Cum a tot plouat în ultimele zile şi tocmai mi-am bătut capul ce ar fi de făcut să protejez de ploaie un zid exterior, am rămas cumva cu gândul la subiectul garguielor din postarea despre Parcul Guell din Barcelona, mi-am zis să revin asupra lui şi vă arăt câteva fotografii cu garguie gotice văzute de mine în ultimii ani în Barcelona şi în Siena.
Scriam despre garguie că sunt un tip de burlane ornamentale prin care apa de pe cornişa acoperişurilor sau teraselor este aruncată cât mai departe de zid. Garguiele au luat în arhitectura clasică greacă şi romană (adică în Antichitate) formă de cap de leu, în timp ce în arhitectura gotică (adică mai târziu, în Evul mediu) şi în arhitectura neogotică (secolul XIX) au luat forme mai variate, de animale fioroase, monştri, demoni sau călugări. Apa se scurge prin jgheaburi montate în aceste sculpturi sau statui şi ţâşneşte afară prin gura animalului, monstrului sau demonului.
După cum spuneam mai sus, garguiele nu au doar un rol practic (îndepărtarea apei) ci şi unul decorativ, de atragere a atenţiei asupra detaliilor acelei faţade, probabil şi unul persuasiv (răul e în afara zidurilor, ia poftiţi şi intraţi, voi, cei salvabili, în biserică, în mănăstire) şi educativ (uite ce vi se poate întâmpla dacă sunteţi răi). Statui sau sculpturi similare cu garguiele, poziţionate tot pe faţade şi ziduri, DAR care nu au rolul de a scurge şi îndepărta apa, se numesc himere.
Până la urmă, e cam greu de jos, de pe trotuar, să-ţi dai seama care dintre statuile de pe o faţadă sunt garguie şi care himere, mai ales dacă nu plouă când eşti tu acolo şi le priveşti. În Barcelona ca şi în Siena nu a plouat, aşa că mă veţi ierta dacă în pozele de mai jos nu-s garguie aşa cum cred eu, ci himere.
În postarea despre Parcul Guell din link-ul de mai sus am o fotografie cu garguie în stil grec, de pe cornişa de sub Piaţa teatrului grec (deasupra Sălii hipostil), acum postez fotografia unui singur gargui de acolo, pentru cei ce nu şi le amintesc:
Acum, garguie ( sau himere) tot din Barcelona, de data asta din cartierul Barri Gotic (arhitectură gotică) din zona catedralei:
Şi acum unul din garguiele de mai sus, cu zoom:
Pare a fi un călăgăr având încolăcit în jurul lui un şarpe. Interpretarea mea: călugării (sau oamenii) răi şi păcătoşi (şarpele simbolizează păcatul) să iasă afară din clădire, în interior să locuiască doar cei fără păcat.
Mergem acum la Domul din Siena (Italia, Toscana), unul din cele mai frumoase şi mai reprezentative domuri gotice ale Italiei. Întâi o imagine de ansamblu a faţadei principale, se pot observa pe ambele laterale câteva garguie:
Şi acum cu zoom, garguiele gotice din stânga:
Şi zoom pe încă un gargui, din dreapta:
Le-am remarcat şi eu pe carrer del Bisbe, între catedrală şi palau de la Generalitat. Cele mai înspăimântătoare sunt la Notre Dame din Paris, cred că sunt himere pentru că erau foarte multe!
Da, alea-s cele mai cunoscute himere, dar nu am fotografii digitale cu ele 🙂
OOOH ce articol pe sufletul meu! Mie cel mai tare mi-au placut cele de pe biserica Sk. Vitus din Praga si cele de pe Catedrala din Nidaros (Trøndheim). Fata de bisericiele astea doua, Notre Dame nu mi se pare impresionanta (per ansamblu). Dar cred ca e chestie de gust.
A nu se privi seara:
google, imagini, „st vitus prague garguyes”
google, imagini, „nidaros cathedral trondheim garguyes”
Totusi, cele din Praga bat de departe 🙂
Pai nu se compara nordicii cu slavii (fie ei si de vest) in ce priveste cinismul. Stiu eu sigur, una ca mama il mananca pe unul ca tata la micul dejun fara efort :D.
Da? eu crezusem ca basmele, indiferent de tara de origine, toate-s horror
Eu zic ca nivelul de cinism variaza. Ca si ala de „perversitate” :D.
Am pozat si eu unul de pe Carrer del Bisbe :), am pus si poza cu el!
Nu prea ma pasioneaza, in general nu imi plac 🙂 Am vazut si eu Domnul din Siena dar pe bune ca nu le-am remarcat! Porbabil ca le-am vazut … si atat :))