Excursie pe Coasta Amalfitană (II)

Din Amalfi am plecat spre Ravello cu autobuzul turistic. Există şi autobuz normal, pleacă regulat la 30 de minute, dar se aştepta la coadă pentru el şi am preferat să-l iau, fără coadă, pe cel descoperit, ca să văd locurile prin care treceam în toată splendoarea lor;  nu era o diferenţă atât de mare de preţ: 6 euro cel turistic, 2,20 euro cel obişnuit (preţuri pentru drum dus-întors). Se merge pe şoseaua de pe coastă în acelaşi sens ( de la vest spre est) ca şi la sosirea în Amalfi,  prin urmare cine vrea să vadă marea ar fi bine să stea tot pe partea dreaptă, în autobuz.

Se trece întâi pe lângă o  localitate mică, Atrani, cu o arhitectură  pitorească…

Coasta Amalfitană, Atrani

…apoi se părăseşte şoseaua de pe coastă şi se pătrunde pe o vale, în urcare. M-am felicitat că am luat autobuzul descoperit, ai astfel o perspectivă de vis asupra văii, cu localităţi presărate între terase cultivate cu lămâi, măslini şi viţă de vie.

În urcare spre Ravello

Coasta Amalfitană, Scala

Cam 15 minute durează drumul şi ajungi în Ravello, mai demult o suburbie aristocratică a orasului Amalfi, mai nou oraş de sine stătător. Ravello, un oraş mai aproape de cer decât de mare cum spunea despre el romancierul Andre Gide, e vestit pentru panorama asupra golfului si localităţilor de pe Coasta Amalfitană, panorama despre care cunoscătorii spun ca ar fi cea mai frumoasă din lume, pentru liniste si atmosfera de relaxare. Dolce far niente e deviza celor ce vin să se  relaxeze aici, la fel ca pentru  întreaga coastă şi insulele din jur,  o deviză ce datează de multe secole: se spune că însuşi împăratul Augustus ar fi numit insula Capri  l’Isola del dolce far niente.

Ravello e  faimos pentru cele două vile, Villa Rufolo şi Villa Cimbrone, cele două obiective turistice principale, prin care s-au perindat  unii dintre cei mai vestiti artisti si politicieni ai lumii.

Villa Rufolo, este situată aproape de centru si de parcarea unde te lasa autobuzul.  Intrarea costă  5 euro.

 A fost construită în secolul al XIII-lea şi se spunea despre ea că are aproape tot atâtea camere câte zile are anul. Ca arhitectură, Villa Rufolo este o sinteză între stilurile islamic, sicilian şi normand; în secolul al XIX-lea i s-a amenajat o grădină în stil romantic cu ruine, plante exotice, chiparoşi şi pini. Dar atracţia principală a vilei este panorama extrem de romantică asupra golfului şi localităţilor Minori şi Maiori de pe coastă, cu pinul şi turnuleţele maure din apropierea grădinii.

Ravello, Villa Rufolo, grădina

Ravello, Villa Rufolo, turnuleţele maure şi pinul

Ravello, Villa Rufolo, panorama asupra golfului cu celebrul pin din dreapta

Ravello, Villa Rufolo, panorama asupra golfului şi a localităţilor de pe coastă

Ravello, Villa Rufolo, colonadă

Ravello, Villa Rufolo, grădina pe marginea căreia se instalează scena festivalului

În locul acesta din grădină se amenajează o scenă parţial suspendată deasupra prăpastiei, folosită pentru concertele din cadrul Festivalului Ravello – cunoscut şi sub numele de Festivalul  Wagner în memoria compozitorului care şi-a iubit mult reşedinţa de aici, unde a creat o parte din Parsifal – festivalul fiind principalul eveniment cultural din Ravello. Scenă e construită anume în acest loc pentru a pune în valoare panorama, considerată una din cele mai minunate din lume.

Villa Rufolo, scena improvizată pentru Festivalul Ravello, sursa: wikipedia, autor:Jeffmatt

Ravello Festival, 2009, Concertul inaugural – Sursa:youtube,autor:russogiovanni

Nefiind perioada festivalului, eu am avut parte doar de muzică de cameră, înregistrată, care provenea dintr-o cameră mai îndepărtată a vilei, am cercetat tenace prin toate cotloanele în căutarea sursei muzicii.

Vila şi mai ales grădina şi panorama mi-au plăcut mult. Am petrecut acolo cam 40 de minute.

În postarea următoare: Villa Cimbrone.