Călător, călătoreţ sau turist? – partea a II-a

La cererea unui mare număr de telespectatori cititori, reiau subiectul Călător, călătoreţ sau turist? de aici, mulţumind tuturor celor ce mi-au semnalat articole de mare interes din blogosfera turistică şi călătoricească.

Carmina ne trimite în bancă: Astăzi vom vorbi despre primul tip de călătorie: vacanţa, iar Loredana loveşte din nou, de data asta cu o carte de călătorii, după exemplul Carminei, adicătelea: Astăzi vom vorbi despre primul tip de carte de călătorie, romanul de ficţiune.

În jurul Kadiei, localnicii genevezi petrec ore în şir în comentarii dezaprobatoare la adresa turiştilor  japonezi ce coboară din autocar şi fac sute de fotografii în răstimpul celor 10 minute petrecute în grădinile orasului lor; localnici incapabili să sesizeze partea bună a lucrurilor, cum că există destule alte oraşe în care autocarele cu turişti opresc doar la o toaletă. Ş-apoi nici Geneva nu-i vreun Paris sau vreo Romă  şi e dreptul turiştilor, care vin de peste mări şi ţări şi dispun de timp limitat, să-şi aleagă  opririle şi durata lor în funcţie de preferinţe, interese, priorităţi. Sau nu?

Vladimir, soţul Kadiei, care în copilăria petrecută la Moscova şi St. Petersburg manifesta accese sadice vizavi de turişti trimiţându-i în direcţii opuse intereselor lor, ne semnalează un delicios cântec celtic, Seven drunken nights, pe care vi-l recomand şi eu călduros, veţi înţelege,  ascultându-l, cât de importante-s călătoriile în viaţa omului, cum îţi dau ele reperele esenţiale ca să poţi  apoi evalua -cât de cât corect- situaţiunea de acasă.

Bia ne amuză cu  poezia Turism de Minulescu,   şi apoi ne lasă fără replică, citând o afirmaţie universală de-a Nadejdei Ionina,  aici: Se ştie că într-un oraş necunoscut, la început, omul se rătăceşte fără să vrea, chiar şi cei mai experimentaţi călători simt acest lucru pentru câteva clipe.
Acum, spuneţi şi voi, poţi contrazice o frază ce începe cu „Se ştie că omul…”? Vladimir, n-o întrebi tu pe Nadejda, ca fost concitadin,  DE UNDE  se ştie? şi chiar TOATĂ lumea  ştie asta? – că eu (de-un mic exemplu) nu ştiam. Şi, evident, TOT omul se rătăceşte fără să vrea :D, sau numai unele oame?

Regula Tedoo nr. 7, trasată limpede de Brăduţ, musteşte de profundzime călătoricească:
7. Fii calator, nu turist. Fa lucruri pe care ceilalti vizitatori nu le fac. Ia o bicicleta, un scuter, o masina, sau cele doua picioare la spinare si plimba-te pe strazi. Cumpara-ti o harta oriunde te duci. Incearca sa simti ce simt localnicii, sa traiesti ca ei. Incearca sa intri la ei in case, sa bei o bere cu ei, sa ii asculti si sa le povestesti. Oamenii, in general, sunt buni. Cu cat mai departe de atractiile turistice, cu atat mai buni.
Nu ştiu… vouă ce vă sugerează „brăduţ”? că mie, până acuma, auzeam brăduţ, gândeam apă plată – de la reclama aia simpatică de la TV, cu familia de brazi, aia cu „Ai uitat tată să stingi lumina!”. Acuma, după regula numero 7  de mai sus, aud brăduţ, gândesc bere. Muultă bere. Ştiu că fiecare blog are cititorii săi şi fiecare autor de blog ştie cam care e – ca să zic aşa – nivelul lor, din interogările pe care aceştia le fac în google, adică după cuvintele cheie cu care aceştia aterizează pe blogul său. Mă pot gândi că blogul lui se adresează nadejdelor, dar totuşi, nu pot să nu întreb: Cu noi, turiştii, ce-ai avut, Brăduţ tată?

Nickro scrie într-un comentariu: Şi eu am mai văzut mici orgolii prin blogosfera, prin care unii nu se mulţumeau cu statutul de turist şi se proclamau, cu un aer vag plictisit-superior, călător! Turistul ar fi mai dobitoc de felul său, un spirit gregar şi de evitat, pe când călătorul ar avea un “je ne sais quoi” misterios, interacţionând magic şi empatic cu localnicii, găsind mai mereu locuri tainice, neatinse de gloată.

Apollo e de părere că: E mai important ce faci, decat ce nume-i dai, cum ar zice şi marele Will: Un trandafir, oricum îi spui, îţi dă acelaşi suav parfum; la parfum se referă şi Liliana: Prefer călător, simt eu că are un parfum de profunzime ce implică multe: a visa, a citi, a descoperi, a înţelege, a învăţa, a empatiza.
Ok ok, sunt de acord că călătorul are un parfum profund pe care turistul nu-l are :mrgreen:.

RăzvanPascu face referire la sufletul de călător al românului, iar lui   Andra:), „călător”  îi sună cumva mai boem.

Maestre, muzica!

sursa : youtube, user: chris89chris