Tot plimbându-mă prin blogosfera românească, am sesizat o preferinţa netă pentru termenii călător, călătorii, în detrimentul termenilor turist, turism. Iar zilele trecute, Loredana spunea: „Diferenţa majoră dintre un călător şi un turist e aceea că turistul merge exclusiv pe recomandările consultanţilor de la agenţii şi nu pune piciorul în afara zonei turistice pe când călătorul stă de vorbă cu localnicii şi e interesat de locurile mai puţin cunoscute.”
Acestea au fost motivele care m-au determinat să vă cer părerea în privinţa termenilor de călător sau turist, cum adică să ne numim şi nu doar noi, autorii blogurilor, subiectul cred că poate să intereseze şi cititorii simpli, a căror opinie aş vrea să o cunosc.
Însă, hoinărind ieri prin blogosferă, am dat cu surprindere peste alt termen, nou şi uimitor pentru mine: călătoritul – şi eu vă propun termenul corespunzător de călătoreţ, pentru persoana care practică sportul sau activitatea numită călătorit. Povesteşte Răzvan Pascu, un blogger de mare palmares, autorul „Celui mai citit blog de călătorii din România” şi “Blogului de turism al anului 2011”, că ungurii de la MALEV şi Ramada Resort Aquaworld, aflând de „pasiunea mea (a lui) pentru călătorit”, i-au oferit un sejur în Budapesta, la acel hotel. Oare câte unguroaice o fi călătorit pe acolo Răzvan? 🙂
Ce ştiu eu despre termenii consacraţi turist şi călător:
Turist e cineva care călătoreşte într-un loc îndepărtat de casă, în vacanţă mai lungă sau mai scurtă – în orice caz, în timpul liber – şi acolo unde merge, sau pe unde trece, e interesat de arhitectură de excepţie, opere de artă, locuri pitoreşti, tradiţii şi specific local, bucătărie locală, sport, religie, manifestări culturale, curiozităţi ş.a. Măcar de una dintre ele, nu te speria!
Acum, dacă se întâmplă că nu te interesează nici una din cele de mai sus, nu dispera, există o soluţie şi la asta: afirmă sus şi tare că pe tine te interesează să cunoşti oameni noi, relaţiile umane adică, ba chiar poţi pretinde că astea sunt cele mai importante lucruri, singurele care contează, cu adevărat, în viaţă.
Iar a fi călător, înseamnă că te deplasezi dintr-un punct A într-un punct B (şi poate mai departe, în C, D…). Drumul. Atât.
A fi călător dar nu şi turist îmi sugerează o călătorie într-o zonă sau oraş care nu-ţi oferă nimic interesant -te-ai dus să ai de unde veni- sau în care, din diferite motive nu te poţi bucura de ceea ce îţi oferă, tu călătorind în interese profesionale, de afaceri sau familiale. Sau când ponderea călătoriei în cadrul vacanţei e covârşitor mai mare decât cea a staţionării în diversele localităţi de interes de pe traseu şi nici parcursul nu-ţi oferă nimic spectaculos, pitoresc, interesant (călătorie lungă cu avionul, cu vagonul de dormit) atunci poţi spune că tu eşti un călător, doar un călător…
Muzica, vă rog! 🙂
…Sunt trecătorul, sunt doar călătorul ce-a trecut prin lumea ta, prin drumul tău, prin viaţa ta…
Sursa video: youtube, user: chris05002002
Eu mă simt totalmente turist în vacanţele mele petrecute într-un oraş sau zonă pitorească din Europa. Călătoria mea durează puţin, 1-3 ore, cu avionul, nici nu apuci să-ţi dai seama că eşti deja în vacanţă; cum aş putea să-mi spun călător pentru atâta lucru? Iar acolo unde mă duc, singurul regret e că există şi noapte, întuneric, atât sunt de neobosită şi înfometată să văd, să colind, să descopăr, să cunosc. Îmi place să-mi spun cu mândrie, turist, simt că mă înrudesc, că descind din toţi acei participanţi la Grand Tour care explorau în secolele trecute oraşele remarcabile ale Europei sau zonele ei pitoreşti. Grand Tour-işti, turişti – pe scurt. Numele de turist nu are nimic de-a face cu agenţiile de turism, astea au apărut mai târziu, să ofere servicii unor turişti care preferă să le fie organizate vacanţele de alţii. Şi nici zona turistică nu exista primordial şi în afara turiştilor, eu chiar afirm că fiecare turist işi poate defini propria lui zonă turistică (adică de interes) din care evident nu iese, precum nici călătorul nu pune piciorul, Loredana, în afara traseului pe care călătoreşte :). Iar informaţiile mi le iau întotdeauna din ghidurile cele mai bune şi mai complete pe care le găsesc în librării, nu am nevoie să apelez nici la agenţii de turism, nici la localnici, ba am convingerea că un ghid tipărit de turism, dacă e bun, cunoaşte oraşul în cauză mai bine decât localnicii – în Londra, proprietara hostelului în care am stat, muzeograf la British Museum, ştia doar vag despre un anumit muzeu din Londra, probabil unic în lume, şi mi-a cerut informaţii şi impresii, eu stând în Londra vreo 5 zile, ea, de-o viaţă.
Dar vouă: Adrian L., Aliceee, Ana Maria, Anca, Andra, Carmen, Hapi.RiverWoman, Ioana, Kadia, Laura si Apollo, Liliana, Loredana, Nickro, TravelingHawk, UnOmNăcăjit, Vassyle, Vladimir, Vulpiţa, precum şi tuturor celorlalţi care poposiţi – interesaţi, îmi place să cred – pe blogul meu, cum vă place să vă numiţi? Vreau să vă cunosc preferinţele şi motivaţiile.
MicileVacante 
Prefer CALATOR, ca de acolo pina la CALATORET sint doi pasi hihihi
Interesanta intrebare 🙂 Recunosc ca pana acum nu m-am gandit la diferenta intre calator si turist, pentru mine au cam acelasi sens. Dar din ce ai explicat tu, ma consider turist. Imi place sa descopar locuri noi, indiferent ca e vorba de alta tara, alt oras sau chiar alt cartier 🙂 – cum ziceai si tu, se intampla de multe ori sa nu ne cunostem bine nici orasul in care stam. Cel mai mult imi doresc sa simt atmosfera, spiritul locului, nu doar sa bifez obiectivele turistice arhi-cunoscute, desi au si ele farmecul lor. Mai multe am scris aici: http://zambetsisanatate.wordpress.com/2012/01/19/despre-calatorii-varianta-personala/
„Calator” suna cumva mai boem si poate de-asta multi prefera acest termen. Sau poate vor sa evite repetitiile in text 🙂
Probabil ca multi au mai scris despre calatorii sau despre turism, ma bucur ca mi-ai dat link-ul sa citesc ce ai scris tu. Deci tie iti place specificul local, atmosfera locului :).
Dar pt. un curcubeu sau un gest parca e pacat sa mergi atat de departe, le gasesti si aici 🙂
Cred ca ai dreptate, calator suna cumva mai boem, mai romantic 🙂
Asa e, curcubeu sau gesturi interesante gasim oriunde ne-am afla, dar din pacate nu prea le observam. Ca turisti parca suntem mai atenti, mai deschisi, mai receptivi la frumos. Cel putin asta e impresia mea 🙂 Pe mine chestiile simple ma impresioneaza si mai mult cand sunt plecata in alta parte, nu stiu de ce
Te impresioneaza mai mult pentru ca acolo esti in vacanta, esti mai relaxata, mai receptiva!
Prefer călător, simt eu că are un parfum de profunzime ce implică multe: a visa, a citi, a descoperi, a înţelege, a învăţa, a empatiza, etc.
Dar oare de unde-i vine acest parfum? Din DEX, in niciun caz :).
Simplu, din îmbinarea literelor. E un parfum pe care i-l dau eu :).
Mda, Liliana, miroase mai bine, ai dreptate, „calator”… rimeaza cu trecator, nu ti se pare? Sunt de fapt sinonime dupa DEX, nu ca ar conta ce spune DEX-ul 🙂
Iti miroase a profunzime zici? 🙂
ziceai de a visa, a citi… a citi ce, Liliana?
Ioana, călător rimează cu ce doreşti tu, deci şi trecător.
A citi – cărţi, e-book, .pdf, blog, pliante, etc. Orice ce poate să-ţi aducă valoare suplimentară.
Am ramas mut cand am vazut pingul, chiar nu ma asteptam :D. Cum spuneam eu va citeam de mult, dar n-am indraznit sa comentez cunoscandu-ne istoricul :)).
Asadar, eu ma cam raportez la definitiile de dictionar in ce priveste limba romana. Am deja „urechea” suficient de fina cat sa prind nuante si sinonimii, ba uneori detectez si ironia, dar in privinta terminologiei, inca ma raportez la dictionar, adica nu indraznesc sa le atribui eu sensuri proprii. Asadar, cum spuneati si dumneavoastra, din DEX reiese ca calatoria (actiunea intreprinsa de calator) este DRUMUL spre o destinatie. Turism pare-se ca este ceea ce intreprinzi in calatorie (in dex e considerat activitate sportiva, mama cati sportivi are Romania! :D). Asadar, din perspectiva DEX, de cele mai multe ori eu incep ca calator. Sunt trimis cu slujba undeva. Aditional insa, profit de chestia asta si o transform calatoria in turism. Cred ca toata lumea face asta. Ce conteaza pentru mine, nu-i drumul (decat daca drumul e o tinta in sine, de exemplu, mersul cu masina pe coasta Irlandei de Nord sa spre Capul Nord) ci ceea ce vad. Nu e vorba de bifat pe o lista (desi am o lista fiindca m-a provocat Aliceee) ci de bucuria mea de a vedea ceva de care sunt curios sau mi-am dorit de mult fiindca in capul meu a fost legat de „legende”. De exemplu bucuria pe care am simtit-o cand am vazut Rosetta Stone. Sau discul din Phaistos. Sau Knossos. Chesii pe care le voiam de mic. Satisfactia aia nu poate fi egalata de prea multe lucruri.
In rarele ocazii cand decid eu unde mergem sunt turist. Pana si calatoria (drumul) il fac sa-mi placa mie (mai multe avioane, trenuri deosebite, etc.). Mereu insa am un scop. Adica stiu exact unde vreau sa ajung si ce vreau sa vad. Asta cred ca-mi stirbeste un pic din ideea de turism.
Nu fac niciodata turism static. N-am mers in viata mea (si nici nu voi merge) pe o insula sau in vreo statiune la stat cu burta la soare si sorbit suc. M-as plictisi electric si m-as duce sa vanez rechini. Sau scoici. Sau ceva.
Fiindca totusi fiece turist poseda si o parte din cliseu, eu fac si turism culinar. Adica imi place sa mananc bine si prin restaurant aterizez si nu fac rabat. Chiar daca asta imi ia din timpul de vizitat. Nu pot sa nu gandesc si prin stomac :D.
Deci cred ca sunt turist. Si mai cred ca nu trebuie tratata periorativ notiunea si nici confundata cu cliseele legate de turisti. Deci eu calatoresc ca sa vad. Sa vad eu. Nu tin sa arat altora. E pentru placerea mea. Nu pentru epatat familie/prieteni/vecini si nici pentru statut social. Vreau sa vad si sa fac. Ca sa fiu sincer nici nu-mi prea pasa cum ma percep nici puristii, nici turrristii (aia care corespund definitiei periorative), conteaza sa ma simt eu bine si sa fac ce-mi place.
Vladimir
Am vazut ca ma citesti sau ma citeste cineva de pe acolo, poate Kadia. Si eu va mai citeam din cand in cand, dar sa nu ne facem mari sperante in sensul asta, ca mie nu-mi plac miniaturile, prajiturelele, furnicutele, jucarelele si toate alea mici, ce va incanta pe voi.
Istoricul? :)) pai n-am avut ce face cu tine atunci, m-ai obligat sa reactionez asa, ca tu ai inceput cu ironiile. Dar in spatele monitorului meu, se radea, te asigur.
Exact cum spui, cu piatra de la Rosetta si celelalte, asa simt si eu. Eu ma duc intr-un muzeu dintr-ala cum merg altii la catedrala, la Sf. Petru din Vatican, cred ca am sentimente asemanatoare. Apropo, cand o duci pe Kadia la Roma? Daca va hotarati, sa-mi dati de stire, sa va fac eu o lista scurta, ca daca la Roma nu ma pricep, atunci la ce?
Eu am fost de multe ori cu burta la soare, bine, suntem alta generatie, probabil si parintii tai au fost. Ce puteai face pe vremea aia? O saptamana la mare, una la munte cu cortul (la Padis de cele mai multe ori, cu drumetii zilnice) si una-doua saptamani iarna la schi, la Predeal. Dar acum, nu mai pot nici eu, n-am rabdare si dispozitie, mai mult de o ora-doua si alea in apa, nu stau pe plaja, asta cand imi iese o plaja in cale.
Turismul culinar si pe mine ma atrage, sunt si curioasa si pofticioasa si nici mofturoasa, bine, viermi nu cred c-o sa mananc, dar nici nu cred sa ajung pe acolo pe unde se mananca.
Nu cred ca mai calatoreste sau face turism cineva ca sa-si epateze familia ori prietenii, ori cititorii, sa fim seriosi. Toti calatorim pentru noi, sa ne „simtem bine” :). iar eu scriu pe blog pt ca vreau sa invat in timpul asta istoria arhitecturii si scrisul ma obliga sa fiu consecventa si riguroasa si sa-mi ordonez informatile.
Nu, nu, probabil eu eram. Mie imi place stilul si gasesc blogul foarte informativ. Pe bune, nu-s ironic. Asa insa cum blogul asta e la baza informativ, al meu este diametral opus. Voit nu vreau sa ajunga sa contina prea multa informatie serioasa. E un blog despre „prostii”. Si o zic cu mandrie :D. Nici nu ma asteptam sa prinda asa ceva la dumneavoastra :)) (sunt eu tacanit, dar nu-s chiar atat de rupt de realitate :P). Cred ca peste jumatate din cei ce vin pe acolo au exact aceeasi parere cu a dumneavoastra doar ca n-au taria sa o spuna :D. Din nou, nu-mi fac iluzii, dar daca blogul asta a pornit din dorinta de rigurozitate, al meu a pornit din dorinta de a scapa de ea. Si de a invata romana, intr-un mod flexibil (in care sa nu sun ca un strain care a invatat foarte bine o limba straina, ci limba sa sune natural, ori asta se poate face doar prin interactiune foarte variata cu localnici foarte variati)
Ma bucur ca se radea, eu n-am vrut sa jignesc. Dar nici finut n-am fost, admit! 🙂
Pai o duc cand ma convinge ;). Recunosc ca e un pic necinstit, fiindca eu am fost. Dar o las sa ma convinga. Si cu siguranta am sa va intreb si am sa ma duc cu toata increderea, fiindca contrar aparentelor am ajuns la concluzia ca avem multe gusturi si pareri similare. Multumesc mult de oferta, apreciez grozav.
Nu stiu cat a stat mama mea cu burta la soare. Cred ca ar fi dorit daca ar fi lasat-o educatia si gabaritul. Mama mea calatorea doar pentru conferinte si altfel, cat era acasa, tot timpul citea. Noi n-am mers niciodata „in vacanta” cu ea. Eu eram trimis la bunicul, in teorie probabil era vacanta (ca n-aveam scoala), in fapt era re-educare si calatorie in scop cultural :)). De asta probabil nici nu merg in genul de locuri unde se zace, n-am obisnuinta.
DA, inteleg analogia desi sunt ateu. Cand am vazut locurile acelea a fost o senzatie pe care nu pot sa o descriu in nici o limba.
Turismul culinare la mine e o necesitate :)). Devin complet catar cand sunt nehranit.
Eu am observat ca multi fac inca turism „pentru bunica”. Ca sa arate unde au fost. Apoi sosesc si povestesc ce frumos e acolo si ce urat e acasa. Ma enerveaza astia de mor si nu rezist sa nu fac misto.
Vladimir,
Asta si vreau cu blogul meu, sa-i ajut si pe altii cu informatii, ca altfel, de scris, scriu greu, n-am deloc veleitati literare, nu-mi place si nu caut sa ma destainui -cand o fac, o fac pentru audienta, asa am citit ca trebuie sa scrii pe un blog 🙂 .
Bine, speranta mea secreta e ca voi aduna, pana la urma, cativa oameni interesati de acelasi lucru ca si mine sa crestem cumva impreuna si sa ne simtim si bine din interactiunea de pe blog. Dar, daca n-o fi sa fie, asta e.
Sa stii ca admir mult faptul ca ai invatat si stii atat de bine romaneste. Daca spui ca inca inveti, hai sa te sprijin si eu: vezi ca in postul prim ai introdus niste cacofonii “ca calatoria” ai grija cu astea, eu le folosesc doar intentionat si nu parea sa fie cazul, nu te suspectez de asta. Mai scapi, din cand in cand, cate un “i” in plus sau minus, esti cam de nota 9+, ceea ce, pentru tinerii romani de azi, ar fi grozav.
Uite, asta cu “turism pt. bunica”, nu prea cred sa fie asa. Eu nu i-as suspecta ca se duc departe ca sa aiba ce arata celor de acasa. Dar, daca tot au fost, au vazut, s-au minunat, de ce sa nu arate si altora? Pentru ei a fost probabil evenimentul cel mai important din ultimii ani, simt nevoia sa-l impartaseasca cu altii. Si de-abia dupa ce au cunoscut civilizatia de dincolo li se trezeste spiritul critic si le pute totul acasa. Dar, in timp, amintirile dintr-o alta lume se vor estompa, apoi o sa uite si totul va fi precum a fost,
Ba parerea mea este ca scrieti mai clar si MULT mai la obiect decat multi altii care se simt cu veleitati literare. Sa pun drept exact de aceea imi si place, fiindca nu-s „floricele” si bla-bla. E tintit, specific, la obiect, informativ si riguros. Sper sincer sa nu va schimbati stilul pe motiv de multumit cititoarele, desi daca doriti audienta mare probabil (si din nefericire in opinia mea) va trebui sa o faceti.
Daca tot am pornit la spus opinii, eu am constatat ca pentru o audienta de pozitie 300-200 in zelist putin conteaza cat de bine sau prost scrieti :D. Nu e necesar un efort deosebit ci doar rabdare si cateva activitati recurente. Gen prostiutele „miecurea fara cuvinte” sau „duminica in imagini” sau „topul muzical” sau cum naiba se numesc toate traznaile astea. Cu joculetele astea pozitia de capping e pe undeva pe la 200. De acolo spre mai bine, zic eu, intervine arta.
Ce v-am spus mai sus am testat, nu-i din burta. Ei bine, nu am testat eu pe blogul meu, fiindca pe mine nu ma intereseaza audienta. Cea mai buna pozitie pe care am avut-o vreodata cred ca e 2600 sau asa ceva, dar eu nu particip la porcarelele de mai sus. La discutiile turistice organizare de Alicee sau dumneavoastra particip fiindca realmente imi plac. Imi urmaresc insa pozitia in zelist din pasiune experimentala. Sunt curios cat de sus poti ajunge fara sa te pretezi la joculete sau alte artificii (gen link exchange, eu n-am blogroll romanesc, cine vrea sa ma adauge in lista proprie..treaba lui). Cu alte cuvinte, studiez cat de sus poti ajunge cu oameni care chiar sunt curiosi sa te citasca si atat (adica nu le iese nimic altceva din asta). In cazul asta cappingul este pe la 800 maxim (am vazut la altii mai talentati). Acum am o problema, a aparut o variabila noua si incontrolabila si anume traficul venit dinspre sotie :D. De unde pozitia de 2600. A mea, de regula, e la 5000. 😀
Cacofoniile nu le folosesc intentionat. N-am ajuns inca la genul acesta de arta. Nici nu le evit, de cand am citit ca Academia Romana nu le considera nici macar greseli de stil daca nu sunt in exces. Ba chiar scriau ca modalitatile standard de evitare (constructii „ca si” sau „ca „) sunt greseli gramaticale si e preferabila cacofonia). N-am verificat ce parere are Institutul limbii din Cluj despre asta (desi mie astia imi plac si prefer sa respect sfaturile lor). Dar inteleg de ce deranjeaza, mai ales daca lasa loc la interpretari. Problema mea este ca uneori nu stiu cum sa le evit. Pentru mine si asa constructia frazei romanesti in sine pune o problema reala. Adica scriu ideea si apoi fac rocade ca sa sune romaneste. Realizez ca fac o cacofonie dar n-am idee cum sa scap. Exista vreo solutie „standard” corecta gramatical peste care n-am dat inca? As fi extrem de recunoscator sa o aflu.
Problema cu „i” e tare grea :D. In cateva cazuri exista reguli clare. Altele tin de „spiritul limbii”. E greu de prins. Dar incerc. Nu ma las. La un moment dat o sa prind spilul!
Si ca tot ma gandeam daca gasesc ceva vreme pentru discutia asta…iata ca am gasit si am venit cu drag :)..Cum spuneam in alta discutie zilele trecute…mi-a trecut si mie prin cap, datorita unei prietene discutia asta..Si fara sa ma uit in dictionar la definiti imi vine a zice ca turistul este mai atent la detaliile tip cazare, mijloc transport, buget muzee, localuri unde se poate manca…in schimb calatorul este unul care desi poate merge sa vada must-see-urile dintr-o zona X, pune mai putin pret pe cazare (de exemplu alege linistit o camera comuna dintr-un hostel), manaca inclusiv , ceea ce chem eu street – food, intra in vorba cu localnicii, pune acestora intrebari interesante, in concluzie pentru mine calatorul in afara de a vizita puncte turistice importante , incearca afle si alte lucruri , pe care in mod obisnuit nu le gasesti cu google :D.
Turistul in schimb imi pare mai rigid, il vad mai mult in resorturi, la all-inclusive, in hoteluri de la 3 stele in sus, vrea localuri si restaurante de un anumit nivel…
Ma rog ..sper ca ati inteles ideea mea…ca de fel sunt cam imprastiata…Cam ast acred eu in clipa de fata…maine s-ar putea sa ma mai schimb, daca gasesc pareri valide (in afara de DEX), care sa imi ofere si alte perspective 🙂
Nu inteleg de unde va vine convingerea asta,cu intrebarile interesante pe care le pune calatorul, si toata aura asta cu care-l inconjurati, adica…cred ca incep sa banuiesc. Oare iti poti aminti unde ai auzit asta, unde ai citit, ce te-a ajutat sa-i formezi convingerea asta despre calator? O carte despre calatorii, un blog, o emisiune la tv?
Dar cu DEX-ul, totusi, ce ai? Nu e destul de credibil? de ce ai avea nevoie de o alta opinie in afara lui? o opinie frumos scrisa, venita chiar de la un necunoscut, e mai credibila decat DEX-ul?
Poate vine de la confuzia de termeni cu „calauza”? Si filmul aferent? 😀 Sunt apropiate ca sonoritate.
In niciun caz. Generaţia de acum, bag mâna în foc, n-a văzut Călăuza. Asta circula prin Cinemateci şi medii elitiste înainte de 1990, chiar cu mult înainte.
Ai citit Călătoria diletanţilor? Bulat Okudjava? trebuia s-o fi citit. ce mult mi-a plăcut cartea asta, la vremea ei, mai târziu am reluat-o şi parcă n-am mai fost la fel de încântată.
Cred că într-o oarecare măsură, preferinţa pentru „călător” se trage de la literatura de călătorie, jurnalele de călătorie şi dorinţa mărturisită sau secretă a multor bloggeri de-a fi încadraţi în categoria asta, iar ăilalţi s-au luat după ei. Şi „turist” are pt. mulţi un sens peiorativ, a fost compromis de agentiile de turism şi turismul de masă.
Desi, in viziunea mea cele doua cuvinte sunt oarecum sinonime, „turist” a capatat in timp o conotatie nefasta, precum lacustele care ocupa un loc si cand pleaca il lasa searbad si pustiit. Turistii sunt cei de care se feresc localnicii, acei pierde-timp care iti stau in picioare, care sunt in vacanta si au indrazneala sa zambeasca si sa faca poze cu te miri ce. Sunt acei oameni cu un aer pierdut, gura-casca cu harta in mana, incercand sa-ti fure din timpul tau pretios ca sa ajunga de cele mai multe ori pe strada paralela intreband din nou. Toti suntem la un moment dat turisti. Calator denota un scop, vrei sa ajungi in punctul B pentru ca ai un scop anume si mai ales nu te identifici cu grupurile de japonei micuti care ies dintr-un autobuz pentru circa 10 minute fac 200 de poze se urca inapoi si pleaca din nou la drum.
Desi ma asociez mai degraba cu „calator”, nu am nimic cu turistii si fac parte din acest grup de fiecare data cand imi organizez singura calatoriile. Ma intereseaza obiectivele turistice clasice si vreau sa le vad ca sa-mi formez propria-mi opinie despre ele, dar nu pot sa zic ca ma simt definita nici prin numarul si nici prin valoarea lor. Sunt in general calator fiindca majoritatea calatoriilor mele sunt in interes de serviciu, peste care adaug 2-3 zile pentru turism = cascat ochii in jur. In ultima perioada am inceput sa practic „iesirile la sfarsit de saptamana” nu prea se pot numi turistice pentru ca documentarea este facuta in graba si de cele mai multe ori la fata locului. Si mai sunt acele calatorii „de suflet” in care mergem undeva unde am mai fost dar vrem sa revedem un anumit obiectiv, de exemplu o anumita locatie din Paris sau sa luam masa intr-o cadru mai special, gen un anumit restaurant in Berlin.
Kadia, de unde stii ca localnicii se feresc de turisti? si inca ceva, tu ai vazut turistii asa cum ii descrii (aer pierdut, gura-casca, tonti) sau ai citit undeva cum ii vad localnicii sau ai vorbit cu multi localnici care ti-au confirmat asta? Mie mi se pare ca localnicii ii considera un rau necesar, a inflorit o adevarata industrie in jurul lor si localnicii sunt implicati in asta, probabil in fiecare familie exista cineva care isi castiga painea de pe urma turistilor.
Si daca spui ca toti suntem la un moment dat turisti, atunci in momentul in care SI tu esti turist, ai si tu, la fel, un aer pierdut, gura-casca, incurca-lume si greu de cap?
E o mare mirare pentru mine, parca as trai pe o alta planeta fata de voi, eu n-am vazut turisti asa cum ii descrii tu, ci oameni normali in vacanta, avizi de cunoastere si pentru mine toti sunt cumva fratii mei, avem aceleasi interese, normal ca umblam cam prin aceleasi locuri. E aglomeratie? ma bucur, ma bucur ca atatia altii sunt interesati de ceea ce ma intereseaza si pe mine, inca nu-i rau pe Pamant.
Dar ati vazut intr-adevar asa turisti, sau ati vazut un film, o comedie cu turisti tampiti, cu aer pierdut? Nu doar experientele de viata ne formeaza sau schimba convingerile ci si o carte buna sau un film. sau un blog 🙂
Probabil ca ajunge un serial bine facut, cu un titlu de genul „calator pe x continente”, cu mare audienta, impreuna cu 2-3 comedii bune cu turisti europeni si japonezi, asa cum i-ai descris tu, si convingi milioane de oameni ca uite asta e turistul si celalalt, CALATORUL.
Ei da, asta cu calatoria de suflet o inteleg, eu am cateva locuri (da, cladiri, dar nu numai, aici e si Canal Grande), ca nu pot spune ce simt cand le vad si revad.
Ioana, n-am vrut sa te supar dar am vazut turisti asa si am auzit vorbindu-se de turisti asa, discutii de ore intregi intre colegii mei „localnici” in Geneva sau fosti-localnici in Paris. Din nefericire nu reproduc articole scrise de cine stie unde, ci din experienta mea. Geneva isi dubleaza locuitorii in fiecare vara din cauza turistilor. Cel putin cei pe care ii cunosc eu, aici, in acest oras au parerile lor si nu sunt neaparat incantati de afluenta acestora. Orasul prospera din turism, dar localnicii nu sunt neaparat conectati la aceasta prosperitate. Buzunarul propriu si bugetul cantonului sunt doua lucruri destul de diferite. Chestia cu autocarele care opresc, ies 30-40 de japonezi langa in Gradinile Engleze, fac sute de poze si intra inapoi in autocar si pleaca este reala. Se intampla aproape zilnic in orasul asta cam de pe-acum pana toamna tarziu.
Eu nu sunt in totalitate de acord cu parerea „localnicilor”, dar am ajuns sa ma feresc de termenul asta. M-am pierdut de cateva ori in calatoriile mele, dar de obicei am scos-o la capat cu harta in mana si fara localnici. Dar mai mult din cauza lui Vlad si a povestirilor lui despre „tratamentul” aplicat turistilor si trimisul lor in 4 zari. Noi doua n-am vizitat in mod clar aceleasi orase sau aceleasi zona, dar am avut suficient contact cu „localnicii”. Curtoazia „gazdelor” este doar de suprafata de cele mai multe ori. Iar in Grecia n-am fost niciodata mai rau tratata ca turist, desi eram pe banii mei cu care le plateam serviciile. Prostitul pe fata ajunsese niveluri incredibile si nu-mi venea sa cred ca cineva poate sa creda ca pot fi atat de proasta. Grecia, desi mi-a placut enorm tara, m-a dezamagit cumplit ca servicii turistice si tratament. Si este doar un exemplu.
Generalizările ne omoară, Kadia. Dacă vedem nişte turişti aşa cum nu ne-ar plăcea să fim sau să fim percepuţi de localnici, ne ferim de numele ăsta şi-l preferăm pe cel cu aură, mister, „călător”. Culmea e că ţiganii sunt călători (nomad = călător), dar nah, nu văd mulţi sinonimia.
Uite Kadia, mi-am petrecut seara trecuta cu 5 buni prieteni, toti mari iubitori si calatori in Grecia, au fost toti de foarte multe ori, ba un cuplu merge acolo, la plaja, an de an. I-am intrebat cum e cu prostitul pe fata si comportamentul necinstit, TOTI au infirmat, una singura a spus ca ar fi posibil, ca-s balcanici, dar ea nu s-a intalnit cu un asemenea comportament.
Privitor la localnici si la japonezii care coboara din autocar ca sa fotografieze gradinile si apoi pleaca mai departe: eu zic sa ii inveti pe genevezii din jurul tau sa priveasca partea buna a lucrurilor, ca exista si orase in care turistii opresc doar ca sa mearga la W.C., inca e bine daca la ei opresc sa vada o gradina si ce-or mai vizita ei pe acolo. Eu cred ca ar trebui invatati sa respecte alegerile turistilor, orice om stie ce e mai bun pentru el si vorbind de timpul liber, fiecare om are dreptul sa si-l imparta asa cum crede de cuviinta, nu stim noi ce traseu au japonezii aia in Europa si cate tari viziteaza intr-o vacanta si nici Geneva nu-i Parisul sau Venetia sa poposeasca acolo mult timp. Iar faptul ca fac zeci de fotografii, foarte bine, nu mai reamintesc de WC-uri unde, evident, daca nu esti pervers n-ai ce fotografia, aminteste-le tu.
Pai sa va explic eu ca de fapt pe mine ma priveste fiindca in mod repetat pe mine au incercat sa ma tapeze grecii nu pe ea.
Intai sa incep prin a-mi declara bucuria ca au avut ceva special cu mine si cu restul turistilor sunt simpatici si draguti ca pudelii de coafor. La modul sincer ma bucur ca eu am dat peste singurul sofer de taxi hot din Atena, peste singurii chelneri de restaurant care au plecat cu banii si nu s-au mai intors cu restul (decat dupa insistente din parte-mi, cand incercau sa ma convinga ca am visat cat le-am dat), peste singurii patroni de restaurante care mi-au introdus cate un desert in plus pe facturi si peste singurele custode plictisite de muzeu. Imi pare bine ca s-a dovedit ca am generalizat pe baza experientei personale. Mi-ar fi parut rau sa fie grecii cu care m-am intalnit arhetipul national. Ca-mi sunt simpatici.
Trecand la miezul problemei, cum e clar ca noi am fost exceptiile (ca 5 e mai mare decat 2 si nici mari fani de Grecia nu suntem), incerc sa-mi dau seama ce le-a casunat pe noi. Singura explicatii pe care le am chiar in momentul asta sunt ca probabil:
1) moaca mea de blonziu non-balcanic i-a iritat teribil (sau poate si-au amintit de Musiu Machidon si s-au enervat :P). Probabil prietenii dumneavoastra semanau mai bine cu grecii si le-au starnit simpatie. Ca veni vorba, pe nevasta-mea n-a incercat nici dracu sa o fraiereasca (decat la pachet cu mine).
2) Aratam a occidentali. Un exemplu: Fiindca veneam de la o conferinta din Creta eram obositi si cam „aranjati” la tzoale si tehnice si nici n-am clipit cand ala ne-a zis de la inceput ca ne costa cursa cu taxiul 20 € ca sa ne duca 3 stradute (cale de vreo 250 de metrii). Probabil deci aratam „pradabil” si „gugustiuci elvetieni” cum a vazut idiotul respectiv pe gentile pe care tot eu le-am pus in masina (ca el era doar gras si pitic, nu facea efort). Probabil prietenii dumneavoastra nu pareau pradabili si aratau suficient de Est Europeni cat sa nu le zgandare grecilor genele nationaliste. Oricum stiu ca grecii au o simpatie grozava pentru romani (stil noblesse oblige provenita din vremuri fanariote) fiindca atunci cand idiotul s-a prefacut ca nu i-am dat 50 de € si mi-a dat rest doar 10€ (la cursa de 20€ stabilita anterior) si i-am spus direct si cu pumnul in ochi ca sa o lase jos ca eu-s rus iar nevasta-mea e romanca si cu noi nu merg rahaturile astea, tipul s-a facut doar zambet si aproape mi-a explicat ca asta e stratagema pentru imputitii si fraierii de occidentali. Frumos. M-a flatat. 😛 Idem probabil au gandit si actionat pe rand si aia de la restaurante (stransi de diverse au returnat TOTI resturile). Eu las bacsis si-l las mare. Dar cand vreau eu.
3) am vizitat prea multe chestii turistice. Probabil daca faceam fotosinteza pe plaja am fi scazut covarsitor sansele sa ne intalnim cu custozii de muzeu iritati ca platim biletul :D.
Am si o curiozitate: care e partea buna a lucrurilor in faptul ca japonezii coboara din autocar ca sa fotografieze gradinile? In afara de zarva, trotuar ocupat, si ciripeala in japoneza? (ultima admit e interesanta, imi place sa-i ascult ma intereseaza limba). Adica de ce ar trebui genevezii (recte si noi )sa fie/fim recunoscatori ca s-au coborat sa faca respectiva poza? Daca ar plati cumva as intelege. Dar nu platesc. Ca admira turistii gradinile? Sa fie sanatosi. Nu pentru ei sunt facute. Ci pentru localnici. Cu alte cuvinte daca ar disparea autocarele respective din mai multe puncte ale genevei eu numai avantaje as vedea. Sincer nici macar gaura data in bugetul urbiei n-ar fi mare (muzee gratuite si obiective turistice asisderea…alea cate sunt). Aditional ii multumesc lui Dumnezeu zilnic ca nu e un oras prea frumos (desi vizitat este) precum Venetia sau Paris fiindca..aoleooo ar poposi si ar fi de-a dreptul ingrozitor de trait in el. Turistii sunt mai degraba o pesta decat o placere/avantaj pentru populatia locala. Bineinteles, cu exceptia tarilor care realmente traiesc cam din asta (precum Italia, Grecia si Spania).
Andra, te impresioneaza acolo mai mult pentru ca esti in vacanta, esti mai relaxata, mai receptiva!
Călător, călătoreţ sau turist?
Toate la un loc
Sunt calatoare in tara mea, cand mergem acasa pentru bussinesuri stresante si implicit, sa-mi vizitez familia. Fac mereu drumuri scurte dar am putin timp liber propriu zis in care sa ma relaxez si sa fac ce vreau. Sunt la Cluj, apoi sunt undeva la tara, apoi la Bistrita, eventual Sibiu, etc…..Ce mai apare. Cu masina, cu trenul, cu busul daca trebuie (iarna cu tractiune pe spate ne-a fost cam teama sa folosim mult masina) Ei bine, in acele momente sunt o calatoare
Calatoret nu stiu ce inseamna asa ca voi folosi termenul calaret 🙂 De fiecare data cand vizitez o tara araba, mijlocul de transport pe distante scurte e camila. Deci da,sunt o camilo-calatoreata
Turista: de multe ori. Una lenesa, recunosc. Daca ma duci in Machu Picchu eu sunt aia care fac 3 poze si apoi ma asez sub un coconut tree sa rod un fruct
Ca sa vezi ce-ti trece tie prin cap cand auzi călătorit, calaritul, vaai, se poate ?
Auzi, spune-ne si noua, cat e un bilet pe camila? Sunt si abonamente one day, sa ieşi mai ieftin?
Depinde cat de bine stii sa negociezi. Am vazut turisti care-au platit cate 100 de dolari pentru o plimbare de o ora prin sahara 🙂
E nesemnificativ pretul – din cat ti se cere initial, platesti mai putin de jumatate. 4-5 euro am platit ultima data pentru o jumatate de ora. Dar am lasat bacsis.
Eu am citit prima data povestea asta despre turist si calator cu cativa ani in urma, tot intr-un articol. Imi amintesc ca turistii erau identificati cu cei care se duc la mare la all-inclusive si nu ajung sa vada plaja ca-s prea ocupati cu sezlongul de langa piscina, mancarea si bautura (chiar imi povestea cineva cum s-a intors cu 5 kile in plus din vacanta!), sau cu cei care-s manati de din loc in loc de agentiile de turism.
Eu cred ca e mai important ce faci, decat ce nume-i dai 🙂
Cultura precara a scriitorasilor de asemenea articole e de vina, eu personal n-as avea nicio problema, fiecare articol isi are cititorii sai, dar sa nu ma atace pe mine, ori atata timp cat „turistul” lor e un tampit, nauc, un idiot ce se imbulzeste sa vada niste pietre, in timp ce esentialul unei calatorii e sa bei bere cu localnicii, nu pot sa nu intervin.
Si n-o sa ma apuc eu sa-mi schimb numele de „turist” intr-unul nepotrivit, nefiresc (calator la Roma, hai nu zau), pentru cativa scriitorasi dintr-astia calatori.
Şi eu am mai văzut mici orgolii, prin blogosfera, prin care unii nu se mulţumeau cu statutul de turist şi se proclamau, cu un aer vag plictisit-superior, călător! Turistul ar fi mai dobitoc de felul său, un spirit gregar şi de evitat, pe când călătorul ar avea un „je ne sais quoi” misterios, interacţionând magic şi empatic cu localnicii, găsind mai mereu locuri tainice, neatinse de gloată.
Impresia mea e ca acest comportament vine din frustrare, invidie si ciuda, ce-or tot gasi enervantii aia de se inghesuie cu miile sa vada si sa fotografieze niste pietre puse una peste alta? Iar pentru mine e plictisitor, mie nu-mi spune nimic. Daca le rasfoiesti astor calatori blogurile, observi ca ei se mandresc in primul rand cu numarul tarilor in care au ajuns si cu numarul berilor baute cu localnicii. Iar Europa e subtirica la astia.
E tare asta, cu „je ne sais quoi”! De ce nu scrii tu mai mult Nickro? 🙂
Pingback: Călător, călătoreţ sau turist? – partea a II-a | MicileVacante
Vlad, se pare ca exista un Dumnezeu al turistilor, nimic nu se uita, totul se scrie undeva. Tii minte cum ii prosteai si tu pe turisti in copilarie, da? :))
Poate ca, asa cum spui, prea aratati a occidentali si pe deasupra si tineri. Poate, mutra ta.:)) Sotul meu avea la un moment dat o mutra ce nu inspira incredere, o data un vames la frontiera, dupa ce l-a tot controlat si nu a gasit nimic suspect, a obosit si i-a spus: „lasa, te prind eu data viitoare, tot nu-mi scapi” – barbatu-meu fizician, om foarte serios, in viata lui n-a incalcat vreo lege :))
:))) Fizicienii uneori arata suspect pentru restul muritorilor, trebuie sa recunoasteti :D. Cand mai deschis si gura sa zica chestii lumea deja intra in tremurici si devin ofensivi :)). Vazut regulat cu ochii mei. Parintii celui mai bun prieten erau plasmist + tokamac-isti la Dubna si eu pe la el am crescut in timpul anului scolar fiindca maica-mea era ocupata cu cititul :D. De unde stiu si foarte amplul umor la adresa inginerilor (care acum ma musca insistent, dar totusi oarescum indirect de coor :P).
Si respectiv la teoria cu bumerangul, asa e! :)) Marturisesc meritam. Pe de alta parte tin sa precizez ca desi polonii, cehii si nemtii se duceau catinel in directia aratata de mine, eu n-am pierdut nici un euro in Grecia fiindca m-am cocosit cum am invatat eu de la ukrainieni :P. O zic cu mandrie! 😀
*mai deschid (asta-i de typing :D)
Turistii aia mai opresc la un restaurant, patronul restaurantului prospera, isi extinde afacerea. Un oras cu oameni bogati altfel arata decat unul cu oameni saraci, altfel arata strazile, altfel arata casele. Turistii aia care fac poze le duc acasa, le mai pun pe-un blog, le arata prietenilor si in curand alti turisti vor poposi in orasul tau si in hotelurile si restaurantele din el. Cam asa.
Crezi ca faptul ca tu ai indrumat in copilarie eronat turistii in Moscova nu ramane fara urmari? Ei s-au dus acasa si le-au spus si altora ce salbatici sunt rusii aia, ca pana si copiii lor au un comportament scandalos. Stii ca si eu ma tot gandeam ca as vizita Moscova si St. Petersburg. Ei bine, mi-a trecut. Nu cred ca tu ai fost un caz izolat. Sa fie sanatosi rusii cu muzeele lor, sa si le viziteze singuri, lumea e larga, am de unde alege muzee, mai sunt si albume de arta. Cam asa cum gandesti si tu dupa experientele neplacute din Grecia.
Uite, nu pot vorbi in numele tuturor locuitorilor Clujului, dar pe cuvant daca ii pot banui pe vreunii din ei de comportament urat vizavi de straini. Am vazut si eu grupuri de turisti, mai ales in varsta, se opresc la catedrala gotica din centru si mai fac cativa pasi la casa lui Matei (Corvin). Ce alte pretentii sa ai? Tara e mare, mai au destule lucruri interesante de vazut, cine stie de unde vin si cate tari strabat. Bine ca se opresc si pentru atata.
🙂
Nu chiar. Si sa va spun de ce. Geneva e foarte scump. De unde majoritatea turistilor nici macar o Cola nu-si iau fiindca nu vor sa dea 5 franci pe el. Nu zic, cu siguranta o parte din venit (infima insa) se trage si din turism, dar urbia are alte modalitati de a-si creste finantele. Cu alte cuvinte e un oras care nu are nevoie de turisti, asadar e greu de lamurit localnicii de ce ar trebui sa se bucure de o potentiala sursa de aglomeratie, poluare si mizerie.
Sunt convins ca a avut consecinte. Dar unele care sa afecteze populatia bastinasa. Sincer nici Rusia nu traieste si nici nu vrea sa traiasca din turism. Daca e sa faca ceva atunci descurajeaza turismul. In mod constient nu din prostie. Vezi..viza. Deci, pe scurt exact asa gandeste si Xova/Xov/Xin/Xina: „lasa sa stea strainii la ei acasa sau sa viziteze pe la altii, ca le vizitam noi pe ale noastre”.
Sincer-sincer turistii nu-s o binecuvantare. Sunt o belea. Ma refer la populatia autohtona care NU traieste din turism (nimeni sau aproape nimeni din Rusia nu traieste din turism al strainilor in Rusia).
Asta nu pricep eu de fapt. De ce „bine ca opresc macar pentru atat”? Adica de ce va doriti multi turisti in Cluj? Nu inteleg si sunt sincer, nu o zic de dragul dezbaterii. Altfel, comparatia nu prea tine. Geneva isi dubleaza populatia vara in perioada turistica. Si nu e o oras mare. E neplacut. Clujul nu cred ca si-o dubleaza (desi sincer nu bag mana in foc, nici nu stiu cam ce populatie are).
Si Vlad, strazile si gradinile unui oras nu-s facute doar pentru localnici, afara de cazul in care orasul sau gradinile respective sunt private, atunci sunt pentru cine vrea muschii lu’ nenea proprietarul. In restul cazurilor, sunt PUBLICE.
Desigur ca sunt publice. Si nu am nimic impotriva sa se plimbe oricine prin ele, bineinteles! Mi-e indiferent sa fiu sincer. Dar nu vad de ce sa ma bucur cand sunt aglomerate? Atittudinea mea fata de turisti (cu mici exceptii) este de indiferenta. Ii ajut daca ma intreaba (nu-i mai pun pe cai gresite), dar atat. Ce nu inteleg eu e de ce ar trebui sa ma fericeasca/incantate/bucure pe mine (sau pe vreun genevez) faptul ca exista. Orasul meu nu traieste din turism. Sunt doar sursa de entropie. Bineinteles ca nu-s fascist sa zic sa inchidem orasul (nici nu s-ar putea :D), dar eu nu inteleg de ce ar fi turistii o binefacere.
Totusi va contrazic. Orice trebusoara se face intr-un oras se face in primul rand pentru bucuria locuitorilor. Adica aceia ce platesc sa se faca acel lucru. Caci si din impozitul meu (care nu-i chiar mic) se face. Orice amenajare este in primul rand gandita si menita locuitorilor orasului. Bineinteles ca si turistii se pot bucura de ea, dar ea n-a fost creata pentru turisti. Ei doar sunt beneficiari momentani.
Mi-e greu sa cred ce spui tu, ca Geneva isi dubleaza vara populatia datorita turistilor si in acelasi timp veniturile din turism ar fi infime, ca majoritatea nu si-ar cumpara nici macar o cola, ca e scump. Mizerie? pai din ce fac mizerie daca nu cumpara nici o cola?
Clujul, la fel, isi dubleza populatia din octombrie pana in iunie, pe perioada anului universitar, Clujul fiind un oras studentesc. Si medical, sunt clinici -se pare- mai bune decat in alte orase, vin oameni dintr-o buna parte din tara aici sa se trateze. Dar chiar si sarantoci (studentii) sau nenorociti (bolnavii) tot contribuie la venitul orasului si implicit al locuitorilor lor, se simte in restul timpului -vara si in ianuarie, ca nu merge mai nimic. Lucrez in domeniul inchirierilor de spatii comerciale si stiu asta, comerciantii pot greu de tot sa-si platesca chiria (de unde sa mai aiba si profit!) in lunile de vara.
Clujul fiind relativ ieftin, turistii ar cumpara aici mancare, suveniruri, ar putea castiga o multime de oameni de pe urma lor, ma gandesc si la amaratii de artisti care se ocupa de maruntisuri (hand-made) si n-au alta sursa de venit. Ar prospera alimentatia publica la fel, terasele, restaurantele, hotelurile care au un grad de ocupare foarte mic acum.
De ce altceva am vrea sa avem turisti? pai pentru ca eu cred ca e o chestie de civilitate, de europenitate sa te bucuri de oaspeti, sa le arati ce ai tu mai frumos, cu ce contribui si tu la cultura si patrimoniul Europei, sa te mandresti cu orasul tau ca are trecere la straini. Schimburile nu au cum sa nu faca bine atat localnicilor cat si vizitatorilor, astazi nimeni nu se poate dezvolta frumos si inteligent daca e izolat, daca se inchide si-si ajunge siesi. Afacerile la fel, se fac cu oameni cu care te simti bine, in care ai incredere, nu cu oameni care-ti inchid usa. turismul e un mod de-a cunoaste si de a-ti apropia o cultura, un popor.
Dar, daca-s genevezii asa porniti impotriva turistilor, cum or fi la adresa imigrantilor ce muncesc la ei? Astia nu le fac rau, nu le iau joburile? Nu-s mai necivilizati veneticii decat ei?
Pai mi-am inchipuit ca motivul pentru care aveti asa o parere idilica despre turisti este fiindca, in postura de localnic, n-ati prea avut de-a face cu ei. 🙂
Geneva este un oras profund international pe motiv de ONU, OMS, UNESCO si alte organizatii internationale. Este probabil unul dintre cele mai internationale orase ale Europei. Cantonul (asta echivlaeaza republica unei federatii, nu cu un judet) este mic, dar si cel mai bogat din Elvetia. Orasul in sine e foarte mic (multe cartiere limitrofe au valoare de „oras” pe motive administrative (ca sa fii canton ai nevoie de un numar minim de orase). Populatie propriu-zisa a Genevei (orasul nu cantonul) este foarte mica. E usor de dublat fiindca nu se numara functionarii internationali. Ce va spun despre dublare este o statistica oficiala pe care mi-o explic prin ce v-am spus mai sus (numar mic de genevezi propriu-zisi). N-am verificat cat de bine e facuta sau cu cata buna credinta (n-ar fi prima data cand folosesc artificii ca sa iasa ce vor).
Geneva de asemenea este oras Universitar. Studentii insa nu sunt considerati propriu-zis rezidenti. Asadar sunt numarati ca o categorie aparte.
Ce am spus, cu referire la buget, este ca turismul reprezinta doar o valoare INFIMA din bugetul de stat. Chiar si cu populatia dublata. Geneva este un canton incredibil de bogat. Veniturile sunt imense si vin din impozitele proprietarilor (credeti-ma sunt imense), din comert de lux (ceasuri, ciocolata, etc), din banking privat si altele. Nici daca turistii aceia ar manca zilnic cu grupul la restaurant de 5 stele contributia lor nu ar fi importanta. Dar nu e vorba doar de asta. Pe scurt, populatia nu considera aportul lor mai important decat stricaciunile. Asa ca da, lumea bombane :D. Cum spuneam mie imi sunt profund indiferenti turistii (cu exceptia momentului cand ma calca intr-un fel pe coada, caz in care reactionez), dar ii inteleg perfect si pe cei ce au ceva de reprosat. Au si ei argumente chiar daca unuia sau altuia nu le convin.
Nu, Geneva e Elvetia si Elvetia are politica ei istorica fata de amarati, azilanti, exilati si imigranti. Desi incetul cu incetul apar si opinii impotriva lor. Dar acestea sunt trigherate spre „frontalieri”. Frontalierii sunt francezii care locuiesc in Franta, dar lucreaza in Elvetia (Geneva e chiar pe granita). Acestia sunt detestati fiindca daca e sa considere genevezul pe cineva inferior acestia nu-s tiganii, nici romanii, nici bulgarii (despre care realmente nu stiu mai nimic), ci Francezii si Italienii :).
Sa fim seriosi, schimburi culturale cu turistii?? Cum? La o bere? La o terasa? In timp ce le treci prin dreptul camerei lor foto? Japonezul ala care se da jos cu grupul, calca iarba, incurca traficul si trage o poza aduce Ø contributie culturala. Schimburile culturale care sa si conteze necesita timp. Iar genevezii fac intens schimburi culturale prin EXTREM de multii diplomati straini de pe la misiunile si organizatiile internationale precum si prin studenti si profesori. UniGe e o universitate foarte puternica pe anumite domenii care atrage multi studenti si profesori (ca sa dau un exemplu aproape de casa amandorora, Stanislav Smirnoff e profesor la unige). Comparativ cu schimburile culturale tip UNESCO/OMS/ONU/doctoranzi/postodci, turistii au exact acelasi aport ca la bugetul cantonal. Adica infim. In situatia Genevei sunt multe alte tari si orase.
Nu neg ca pentru unele tari turistii sunt singura solutie. De exemplu Grecia. Sau Italia. Si de la astia ma astept sa depun efort. Sa puna covorase rosii si sa cante madrigaluri turistilor la iesirea din avion. Ca fara turisti nu mananca. In schimb, Tarile Nordice, Elvetia si inca vreo cateva nu prea au motive sa faca asta si nici sa se incante la ideea de turisti. Ce-i haios este ca in pofida parerii personale a localnicilor, turistii sunt tratati foarte profesional. Mai profesional decat in tarile alea care-si mananca painea pe seama lor. Si nu o zic din burta ci comparativ. La fel cum si eu la randul meu, cand am avut de-a face cu turisti mi-am facut datoria pana la ultimul detaliu (ca adult, bineinteles :D).
Ce vreau sa zic este ca va place sau nu, exista tari si orase cu localnici care nu mor de extaz ca sunt vizitati de turisti pe motiv ca acestia le creaza mai multe probleme decat aduc avantaje. Acestia nu sunt neaparat barbari ci au argumentele lor, de multe ori foarte justificate.
Eu, in postura mea de turist, inteleg acest lucru fiindca stiu ce simt eu cand sunt localnic. De asemenea eu consider si baza economica. Geneva nu traieste din turisti, Grecia da. Asadar ma astept sa fiu tratat BINE in Grecia/Italia fiindca ei (si altii) am o contributie la nivelul lor de trai. Si mi se pare cu adevarat ciudat ca sunt tratat mai bine in Tondheim sau Copenhaga decat in Atena. Nu ciudat. Ci de-a dreptu anormal. Si prin urmare nu pot sa nu ma gandesc ca problemele prin care trec acum „tarile turistice” sunt meritate cu varf si indesat 😀
Asa-i, pt. Cluj turismul ar insemna o gura de oxigen, s-ar mai ridica financiar, in plus despre noi romanii se si spune ca suntem mai ospitalieri de felul nostru, serios nu cred ca ar deranja pe nimeni un aflux de turisti, i-am privi cu simpatie; parcari libere in centru oricum nu se mai gasesc de mult, pe cine atunci sa deranjeze cârdurile de turisti? Mie chiar mi-e dor de vremurile cand ne calcam, in centru, pe picioare -asta era pe vremea cand nu se deschisesera mallurile si hipermarketurile de la periferie si toate cumparaturile se faceau in centru, ba veneau si multi din oraselele invecinate. Vin si acum, dar se opresc la periferie, la hipermarketuri, umplu doar buzunarele multinationalelor, afacerile locale nu au niciun folos de pe urma lor.
Intre a nu muri de extaz in fata turistilor care-ti viziteaza orasul si a discuta ore in sir dezaprobator despre ei e un drum lung, care tot de civilitate si europenitate tine, de toleranta, de intelegerea semenilor. Imi place sa ma duc si eu de turist la altii (si eu genevezul ma duc frecvent, dat fiind ca sunt un om cu mari posibilitati financiare), e o chestie de reciprocitate sa-mi placa si sa primesc alti turisti la mine.
Uite, ma gandesc ca sudicii poate ca-s, la fel ca noi romanii, mai neprofesionisti in turism. Probabil de aceea nu sesizez eu nimic suparator in Italia, ca oricum e mult mai bine ca in Romania, in schimb, de acord, in tarile germane sau in UK totul e ireprosabil. Doar ca eu m-as duce undeva -mi-as alege o destinatie de vacanta- in ultimul rand pentru calitatea serviciilor turistice, care oricum ar oscila intre cea din Romania, cu care-s obisnuita si cea din Germania, probabil. Eu nu ma simt bine undeva in functie de numarul chelnerilor ce-mi stau in coasta cand intru intr-un restaurant, ci in functie de numarul obiectivelor turistice care realmente imi plac sau ma emotioneaza.
Revenind la Rusia, vad ca totusi si-a introdus 24 de monumente UNESCO. Cum atunci, ca eu tot nu inteleg mentalitatea lor. Avem, dar le tinem numai pentru noi? De ce n-ar fi interesat rusul sa arate lumii sau vecinilor ca uite, noi suntem si Repin, nu doar cizma ruseasca sau „davai ceas, davai palton”?
Pai discutam ore intregi fiindca-i misto si nici unul din noi nu cedeaza :D. Pe cuvantul meu ca in trecut n-am vorbit niciodata mai mult de 30 de secunde (si alea de regula o gluma de situatie) pe seama turistilor sau a mea ca turist. Pur si simplu, pana la blogurile de turism interactive (al lui Alicee si al dumneavoastra), eu unul nici nu vedeam ce-i de vorbit.
Geneva are minimal turism limitrof si lumea nu se prea misca regulat acolo (decat imigrantii proaspeti). De regula sunt magazine de mobila si electronica si se merge cu scop tintit, pe motiv ca fiind in afara Genevei, magazinele respective nu-s supuse protectionismului Cantonal (care protectionism face ca mult peste jumatate din produsele Europene standard sa nu se gaseasca si sa avem, 3 marci de iaurt, 2 de suc si 3 de unt…). Asadar lumea se calca pe picioare in centru. Acum ca vad ca unii regreta aglomeratia asta la magazinasele mititele (noi evitam zona e regula), am sa ma uit la ea cu alti ochi.
Sigur, nimeni nu cred sa viziteze pentru numarul de cheleneri care-i servesc. Asta-i basca. Si tarile din Nord (desi eu cand zic Nord, zic de fapt Scandinavia) au obiective ce merita vizitate. Nu ca Italia sau Grecia, evident. De aceea nu-s atat de turistice si nu castiga din asta. Exista insa si alt tip de turism, care zic eu ca e inca pe la inceputuri. Turismul sportiv/natural. Gen mergi in Norvegia sa faci free riding snowboard, sa mergi pe fjorduri, sa te cateri pe munti si sa sari in cap de acolo, sa vezi Aurora si sa mergi la Nordkapp. Sau in Irlanda sa vezi Giant Causeway. Mie imi place in mod deosebit. Pe langa si nu inlocuindu-l pe cel clasic. De unde am si vizitat Italia sau Grecia. Dar n-am putut sa nu remarc serviciile nasoale. Sigur, completeaza cu monumente. Dar gandesti ca-i pacat de tarile astea ca nu-s ocupat de cineva mai competent.
Despre Rusia. Rusia si majoritatea rusilor nu simt nevoia sa demonstreze ceva. Nu stie Europa de Repin, Puskin si Esenin? „Inculti”. Nu stie Europa de Ermitaj? „buahaha ce prostani”. Nu stie Europa de Bolshoi? „pai sigur, ce stie Europa de cultura pura? noi respiram cultura si nu ne pasa de mercanitlismul decadent occidental”. In general Rusii-rusi n-au nevoie de validari Europene. Putin ne pasa (si aici ma includ) de parerea altora, incluzand-o pe cea a Europei. Nu simtim nevoia sa ne dam mari cu realizarile noastre, n-avem dorinta sa epatam. E de ajuns ca le avem si le stin noi. N-avem nevoie de validarea noastra ca umani culti de catre ochi de europeni. De ce sa stie Europa ca suntem destepti sau culti? Las’ sa nu stie.
De ce-s patrimoniu UNESCO atunci? Pai fiindca, de regula, niste pasionati disperati doresc sa le conserve si asta e o solutie. Altfel sunt distruse ca sa se faca un canal, o constructie…un zgarie-nor. Alt motiv e ca primesc bani.
Pe scurt, parerea rusului este ca: un turist pierde mai mult nevizitand ermitajul (sa zicem) decat pierde mama Rusie ca nu vine turistul. Ca si in cazul dumneavoastra. Sunteti pasionata de arta. Veti pierde mai mult dumneavoastra boicotand Rusia si nevazand galeriile din Moscova si Petersburg (fiindca picturile sunt unice nu va puteti carpi cu Louve si BM) decat pierde Rusia ca nu nu va are ca turist. Si fiindca asta-i mentalitatea generala, vine cine chiar vrea si poate. Cine nu vrea…ura si la gara. Fiti sigura ca localnicii se bucura nu sufera pe motiv de boicot :).
Cand am scris de „discutat ore intregi despre turisti” m-am referit la spusele Kadiei, despre colegii ei – privind japonezii ce viziteaza gradinile din Geneva – nu la discutiile noastre de pe blog.
Centrul Clujului arata parasit, au fost luni de zile cand arata sinistru de-a dreptul, cu multe afise ‘de inchiriat”. Mai ales in weekend e pustiu de-a binelea. Tinerii prefera sa mearga la malluri, au si cinematografe moderne, localuri cate vrei si magazine cu haine de-ale lor, o droaie. Adultii, la fel, prefera sa-si faca acolo cumparaturile pentru ca gasesc loc de parcare in parcarile imense in timp ce in centru, gasesti parcare la un km si umbli cu plasele in mana pana acolo. In plus, in tot sezonul rece, altfel e sa-ti lasi hainele groase in masina si sa stai la cumparaturi imbracat lejer, nu te ploua, nu te ninge. Prin urmare, daca nici turisti nu mai avem ca inainte, prin centrul orasului „bate vantul”, cam ca-n filmele alea sf cu ziua de dupa razboiul nuclear.
De acord, mai mult pierd eu ca persoana singulara ca nu merg sa va vizitez voua rusilor muzeele, decat pierde mama Rusie ca nu ma are turista acolo la ea acasa. Dar ca mine sunt mii de oameni care gandesc la fel si renunta sa se mai duca. Cine zici tu ca pierde mai mult?
Eu ma consider turist. Imi place sa cunosc locuri noi, culturi diferite, traditii si obiceiuri specifice locului pe care-l vizitez. Pentru mine turismul este modalitatea de a intelege mai bine oamenii carora „le-am calcat pragul”, de a scapa de eventualele prejudecati, de la lega noi prietenii. Din punctul meu de vedere turismul este cel mai bun ambasador, prin intermediul caruia pot cunoaste tezaurul cultural international si imi pot promova valorile proprii.