat la conducerea imperiului, până la Caracalla  inclusiv, a fost depusă în acelaşi mausoleu.
La doar un secol distanţă de la construirea lui,  Mausoleul lui Hadrian a devenit fortăreaţă,  făcând parte din Zidul aurelian de apărare; mai apoi a fost reşedinţă şi fortăreaţă papală (fiind amenajat şi un coridor secret ce lega Bazilica Sf. Petru de ea) şi i s-a schimbat numele în cel de azi, Castel Sant’Angelo ; chiar şi închisoare (aici a fost încarcerat Giordano Bruno).
În prezent,  Castel Sant’Angelo se poate vizita în interior, este muzeu.
Anunțuri
De Ioana Mureşan Publicat în Roma

4 comentarii la “Castel Sant’Angelo din Roma (Mausoleul lui Hadrian)

  1. Oricât de lungă vacanţă în Roma am avea, tot e prea mică la câte-s de văzut acolo, e normal deci să facem o selecţie din mulţimea obiectivelor ce ne ies în cale. Pentru Castel Sant'Angelo e mult mai important exteriorul -zic eu- decât ceea ce se mai găseşte înăuntru, îţi dai seama că toate urnele alea de aur cu cenuşa împăraţilor au dispărut de mai bine de un mileniu. Şi ce poţi să vezi într-un mausoleu? Nici eu n-am intrat. Am intrat, în schimb, în cripta de la Sf. Petru şi am văzut mormintele papilor. Astea n-au apucat să fie jefuite, cine ştie ce va rămâne din ele peste un mileniu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s