Bloguri, experţi, corul lăudătorilor şi moderarea discuţiilor

Mărturisesc că nu ştiu bine ce a ăla un expert, poate mă lămureşte cineva şi pe mine. Dar, ce vreau să vă povestesc: mi se întâmplă  pentru a doua oară să intru pe bloguri ale unor autointitulaţi experţi, să fac o tentativă de-a posta un comentariu cu o opinie argumentată, dar contrară respectivului şi… pauză. În primul caz am aşteptat o săptămână şi tot degeaba, comentariul meu nu a apărut. Acest al doilea expert, culmea, e expert -cică- în comunicare :D. Deocamdată,  comentariul meu stă de ore bune în moderare, cred că o să stea mult şi bine.

De aici, eu am tras concluzia că ar fi bine s-o luăm mai uşor cu expertiza pe scări, că  :mrgreen: cade şi se sparge.

Acuma, vă intreb pe voi, neexperţi ca şi mine, cum vedeţi voi problema asta a moderării comentariilor şi a opiniilor contrare? Afişaţi doar comentariile laudative sau neutre, iar cele care susţin opinii contrare le înlăturaţi? Am văzut că majoritatea blogurilor pe care din când în când mai comentez  sunt cu moderare. Eu nu moderez comentariile de pe blogul meu, mie mi se pare că blogul de-aia e blog să se poată exprima acolo toti cititorii lui, fireşte în limitele bunului simţ şi chiar nu cred că pe blogul meu o să se înghesuie toţi înjurăcioşii.  Pornesc şi de la ideea că înveţi mai mult dintr-o opinie contrară decât din aprobări şi aplauze. Şi doar cel căruia îi pasă într-adevăr de tine sau e interesat de subiectul în sine se deranjează să-ţi scrie că, din punctul lui de vedere, greşeşti. Mă gândesc că ar fi preferabil să am astfel de cititori interesaţi, decât un zilnic cor al lăudătorilor. Voi ce credeţi?

Anunțuri

23 comentarii la “Bloguri, experţi, corul lăudătorilor şi moderarea discuţiilor

  1. Expertul e ala care n-are diploma dar zice ca stie (din cate am observat practic). Cand chiar are si diploma nu se mai da peste cap sa i se zica expert ca e de la sine inteles. Asa cum n-am vazut multi PhD sa se semneze cu Dr. in afara slujbei (dar vaaaai cati doctoranzi isi scriu PhD student :P). Boon spunandu-mi parerea si la acest subiect sa trec si la miezul problemei.
    Eu moderez. Initial n-am moderat. Moderez fiindca exista idioti/idioate care vin scriu baliverne. Culmea este ca ei vin si la astia fara prea mare succes ca mine. Aveam la un moment dat o domnisoara, numita Gabriella (doi de l, clar?), experta in p **e (considerand recurenta cuvantului) si care venea regulat sa-mi zica de mama, neam, patrie, viol, bunica-sa (presupus violata de tot neamul rus), ceasuri, criminali, rusine, oi, bivoli si gulag. Era interesanta si zau ca as fi aprobat-o ca eu aprob TOT (daca e in limba romana), dar s-au suparat cititoarele. Au fost deranjate si am fost rugat as incetez sa o public.
    Un alt timp de comentarii pe care nu le aprob sunt cele venite de la colegii si prietenii mei. Am spus de la inceput ca voi accepta doar comentarii in limba romana fiindca blogul este in limba romana (cu exceptia unor glumite unde limba straina e necesara). Colegii si prietenii imi comenteaza in engleza, germana, rusa si norvegiana. In plus sunt chestii personale, mistouri interne (de exemplu fac haz de traducerea google a romanei in engleza sau germana). Ii tratez ca pe poluare si nu-i public.
    Pe scurt moderez fiindca vreau sa pastrez un control macar infim a ce apare pe o pagina pe care e scris prenumele meu si pentru care sunt responsabil.
    Altfel eu APROB ABSOLUT orice comentarii care nu abuzeaza de organe sexuale (cu exceptia celor directionate pe anatomie :P) si care sunt in limba romana. N-am moderat niciodata o parere negativa.
    O alta explicatie a lipsei de raspuns pe blogurile unde ati comentat este ca unele teme au niste setari de spam mai stringente. Poate a ajuns comentariul dumneavoastra la spam.

  2. O explicatie pentru dorinta unei trene de aplaudaci pe care o au unii blogeri este lipsa de succes din viata reala. Asadar macar in virtual vor sa aiba parte de succes si laude. Foarte multi vin sa-si refuleze frustrarile online. Blogul lor e tzaratul lor unde pot domni si stabili reguli. Este universul lor paralel. Acolo pot sa se chuine sa para profunzi si lumea sa-i aplaude. Mie imi starnesc mila, nu sila. Mai ales ca oricare dintre astia daca ar avea vreodata in lumea reala puterea decizionala pe care si-o doreste cu atata ardoare, ar avea socul vietii sa vada ca vine la pachet cu o tona de responsabilitati pentru care trebuie sa fii antrenat. Eu pur si simplu trec mai departe si mi notez in cap ca sa ma port cu manusi in caz ca avem vreodata un dialog pe blogul cuiva.

  3. Moderarea comentariilor mi se pare inutilă!
    1. Dacă cineva scrie bazaconii (trivialităţi, injurii etc.) posesorul blogului are opţiunea ştergeri acelui post.
    2. Dacă comentariile cititorilor nu coincid cu cele ale bloggerului şi acesta nu le publică, atunci este cazul explicat mai sus de Vladen, adica tipul de om care are nevoie de adulaţie permanentă, nu acceptă argumente contrare şi este inamicul dialogului.

    • Asa gandesc si eu, dar vezi ca sunt si alte puncte de vedere. Printre altele, daca ai o obsedata dupa tine, atunic probabil ca tot la asta ajungi, mai ales daca si sotia ta e pe aproape si citeste bloguri.Si tu nu esti tot timpul pe faza, sa stergi prostiile. E de inteles.

      Nu inteleg de ce nu poti corecta un comentariu dupa ce il postezi, se intampla frecvent sa gresesti, mai ales eu cu corectoul asta care ma incurca, nu ma ajuta.

  4. Pe blogul meu vin la moderat doar comentariile celor nou-veniti, in rest celelalte apar imediat. Asta mai mult ca sa vad cine isi mai face aparitia. Oricum, nu mi s-a intamplat sa primesc comentarii pe care sa nu le public. Singura mea „pretentie” e ca oamenii sa se exprime civilizat, chiar daca au alta parere decat mine. Si corect gramatical (daca nu cer prea mult) 😀

    • La pretentia sa fie corect gramatical eu renunt, de vreme ce omul nu poate corecta dupa ce posteaza. Am vazut si eu setarea de moderare a primilor veniti, era implicita, dar la inceput toti erau noi veniti si nu putea nimeni comenta din cauza asta. Noroc ca am vazut repede.

  5. Eu nu le moderez in prima faza dar le moderez ulterior daca nu imi plac! Eu am regulile mele si anume nu imi plac link-urile in comentarii mai ales daca sunt de noi veniti! De la prietenii care ma citesc si imi pun un link folositor nu le sterg, dar de la cei cu care ne-am conversat in 2-3 comentarii da! sterg comentariile in care mi se aduce la cunostinta greseli gramaticale! Modific greselile ii multumesc pt atentionare dar sterg comentariul, la fel si cele cu critici! fiindca am multi cititori si comentatori si nu imi plac comentariile off topic! Adica daca unul scrie vine al doilea si zice uita-te la asta ca el nu face niciodata o greseala, si al treilea comenteaza la celalalt si simt ca am scris articolul degeaba! Nu incurajez asta pe blogul meu! Iau in considerare daca e de luat si atat! raspund intotdeauna celui care mi l-a lasat ca sa inteleaga ca l-am citit si ca ii multumesc! criticile le las pe blog cat timp vin cu solutii! Nu imi place asta mi-ar placea sa faci asta! ok! daca imi scrie doar critici ca sa ma supere si nimic constructiv cu ce sa ma ajute, nu il las!

  6. In mare, mi se par corecte argumentele scrise de Vladen si Nickro insa ei s-au raportat mai mult la experientele de pe blogurile personale, bloguri despre care au admis (explicit sau nu) ca nu sunt „bloguri de expert”.
    In ceea ce priveste problema „expertilor” cu bloguri de turism (eu frecventez, in general bloguri de turism), cred ca moderarea are legatura si cu latura comerciala, materiala pe care o poate avea un blog.
    Cu cat cineva are un blog mai vechi si cu mai multi cititori, se considera mai „expert” si e luat ca atare de multe alte persoane care nu stau sa mai analizeze pe ce se bazeaza titulatura lui. Cu cat se considera mai expert si are trafic mai mare, incepe probleme comerciala, economica, incep diverse firme sa devina interesate sa-si publice bannere pe acel blog. Ei, si de aici, incep problemele: interesul blogger-ului nu mai este de a detine un spatiu in care sa primeze ideile bazate pe logica si substanta, admitandu-le chiar si pe cele contradictorii, ci, interesul este ca blobul sa aiba un cor cat mai mare de laudatori, pentru a-si consolida cat mai mult (chiar daca in mod artificial) calitatea de mare „expert”.
    Daca post-urile proprietarului de blog sunt asaltate de comentarii critice, care mai sunt si argumentate si care demonteaza, astfel, „scriitura” „expertului”, atunci blogul va avea de suferit in privinta credibilitatii iar firmele partenere nu vor mai fi interesate sa colaboreze cu un astfel de blog sau vor fi interesate mai putin.
    Asadar, dupa cum am spus, cred ca exista o legatura intre nepublicarea comentariilor critice si latura comerciala pe care o poate avea un blog. Am constatat ca sponsorizarile oferite blogurilor care gazduiesc bannere pot fi destul de consistente, deloc neglijabile. Exista „experti” din acestia care calatoresc tot anul (si nu putin) numai din sponsorizari de acest gen. Ce nevoie mare are un astfel de „expert” de critici pe blogul sau?! Nu numai ca nu are nevoie, dar chiar il incurca!
    Am mai dat si eu de bloguri din acestea dar am renuntat sale mai frecventez odata ce am constatat ca sunt de genul celor la care m-am referit mai sus. Sunt, totusi, si unele care, in ciuda faptului ca sunt pline de reclame si mai au si comentariile inchise, au totusi un continut de calitate.

    • Pe de altă parte, Vulpi, traficul îl fac nu doar articolul ci şi comentariile, calitatea lor. Sunt bloguri care -s căutate mai mult pentru comentarii decât pentru substanţa articolelor. intri a doua oară pe un blog în aceeaşi zi să vezi ce-a mai comentat unul sau altul, dar fireşte, nu comentarii de genul: bravo, super, esti cel mai grozav, ce ne-am face fără tine.

  7. Problema bloggerilor mai mult sau putin experti este ca se sforteaza sa scrie zilnic un post si de aici fusereala.Daca nu esti „expert” mai treaca-mearga.

  8. Nu stiu cum e cu expertii astia dar fiecare a observat in timp ca avantajul blogului – fata de forum e acela ca poti fii stapan peste toate si detinatorul adevarului absolut 🙂
    La mine primul comentariu al unui postator este moderat. Apoi toata lumea e la liber.
    Am avut si mai am (nu foarte des) pareri contrare , unele destul de obraznice, fara argumente, doar atacuri si supozitii. Le-am lasat si pe acelea
    Pe-un singur domn l-am sters din start, cred ca in perioada mai sensibela a lunii si dansul m-a facut „canibala” pentru c-am scris ca chiar daca mananci raw vegan o viata, se poate sa crapi din mijloace absolut naturale. 🙂
    In rest, Im Zen
    Acuma, depinde si tu cum ai lansat comentariul ala……daca te-ai dus pentru prima data si i-ai facut varza un articol s-ar putea sa creada ca esti un hater

    • Asa. Si, dupa tine, cam de cate ori ar trebui sa laud sau sa pup in coor pana sa-mi pot exprima dezacordul argumentat fata de o idee sau afirmatie?

      Zilele trecute mi s-a intamplat la fel: cu infinite precautii, gasind circumstante atenuante, am afirmat despre o zicere ca nu a fost o exprimare potrivita si am argumentat apoi de ce. Eh, dupa un schimb de replici in care „partea adversa” a perseverat, trecand de la o enormitate la alta si aruncand subiectul intr-o ceata halucinanta, mi-am spus mai direct parerea prin care gaseam explicatii acelei erori, ca urmare am fost pusa la colt fara drept de replica, adica raspunsul meu nu a mai aparut la comentarii. Mai bine asa, macar nu-mi mai pierd vremea pe acolo si pana la urma de ce sa nu las omu’ sa persiste in greseala lui? lasa-l sa se faca de ras.

      Problema, dupa mine, vine de la micile mari orgolii de ecsperti ale unora, care nu pot admite sa fie contrazisi sau sa accepte ca gresesc, chiar cand li se argumenteaza ca este asa.

    • oh, Hapi, te asigur ca permanent lucrez la asta 😀 😀
      Tocmai dadui pe blogul tau peste o calatoare de canapele care ne priveste de sus pe noi astialalti, cum ca „am bifa obiective”. Pai cum sa ma abtin, spune tu?

  9. Nu am inteles „poanta” cu bifatul obiectivului in caz ca e vreuna.
    Hai sa-ti spun ceva: tie ti se pare o jignire „bifatul unui obiectiv” (sau nu am inteles eu bine?) Mie nu. Imi doresc sa bifez foarte multe obiective, asa, pur si simplu, nici nu stiu sa explic cateodata de ce as dori sa ajung in unele locuri. Ce e rau in asta?
    Nu toti avem aceleasi interese in materie de turism

    De asta ziceam sa lucrezi la exprimare, nu am vrut sa fiu rautacioasa- de fapt trebuia sa zi altfel:ai grija putin la tonalitatea virtuala. Unii s-ar putea simti agasati si iti raspund pe masura.
    Sau mai exista posibilitatea ca tu tocmai asta urmaresti – mici conflicte si atunci unii aleg sa te evite 🙂
    Numai bine

  10. Fii atenta Hapi, eu sunt DOAR in defensiva, nu-mi place sa fiu luata in derizoriu de alde beutori de bere cu localnicii care afla la o beuta in cartier sau pe canapeaua lor de-acasa mai multe despre istoria si cultura unui popor decat vizitand obiective si muzee si informandu-se din surse bune, cum sunt si ghidurile cele mai bune de turism, carti de istorie, istorie a artei sau arhitecturii. Atat.
    A bifa obiective dintr-o lista inseamna a pune bifa in dreptul lor, cum ar veni, a putea spune ca ai trecut si tu pe acolo. Asta e, in viziunea celei ce a afirmat-o, singura alternativa la calatoritul canapelelor. Deci, cum sa-ti explic: ori calatoresti canapele ca mine, ori doar bifezi obiective. Eu inca o data o repet, pana se intelege: nu am nimic cu stiluri diferite de turism, de calatorie, de petrecut vacante. Doar pretind de la altii sa fie un pic mai modesti si sa nu se exprime despre altii pe care nu-i inteleg, nu le inteleg preferintele, nevoile intelectuale si modul in care si le satisfac. Nicio problema, sa vorbeasca cei in cauza cat or vrea de calatoritul canapelelor, dar fara sa se raporteze la cei ce n-o fac si aleg alte moduri de-a cunoaste un oras sau o zona.
    O sa spui poate ca-s exagerata sau prea succeptibila. Nu-s, ca numai eu stiu cate opinii de-astea ale „calatorilor” neiubitori de muzee si „obiective” – opinii denigratoare la adresa noastra, a turistilor, citesc zilnic pe internet.

    Mitul cu localnicii nu-l cred, daca e sa ne gandim la cultura adevarata. Nici eu nu cunosc muzeele orasului meu si nici nu as fi un bun ghid in ceea ce are mai de pret orasul. Acuma, depinde de ceea ce vorbim. Daca e sa pot indruma unde se gaseste cel mai bun gulas, cel mai bun tiramisu sau toale ieftine si mijto, asta da, sunt de acord.
    Am mai povestit, la Londra, proprietara hostelului in care am stat era muzeograf la British Museum si nu fusese sa vada un muzeu aparte si m-a intrebat pe mine despre el, sa-i povestesc ce si cum. Eu am stat in Londra 5 zile.

    Rezumat: beti cate beri vreti voi cu localnicii, intindeti-va pe cate canapele vi se ofera, dar ignorati-ne pe noi, astia ce umblam pe la muzee si obiective, nu va mai raportati la noi. Mai scurt de atata, nu pot.

    • Eu nu pricep o chestie. De ce trebuie sa fie una SAU alta. De ce nu una SI alta. Eu unul nu scap nici un muzeu (din cele ce prezinta un interes pentru mine), dar beau si bere cu localnicii. De multe ori sunt colegi sau prieteni. Eu zic ca in ambele moduri aflii informatii despre cultura locului (cand zic cultura ma refer la ansamblul de obiceiuri, nu la gradul de educatie). Sigur, tipul de informatie e foarte diferit. Dar uneori este interesant sa cunosti si stilul de viata al locului. Eu nu vad o „reteta/protocol” perfect pentru vizitarea unui loc. Este ca si cum ai merge la muzeu dar ai refuza sa intrii la Pub fiindca nu-i suficient de cult. Sau ai dansa pe muzica de Mozart. Eu sunt adeptul principiului ca pentru orice exista un timp si un loc si e pacat sa pornesc cu idei preconcepute fiindca tot eu pierd. Asadar eu vad total fezabila o situatie in care te faci praf cu prietenii/colegii dupa ce ai vizitat muzeul. La fel cum e haios sa mergi cu barca pe fjorduri ca sa gatesti un peste pe o stanca, dupa ce ai ascultat Grieg in Grieghallen in Bergen. OK, recunosc ca nu-i chiar „sejur cultural”, dar nici nu tin mortis sa fie (desi initial, asa e, tin, dar dupa ce am vazut un loc de 7 ori, ma mai joc si localnicii). Eu intotdeauna m-am simtit acasa pe unde m-am dus (si uneori chiar eram :P), n-am mers stresat cu o lista in mana. Nu-i stilul meu. Asadar, cand ziceam pe blogul lui Alicee ca in Londra imi plac Puburile si librariile si ca n-as rata asa ceva, nu excludeam muzeele din ecuatie. De fel. Dar daca drumul catre muzeu e presarat cu Puburi..ce sa fac? :)). Nu cred ca am avut vreodata doar o experienta „culturala” sau doar una „de socializare”. Le fac pe amandoua. Nu cred ca exista un stir PUR si PERFECT de a face vizita.
      P.S: si nu ca ar conta dar mie imi place de mor stilul dumneavoastra. Nu o zic la misto, sper sa nu se inteleaga asa ceva. Am o greata totala de pupincoorismul tot mai generalizat de pe blogosfera si eu zic ca un stil mai direct e o gura de aer proaspat. Fiindca nu pot sa inteleg cine vrea sa scrie un articol ca sa auda „vaaaai ce fruuuumoooos”. Uite eu pe astea le-as modera negativ. Le-as sterge dracului. Pai care mai e sensul? Ca adulatii pot sa aud si la servici! Asadar eu sper sa nu va schimbati stilul. E misto si tare rar.
      P.S 2: am intalnit si situatii in care biata femeie cerea parerea directa despre achizitionarea unui obiect si i s-a raspuns (fara misto) „vaaaaaaai ce fruuuuumooos e” din 17 locuri! Pai stai asa, femeia ceruse o parere, ca nu stia ce sa faca.. A pierit spiritul critic la romance, sau ce? Eu am demolat obiectul marturisesc (cu argumente) :D. Probabil sunt nebunul local. Ca eu continui sa comentez :D.

  11. Multumesc pentru comentariul lung si pentru aprecieri. Evident ca se poate sa coexiste astea doua, eu inca sunt si mai flexibila si mai toleranta decat altii in sensul ca respect orice stil de-a calatori sau vizita un loc, o tara, chiar si turistii japonezi, daca ma intelegi. Chiar si pe aia ce stau cu burta la soare, desi dupa mine ala nu intra in categoria turismului, dar poate gresesc eu aici.

    Eu nu-s interesata de beutele cu localnicii din doua motive: nu cunosc nicio limba straina la nivel conversational (poate franceza daca as revizui-o o saptamana) si apoi oricat de mult as sta intr-un loc, tot mai am multe de vazut sau vizitat (arhitectura in primul rand) sa nu-mi ramana timp de localnici. Intre noi fie vorba, in cea mai mare parte a Europei nici nu cred ca as avea (chiar cunoscandu-le limba) vreo revelatie majora din discutia cu ei, toti traim o aceeasi viata, mergem la slujba, mancam semipreparate sau fast-food, stam pe internet si seara in pat cu nevasta. Altceva e cand vorbim de culturi mult diferite, de alte continente, acolo da, cred ca e foarte interesat sa le intri in casa si sa poti conversa cu ei.

    Ideea nu e ca nu se poate si sa vizitezi muzee si sa cunosti localnici, ideea e ca multi din astia care prefera doar partea a doua isi exprima pe unde pot dispretul fata de noi, astialalti si chestia asta eu nu o suport si n-o s-o accept. Noi romanii avem o expresie pt. starea mea: astia ma calca pe coada. Si reactionez si eu, ca doar n-oi tine in mine sa ma nevrozez! Si alta vorba: decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama ta!
    E o problema de demnitate (sau de stima de sine, nu stiu e vreo diferenta intre astea?), poate li se pare unora un fleac, eu zic ca nu e un fleac. Azi inchizi ochii sau bagi capul intre umeri pt. o remarca dispretuitoare mica, maine pentru alta poate putin mai mare (daca tot l-ai bagat de prima data, a doua oara e mai usor, il bagi din obisnuinta), poimaine nu spui la nimeni ca te duci sa vizitezi un muzeu, ca deja nu da bine, saptamana viitoare te intitulezi calator.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s