Parcul Central şi Cazinoul din Cluj

Azi a început a doua ediţie a Zilelor Municipiului Cluj-Napoca ce vor dura până în 1 iunie.  Vor avea loc în următoarele zile peste 80 de evenimente în 25 de locuri sau zone diferite din oraş. Să sperăm că o să avem vreme bună să ne putem bucura de ele!

Sărbătoarea a debutat cu inaugurarea clădirii Cazinoului din parc, Parcul Central şi Cazinoul fiind reabilitate din fonduri europene nerambursabile. În parc s-au refăcut aleile (acoperite cu pietriş fin), podeţele în forma lor veche, s-au montat peste 200 de bănci noi cu platformă sub ele (împotriva noroiului şi băltoacelor). Am zărit, cu surprindere,  şi cişmele prin parc!

Aleea principala a Parcului Central

Statuia lui Octavian Goga din Parcul Central

Parcul Central sau Parcul Simion Barnuţiu este unul din primele parcuri orăşeneşti din Europa Centrală, a fost inaugurat în anul 1830, iar 40 de ani mai târziu a fost amenajat lacul din mijlocul lui. Clădirile din parc au fost construite însă la sfârşit de secol, în anul 1897, după proiectul arhitectului clujean Pakey Lajos, cel căruia i se datorează şi clădirea emblematică a Clujului, hotelul Continental sau New York –  cum i se spunea înainte.

Revenind la parc, Pakey a proiectat  Pavilionul de Patinaj (azi  restaurantul Chios), Chioscul (sau Cazinoul) şi Fântâna Arteziană din spatele Chioscului (spre Pavilionul de Patinaj). Tot ansamblul este în stil eclectic, stilul la modă spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, când s-a realizat mare parte din arhitectura Clujului, pe care o avem şi azi.

Pavilionul de Patinaj, azi Restaurant Chios – Cluj

Mă leagă multe amintiri din copilărie de lacul ăsta, iarna veneam aici la patinaj, vara închiriam o barcă şi vâsleam, să fac muşchi la braţe, că luasem nota 4 la flotări. Îmi plăcea insula din mijlocul lacului, unde vieţuia o familie de lebede.

Rate sălbatice pe lacul din Parcul Central, Cluj

Fantana Arteziana din Parcul Central, Cluj

Şi acum fotografii ale Cazinoul restaurat, după o perioadă de circa 25 de ani în care a fost închis, abandonat:

Cazinoul ( Chioscul) din Parcul Central, Cluj

Intrarea principală în Cazino va fi cea iniţială, dinspre răsărit (dinspre Opera Maghiară), în fotografia de mai sus este în dreapta, şi nu cea dinspre Fântâna Arteziană, considerată doar ca o ieşire în spate, spre  grădină.

Intrarea principală a Cazinoului (Chioscului) din Parcul Central, Cluj

Totuşi, părerea mea e că s-a omis să se amenajeze o alee în parc care să vină direct (perpendicular) spre intrarea principală să nu rămână alee de acces doar cea care înconjoară clădirea. Probabil se va amenaja ulterior, altfel tot intrarea dinspre fântână va fi considerată cea mai de impact, cea mai căutată.

Festivitatea de inaugurare a fost surprinzător de scurtă, vreo 4-5 minute în care cineva din Primărie a schiţat istoria clădirii, niciun cuvânt în plus. Mi-a plăcut, mă aşteptasem la bla-bla-uri oficiale.  Apoi publicul a fost  invitat   să pătrundă înăuntru şi să admire  noua faţă a Cazinoului.

Emil Boc, in public, la deschiderea oficială a Cazinoului

Interiorul Cazinoului din parc

Sala de bal privită de sus

Înainte, clădirea Chiosc avea parter şi etaj; acum s-a demolat etajul obţinându-se o sală mare, somptuoasă, un spaţiu generos potrivit pentru expoziţii, recepţii, întruniri, bal, spectacole,  iar „la etaj”  s-a construit doar o pasarelă pe deasupra sălii mari,  care dă într-o mică sală cu vedere spre Fântâna Arteziană.

După stilul de decorare şi după dimensiuni, sala aminteşte de parterul hotelului Continental din centrul Clujului şi nu e de mirare, fiind vorba de acelaşi arhitect, Pakey Lajos, Cazinoul fiind alternativa din parc a sălii mari din centrul oraşului.

Vedere din interiorul Cazinoului, cu  pasarela

Etajul Cazinoului

Chiar de la inaugurare, clădirea Chiosc a întâmpinat vizitatorii cu două expoziţii de fotografie şi una de pictură.

Expozitie de pictura în galeria exterioară a Cazinoului

Expozitie de fotografie în interiorul Cazinoului

Cladirea Cazino va fi folosită şi în cadrul TIFF-ului ce va începe în 2 iunie, imediat cum se termină Zilele Clujului.

Anunțuri

Garguie şi himere

Cum a tot plouat în ultimele zile şi tocmai mi-am bătut capul  ce ar fi de făcut  să protejez  de ploaie un zid exterior, am rămas cumva cu gândul la subiectul garguielor din postarea despre Parcul Guell din Barcelona, mi-am zis să revin asupra lui şi vă arăt câteva fotografii cu garguie gotice văzute de mine în ultimii ani  în  Barcelona şi în  Siena.

Scriam despre garguie că sunt un tip de burlane ornamentale prin care apa de pe cornişa acoperişurilor  sau teraselor  este aruncată cât mai departe de zid. Garguiele au luat în arhitectura clasică greacă şi romană (adică în Antichitate)  formă de cap de leu, în timp ce în arhitectura gotică (adică mai târziu,  în Evul mediu) şi în arhitectura neogotică (secolul XIX) au luat forme mai variate, de animale fioroase, monştri, demoni sau călugări. Apa se scurge prin jgheaburi montate în aceste sculpturi sau statui şi ţâşneşte afară prin gura animalului, monstrului sau demonului.

După cum spuneam mai sus, garguiele nu au doar un rol practic (îndepărtarea apei) ci şi unul decorativ, de atragere a atenţiei asupra detaliilor acelei faţade, probabil şi unul persuasiv (răul e în afara zidurilor, ia poftiţi şi intraţi, voi, cei salvabili, în biserică, în mănăstire) şi educativ (uite ce vi se poate întâmpla dacă sunteţi răi). Statui sau sculpturi similare cu garguiele, poziţionate tot pe faţade şi ziduri,  DAR care nu au rolul de a scurge şi îndepărta apa,  se numesc himere.

Până la urmă, e cam greu de jos, de pe trotuar, să-ţi dai seama care dintre statuile de pe o faţadă  sunt garguie şi care himere, mai ales dacă nu plouă când eşti tu acolo şi le priveşti. În Barcelona ca şi în Siena nu a plouat, aşa că mă veţi ierta dacă în pozele de mai jos nu-s garguie aşa cum cred eu, ci himere.

În postarea despre Parcul Guell din link-ul de mai sus am o fotografie cu garguie în stil grec, de pe cornişa de sub Piaţa teatrului grec (deasupra Sălii hipostil), acum postez fotografia unui singur gargui de acolo,  pentru cei ce nu şi le amintesc:

Gargui inspirat din arhitectura clasică greacă, în Parcul Guell din Barcelona

Acum,  garguie ( sau himere) tot din Barcelona, de data asta din cartierul Barri Gotic (arhitectură gotică) din zona catedralei:

Garguie (în stânga)  înşirate pe un zid din Barri Gotic, Barcelona

Şi acum unul din garguiele de mai sus, cu zoom:

Gargui în Barri Gotic, Barcelona

Pare a fi un călăgăr având încolăcit în jurul lui un şarpe. Interpretarea mea: călugării (sau oamenii) răi şi păcătoşi (şarpele simbolizează păcatul) să iasă afară din clădire, în interior să locuiască doar cei fără păcat.

Mergem acum la Domul din Siena (Italia, Toscana), unul din cele mai frumoase şi mai reprezentative domuri gotice ale Italiei. Întâi o imagine de ansamblu a faţadei principale, se pot observa pe ambele laterale câteva garguie:

Domul din Siena, se văd pe laterale câteva garguie

Şi acum cu zoom, garguiele gotice din stânga:

Două garguie pe  Domul din  Siena

Şi zoom pe încă un gargui, din dreapta:

Gargui gotic pe faţada Domului din Siena

Casa Mila (La Pedrera) din Barcelona

Un bloc de locuinţe a cărui faţadă îţi aminteşte de valurile încreţite ale mării, aceasta este Casa Mila, una din cele mai fantastice şi mai exuberante creaţii de arhitectură ale lui Gaudi în Barcelona, construcţie cunoscută mai ales sub numele de La Pedrera.

arhitectura Casa Mila Barcelona Gaudi La Pedrera

La Pedrera, faţada dinspre Passeig de Gracia

Casa Mila a fost construită de arhitectul Antonio Gaudi între anii 1905-1912, imediat dupa  Casa Batllo, într-un stil  naturalist caracteristic  lui.  Nu doar faţada ci şi multe detalii din interior amintesc de forme organice din natură, de data asta de provenienţă marină: vârtejuri de apă, vietăţi marine, alge.

Casa Mila Barcelona Gaudi La Pedrera Art Nouveau

Balcoanele cu balustradă din fier forjat, de pe faţada Casei Mila

Balustradele din fier forjat de la balcoanele de pe faţada principală au un design extravagant, par alge marine ce atârnă pe o creatură imensă care iese din mare – pentru unii dintre privitori.  Însă pentru alţii,  contemporani lui Gaudi, balustradele păreau resturile contorsionate ale unui accident feroviar. Nu-i greu de crezut, gândindu-mă că probabil  aceiaşi erau cuprinşi de extaz în  Palatul Muzicii Catalane din Barcelona.

Designul balustradelor cât şi multe alte decoraţii şi amenajări interioare (tavanele din ipsos)  îi sunt atribuite lui J.M. Jujol, arhitect-decorator, unul din colaboratorii principali ai lui Gaudi şi la acest proiect.

Tavan pictat Casa Mila Gaudi Barcelona La Pedrera

Tavan pictat şi cu onduleuri - sugestii marine - în holul de la parter

Tot la parter, balustrada scării, cât şi intrarea principală sunt splendide dantelării din fier forjat  cu forme curbate, în stil Art Nouveau.

Modernista design Casa Mila Gaudi Barcelona La Pedrera

La Pedrera - holul de la parter în stil Modernista

Balustrada scara fier forjat Casa Mila La Pedrera

Balustrada din fier forjat în stil Art Nouveau la o altă scară din La Pedrera

Vizita în interiorul Casei Mila începe în podul de la ultimul nivel, unde se urcă cu liftul din holul de la intrare. Tot podul, construit cu arce catenare  (în formă de lanţ sau parabolă), adăposteşte  o expoziţie de proiecte şi machete după lucrările genialului arhitect, Espai Gaudi.

Espai Gaudi Casa Mila Barcelona Gaudi La Pedrera arce catenare

Espai Gaudi la Casa Mila, podul cu arce catenare

Din pod ieşi apoi pe o terasă extraordinară,  mai întinsă decât cea de la Casa Batllo, unde, la fel, căminele (sau răsuflători)  de pe acoperiş dau impresia unor sculpturi independente, cu forme exuberante.

Terasa acoperis Casa Mila Barcelona Gaudi La Pedrera

Căminele-sculpturi pe acoperişul terasă al Casei Mila, în prim plan dreapta se observă partea superioară a uneia din cele două curţi interioare

Terasa Casa Mila Barcelona La Pedrera Gaudi

Grupurile de "gardieni" de pe terasa-acoperiş de la Casa Mila; în prim plan una din cele două curţi interioare

Terasa Casa Mila La Pedrera rasuflatoare

Prin cotloanele terasei de pe La Pedrera

Terasa Casa Mila

O ultimă imagine a terasei de pe acoperişul Casei Mila

La Pedrera cuprinde două curţi interioare: una  de formă circulară şi cealaltă de formă ovală.

curte interioara Casa Mila Barcelona

Structura de rezistenţă a Casei Mila a fost concepută de Gaudi din stâlpi şi grinzi metalice, astfel că pereţii interiori pot fi puşi sau scoşi după placul locuitorilor, spaţiul fiind uşor reconfigurabil; o idee revoluţionară pentru acele vremuri. Camerele sunt poligonale, ca nişte faguri de miere, mulându-se după forma faţadelor şi curţilor interioare.

De vizitat, se poate vizita doar apartamentul proprietarului Mila, mobilat în stilul începutului de secol XX, stil numit Modernista (în traducere: Modernism catalan), forma locală a Art Nouveau-ului, stilul  începutului de secol XX în artă, arhitectură şi design, caracterizat prin linii curbe, fluide, inspiraţie din natură şi o geometrie ce foloseşte frecvent parabola şi hiperbola.

Mobilier Art Nouveau salon Casa Mila La Pedrera

Salon - Mobilier din apartamentul familiei Mila

Mobilier Modernista Casa Mila Barcelona La Pedrera

Dormitor - Mobilier Modernista din apartamentul familiei Mila

E un aflux mare de vizitatori dornici să viziteze La Pedrera, nu am reuşit să intru decât la a treia tentativă: prima oară a fost o coadă imensă şi nu am rămas, a doua oară, o furtună nocturnă  a inundat terasa şi ca urmare casa nu s-a deschis în acea zi vizitatorilor, abia a treia oară am reuşit, mergând dimineaţa devreme.

Preţul biletului de intrare la Casa Mila e de 15 euro, mai mic decât la Casa Batllo (18 euro); exceptând terasa, părerea mea e că la Casa Batllo ai mai multe de văzut.
Site-ul oficial, pentru mai multe detalii:  La Pedrera.

Casa Mila (La Pedrera) face parte din Patrimoniul mondial UNESCO, alături de celelalte  realizări deosebite de arhitectură din Barcelona ale lui Gaudi.

Şi acum o întrebare pentru cititorii mei, fie că au vizitat, fie nu, La Pedrera: vă place? şi dacă da, ce anume, mai ales? iar dacă nu, de ce?  🙂