Insula Corfu

Ghid turistic

Insula Corfu (Kerkyra) face parte din  arhipelagul Insulelor Ionice,  se află în Marea Ionică (la sud de Marea Adriatică)  lângă coasta de nord-vest a Greciei, în dreptul graniţei cu Albania. Este căutată şi apreciată de turişti pentru peisajele sale spectaculoase, vegetaţia bogată, plajele şi golfurile sale, pentru capitala sa,  oraşul Corfu, considerat unul din cele mai frumoase oraşe greceşti, pentru satele sale ce şi-au conservat caracterul tradiţional şi pentru staţiunile sale de vacanta.

O hartă a insulei Corfu aici.

Clima în insula Corfu

:arrow:Veri fierbinţi  şi uscate, cu o temperatură ce ajunge la 37 grade C.
:arrow:Ierni blânde şi umede.
:arrow:O bună perioadă de vizitare a insulei Corfu este primăvara, când totul e înverzit şi înflorit.

Transportul spre insula Corfu

Corfu, capitala insulei,  dispune de un aeroport internaţional cât şi de un port pentru feriboturi.
Mai există în partea de sud a insulei încă un port pentru feriboturi, la Lefkimmi.

Deoarece insula Corfu este apropiată de coasta Greciei continentale, mulţi turişti preferă să călătorească spre ea cu autoturismul propriu.

Variante de a ajunge în insula Corfu

:arrow:Cursă charter de la Christian Tour, cu plecarea din Bucureşti şi Iaşi
:arrow:Alte curse aeriene din Grecia sau Europa (în general curse charter)
:arrow:Autocar de la diverse agenţii de turism din ţară
:arrow:Autoturism propriu şi apoi feribot  din Igoumenitsa sau Patras

Portul cel mai apropiat de insula Corfu  este Igoumenitsa – Grecia continentală, de unde se face 1,5-2 ore până la oraşul Corfu sau o oră până la Lefkimmi. Alt port din Grecia este Patras, de unde se fac 6 ore până la insula Corfu.

Transportul pe insula Corfu

Insula Corfu  are 64 km lungime pe direcţia NV-SE şi 34 km lăţime maximă.  O reţea de şosele asfaltate  fac legătura între localităţile de pe coastă şi  satele aflate  în interiorul insulei.

Ar fi preferabil să ai cu tine maşina proprie sau  să  închiriezi una, deoarece atracţiile sunt răspândite pe toată suprafaţa insulei. Dacă nu, rămâne alternativa transportului în comun  cât şi cea a  excursiilor organizate de agenţiile de turism.
O hartă cu şoselele din insula Corfu găseşti  aici( a treia hartă din pagină).

Oraşul Corfu (Kerkyra), capitala insulei

O hartă a zonei vechi a oraşului Corfu găseşti  aici.

Partea veche a oraşului Corfu aparţine patrimoniului mondial UNESCO şi este deosebit de pitorească prin caracterul cosmopolit, paneuropean elegant, Corfu fiind în ultimele secole una din destinaţiile de vacanta favorite ale aristocraţiei europene.  Predomină arhitectura autentic veneţiană datorată celor patru secole de ocupaţie a insulei de către Veneţia, dar există în oraş şi construcţii cu influenţe britanice sau franceze. Oraşul nu a fost niciodată cucerit de turci şi de aceea aici nu o să întâlneşti influenţe otomane în arhitectură, la fel ca în majoritatea insulelor greceşti.

Fortificaţiile oraşului îi sunt atribuite arhitectului italian renascentist  Michele Sanmicheli specialist în fortificaţii (Venetia, Verona, Bergamo, Roma, Piacenza, Zadar, Creta), dar nu numai (Palazzo Grimani – Venetia; Porta Nuova şi Porta San Zeno , Palazzo Bevilacqua şi Palazzo Canossa din Verona).

Principalele atracţii turistice ale oraşului Corfu:

Vechea Fortăreaţă (Palaio Frourio) şi Noua Fortăreaţă (Palaio Neo) – fortificaţii veneţiene
Esplanada (Spianada), zona franţuzească Liston proiectată de arhitectul francez M. de Lesseps şi tot labirintul de străduţe din spatele lor
Capodistria Mansion – la capătul de nord a străzii Capodistria lângă Esplanadă se află o clădire neoclasică unde s-a născut Capodistrias, primul preşedinte al Greciei; clădirea e considerată una din cele mai frumoase din Grecia
Palatul Sfinţilor Mihail şi Gheorghe (britanic) cu Muzeul de Artă Asiatică şi terenul de cricket din apropiere
:arrow:Zona cu arcade elegante de pe strada N. Theotoki
Biserica Agios Spyridon
Muzeul Bizantin – icoane şcoala cretană
Muzeu de Arheologie, Muzeu al Bancnotelor
Zona Paleopolis cu multe vestigii greceşti, romane şi bizantine (înspre Kanoni)

Palatul  Mon Repos – reşedinţa de vară a guvernatorilor britanici ai insulei Corfu; este  în Kanoni, lângă oraşul Corfu
Palatul Achilleion – reşedinţa de vară a nefericitei şi depresivei împărătese  Elisabeta ( Sisi) a Austriei; sculpturi, mobilier  şi o grădină impresionantă; este la 20 km de oraşul Corfu, pe coastă, spre sud.

Staţiunile de vacanţă din insula Corfu

Coasta de nord

Sidari – staţiune aglomerată, plaje nisipoase şi peisaj stâncos în apă, în apropiere se află spectaculosul Canal d’Amour
Kassiopi – staţiune frecventată, port, taverne, viaţă de noapte

Coasta de est

Kalami – sat fermecător aflat la 2 km de coastele albaneze, golf, chiparoşi, măslini
Nissaki şi Barbati – sate pitoreşti la poalele  Muntelui Pantokrator, de unde se deschid panorame spectaculoase spre Albania şi Italia; pe munte se urcă însă pe un drum dinspre  nord, de la Nea Perithea
Pirgi, Ipsos, Dasia, Gouvia, Benitses, Moraitika, Messogi –  staţiuni căutate; sporturi acvatice, viaţă de noapte

Coasta de vest

Afionas/Santo Stefano cu golful Saint George, toate sporturile acvatice posibile şi parapantă
Paleokastritsao zonă foarte pitorească, cu golfuleţe, plaje şi grote ascunse – La grotta bay, promontorii stâncoase, ruinele fortăreţei bizantine Angelokastro  şi o mănăstire; punct de belvedere deasupra staţiunii Paleokastritsa
Vatos, Pelekas – sate tradiţionale pe deal, între ele plaja Myrtiotissa, una din cele mai bune şi frumoase plaje de pe insula Corfu, dar e pentru nudisti si greu accesibila  – în apropiere, staţiunea Glyfada, cu o plaja buna
Laguna Korision
şi Castelul Gardiki

Drumeţii în insula Corfu

Există o mulţime de trasee de drumeţie pe distanţe mai scurte sau mai lungi, cel mai lung traseu este Traseul Corfu, proiectat de o împătimită a drumeţiilor, Hilary Whitton Paipeti. Ea a scris mai multe cărţi – ghiduri despre  traseele de drumeţie din insula Corfu, unde locuieşte.  Detalii aici (cu 20 euro se pot cumpăra toate împreună sau se pot achiziţiona la un preţ mai mic şi separat; ghidurile se expediaza  prin email, sub formă de fişiere .pdf).

Cea mai bună perioadă pentru drumeţii este din mai până în iunie, când totul e verde şi înflorit.

Gastronomie locală

Pikilia – platou cu aperitive
Pastitsio – asemănătoare cu lasagna, dar din macaroane
:arrow:Musacale
Tzatziki  – salată de castraveţi în iaurt
Peşte şi fructe de mare
Sofrito – carne în sos de vin, cu usturoi şi ierburi
Pastitsada – carne în sos roşu
:arrow:Iaurt cu miere

Ouzo
Retsina – vin local
Tsitsibira – ginger beer
:arrow:Lichior de Kum Quat (fruct local asemănător mandarinei)

Adrese utile

Aeroportul din Corfusite oficial
Curse charter spre insula Corfu  cu plecarea din Bucureşti şi Iaşi:  Christian Tour
Feriboturi greceşti  aici

Transport în comun cu autobuzul pe insula Corfu  aici

Bibliografie

Grecia – colecţia Traveler  de la National Geographic, Biblioteca Adevărul
Insulele Greciei – colecţia Ghiduri turistice, DK
Forumul Softpedia

Plan de vacanta  în insula Corfu

Perioada de vacanta
Perioada cea mai potrivită mi se pare că ar fi iunie, când  nu e căldură toridă şi în acelaşi timp toată insula e verde.
Transport spre Corfu
O  opţiune bună este  cursa charter din Bucureşti  spre Corfu dar e de reţinut că există şi posibilitatea deplasării cu autocarul din mai multe oraşe din Transilvania printre care: Braşov, Sibiu, Arad sau Timişoara,  prin acelaşi turoperator.
Cazare
Coasta de est, din câte am citit eu,  se bucură de o apă mult mai liniştită şi caldă, cum vrem să înotăm zilnic dimineaţa şi seara,  mi se pare preferabil să stăm aici. E drept că peisajul e mult mai puţin spectaculos ca pe coasta vestică sau nordică, dar acolo şi apa e mai rece.
Activităţi plănuite
În afară de plaja şi baia zilnică de dimineaţa şi de seara,  evident că ne dorim să vedem tot ce are mai frumos insula, ba chiar şi să vizităm  insuliţe din apropiere. Par tentante câteva excursii organizate, mai ales că sunt recomandate şi de alţii care au petrecut anterior un sejur pe insulă.
:idea:Marele tur al insulei (include Paleokastritsa, Achilleion şi Canal d’Amour)
💡Vizitarea insulei Pontikonisi şi a mănăstirii Vlacherna
💡Vizitarea insulelor Paxos şi Antipaxos
:idea:O seară grecească – mâncare, muzică şi dansuri tradiţionale
:idea:O vizită de-o zi în oraşul Corfu, pe cont propriu
:idea:Plimbare pe jos până la laguna Korision şi prin satele din jur
:idea:Plimbare cu barca prin împrejurimi 
💡
Aqualand.

Îmi scapă ceva?

corfu Pontikonisi

Corfu, insula Pontikonisi cu manastirea Vlacherna

Corfu Sidari Canal d'Amour

Corfu, Sidari - Canal d'Amour - sursa foto: wikipedia, autor: Dr.K.

Corfu Achilleion

Corfu, Achilleion - sursa foto : wiki commons, autor: Thomas Scoch

corfu magar

Femeie calare pe un magar in Corfu - sursa foto : wiki commons, autor: Thomas Scoch

Corfu taverna

Sateni din Corfu - sursa foto : wiki commons, autor: Thomas Scoch

Corfu

 

Reclame

Insula Creta

Ghid turistic

Insula Creta,  cea mai sudică şi în acelaşi timp mai mare insulă din Grecia,  este una dintre cele cele mai populare destinaţii de vacanţă greceşti. Ea este căutată de iubitorii de soare şi mare, istorie, arheologie şi specific local, de pasionaţii drumeţiilor montane şi ai naturii.

Este vestită pentru  staţiunile de vacanţă şi plajele sale, pentru siturile şi muzeele sale de arheologie, pentru munţii stâncoşi, peisajele extraordinare  şi traseele de drumeţie montană, pentru oraşele  încărcate de istorie şi  satele sale ce şi-au păstrat caracterul tradiţional.

Locuitorii insulei Creta, oameni mândri şi plini de vitalitate, afirmă că sunt întâi de toate cretani şi doar apoi  greci. Probabil că cel mai frumos portret i l-a  făcut locuitorului tipic al Cretei un scriitor la rândul lui cretan, Nikos Kazantzakis, în romanul Zorba Grecul. Insula Creta e şi locul de baştină al unuia din cei mai mari pictori renascentişti ai Europei, El Greco.

Clima în insula Creta

:arrow:Veri fierbinţi  şi uscate, cu o temperatură ce ajunge la 38 grade C, Creta fiind situată mai la sud decât  oraşe ca Tunis sau Alger de pe coasta mediteraneană a  Africii.
:arrow:Ierni blânde şi umede.
:arrow:Primăvara şi toamna sunt perioade bune de vizitare a insulei.

Transportul spre insula Creta

Insula Creta  dispune de două  aeroporturi, Heraklion, situat la 5 km de  oraşul cu acelaşi nume şi Chania, la 14 km de oraşul Chania. Aeroportul din Heraklion, numit şi Nikos Kazantzakis,   este al doilea aeroport din Grecia ca trafic, după Atena.
Chania, Rethymno, Heraklion, Agios Nikolaos şi Sitia,  cele 5  oraşe  mai mari ale insulei  situate pe coasta nordică,  au fiecare un port pentru feriboturi.

Variante de a ajunge în insula Creta

:arrow:Cursă charter de la Christian Tour cu plecarea din Bucureşti, Cluj-Napoca  şi Timişoara
:arrow:Curse Olympic Air,  Aegean Airlines,  EasyJet,  Ryanair,  Tarom şi alte câteva zeci de companii aviatice
:arrow:Feribot cu plecarea din Pireu sau porturi din Grecia insulară.

Transportul pe insula Creta

Insula Creta este alungită şi îngustă are 250 km lungime pe direcţia vest-est  şi o lăţime variabilă de 12-60 km  între coasta nordică şi cea sudică.  Coasta nordică, mult mai dezvoltată din punct de vedere turistic şi locul în care se găsesc şi cele 4 oraşe-port importante ale insulei Chania, Rethymno, Heraklion şi Agios Nikolaos, este străbătută de o autostradă  care porneşte din vest, din Chania şi ajunge până în Agios Nikolaos, în estul insulei. În afara ei, insula mai e străbătută de o mulţime de şosele asfaltate care fac legătura cu satele aflate  în munţi sau pe văi.

O bună idee este închirierea unei maşini, deoarece atracţiile sunt răspândite pe toată suprafaţa insulei şi poţi astfel să le accesezi în excursii de câte o zi.
Alte opţiuni ar fi transportul în comun – care totuşi pare a fi destul de eficient dat fiind autostrada –  şi excursiile organizate de agenţiile de turism, caz în care nu mai ai de schimbat autobuze şi urmărit orare, eşti transportat cu autocarul şi ai şi un ghid însoţitor.

Principalele oraşe din insula Creta şi atracţiile lor

O hartă a întregii insule şi hărţi ale oraşelor mari,  aici.

Chania – la capătul vestic al autostrăzii

Este unul din cele mai pitoreşti oraşe din Marea Egee, cel mai frumos din Creta şi al doilea, ca mărime.

Portul şi vechiul cartier veneţian din jurul lui – fortul veneţian Firkas, străzi pitoreşti, ruinele arsenalului, farul veneţian, Moscheea Ienicerilor (cea mai veche construcţie otomană din Creta)
:arrow:Piaţa acoperită şi străduţele din jurul ei – peşte, legume, fructe şi multe magazine ce vând marfă tradiţională
:arrow:Cartierul Splantzia – la nord de piaţa acoperită, zonă foarte pitorească, case cu balcoane de lemn, biserici
:arrow:Grădinile Publice cu o grădină zoologică în care se găseşte şi capra sălbatică de Creta, kri-kri.
➡ Plaje

Rethymno – pe autostradă, la est de Chania

Este un oraş tradiţional, considerat capitala intelectuală a insulei Creta.

Portul – o uriaşă cafenea în aer liber
:arrow:Fortezzafortăreaţa ce domină oraşul, unul din cele mai mari castele veneţiene; concerte în aer liber
:arrow:Oraşul vechi – un labirint de străduţe cu bolţi de viţă de vie, case cu arhitectură veneţiană şi otomană
Muzee, moschei
Plajă cu privelişte minunată

Heraklion – pe autostradă, la est de Rethymno

Este capitala insulei Creta, al cincilea oraş ca mărime din Grecia, un oraş haotic şi cu multe clădiri neatrăgătoare.

Portul şi Rocca al Mare – fortăreaţa veneţiană
Muzeul de Artă Religioasă – icoane pictate
Muzeul de Arheologiecea mai importantă colecţie de artefacte minoice (Discul de la Phaestos- cea mai veche inscripţie minoică, Sala frescelor, Zeiţa-şarpe)

Hersonissos – pe autostradă, la est de Heraklion

Mic oraş şi  importantă staţiune turistică.

Muzeul Cretan în Aer liber – viaţa tradiţională din Creta
Muzeul Vieţii Rurale – unelte vechi, presă ulei măsline
Aqua Splash Water Park  – la 5 km de şosea, distracţie la orice vârstă

Agios Nikolaos – la extremitatea estică a autostrăzii

Oraş aşezat minunat în golful Mirabello, cu 2 porturi: un pitoresc port pescăresc şi unul într-un lac, Lacul fără Fund.

:arrow:Taverne tradiţionale în porturi
Muzeul de Folclor – costume cretane, artă populară
Muzeu de Arheologie – cu obiecte de valoare

Vestigii istorice  din insula Creta

Insula Creta are o istorie bogată, ea este considerată leagănul civilizaţiei minoice – cea mai veche civilizaţie din Europa, de acum 4000 de ani; nu se ştie cum a dispărut, una din ipoteze este că a fost distrusă subit de gigantica erupţie a vulcanului de pe insula Santorini şi de tsunami-ul declanşat de ea.
În mileniile care au urmat, Creta a fost succesiv  sub ocupaţie romană, bizantină, sarazină, veneţiană şi turcă, toate acestea lăsând vestigii ce aşteaptă să fie cercetate de vizitatori.

Situri arheologice

Palatul Regal Minoic de la Knossos – principala atracţie turistică a Cretei, vestigiile unui palat cu o mie de camere sub care, legenda spune, se afla Labirintul construit de Dedal în care era ţinut prizonier Minotaurul, monstrul cu chip de taur şi trup de om; situl se află la 5 km de Heraklion.
Palatul minoic de la Phaistos – de fapt ruinele suprapuse a două palate, primul distrus de un cutremur şi al doilea, probabil, de un tsunami, 150 de ani mai târziu; situl se află la 65 km de Heraklion
:arrow:Alte situri minoice: Gournia, Zakros, Malia, Agia Triada
:arrow:Situri elenistice: Praisos, Itanos, Levin
:arrow:Sit roman: Gortys

Castele veneţiene şi turceşti

:arrow:Castele, fortăreţe, turnuri  veneţiene: Chania, Finikas, Frangokastello, Paleochora, Rethymno, Siteia, Spinalonga
:arrow:Castele, forturi turceşti: Itzedin, Polyrinia

Zone naturale pitoreşti sau spectaculare

Munţii Albi (Lefka Ori) – traseul de drumeţie montană Xyloskalo (Treptele de lemn)  prin defileul Samaria, cel mai lung defileu din Europa, considerat a doua atracţie turistică a insulei Creta după Knossos, aproape o jumătate de milion de turişti îl străbat anual; ca să intri pe traseu trebuie să te înregistrezi la cantonul silvic; lungimea traseului e de 17 km, este aproape numai în coborâre, parcurgerea lui durează 5-7 ore; se intră în traseu la Omalos, unde se ajunge cu autobuzul dinspre Rethymno şi se iese din traseu la Agia Roumeli pe coasta sudică a insulei Creta, de unde sunt autobuze înapoi spre oraşele Chania sau Rethymno; cea mai spectaculoasă porţiune a traseului presupune coborârea a 700 metri  pe o distanţă de 3 km; cea mai îngustă porţiune a traseului, numită Porţile de Fier (Sideresportes)  are o lărgime de 3 metri şi o înălţime de 700 metri; ai şanse să te întâlneşti pe traseu cu capra sălbatică kri-kri.
Valea Amari – un drum de 92 km printre plantaţii de viţă de vie şi măslini,  ce oferă privelişti fără egal spre înălţimile Muntelui Idi (cel mai înalt din insula Creta) şi spre cheile sale; sate ce şi-au păstrat caracterul tradiţional, biserici vechi cu fresce şi mozaicuri, taverne.
Platoul Lasithi  (Tărâmul morilor de vânt)  – mii de mori de vânt din piatră, nefuncţionale însă aproape toate;  sate agricole, Grota Diktiană de la Psychro, unde, zice-se, s-a născut Zeus.
Defileul Kourtaliotiko – un spectaculos canion pe coasta de sud lângă localitatea Plakias, cu broaşte ţestoase şi alte mici vieţuitoare
Lacul Kournas – lacul este sursa principală de apă dulce a insulei Creta şi este populat de păsări migratoare şi broaşte ţestoase
Plaja Vai – singura pădure de palmieri din Europa, situată în extremitatea estică a insulei
Plaja Elafonisi – o plajă populară situată în extremitatea vestică a insulei

Gastronomie locală

Choirino kritiko – cotlete groase de porc
Saligkaria stifado – mâncare de melci
Loukanika – cârnaţi cretani
Oktapodi stifado  – mâncare de caracatiţă
Mizithra şi staka – brânzeturi

Adrese utile

Aeroportul din Heraklionsite oficial
Aeroportul din Chaniasite oficial
Curse charter spre insula Creta  cu plecarea din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara:  Christian Tour
Feriboturi greceşti  aici

Transport în comun cu autobuzul pe insula Creta  aici

Bibliografie

Creta– colecţia Top10,  DK
Grecia – colecţia Traveler  de la National Geographic, Biblioteca Adevărul
Insulele Greciei – colecţia Ghiduri turistice, DK
Forumul Softpedia

Plan de vacanta  în insula Creta

Perioada de vacanta
Perioada cea mai potrivită mi se pare că ar fi iunie sau septembrie când nu e căldură toridă,  în iulie şi august mă pot aştepta la temperaturi de până la 40 grade C.
Deoarece insula este întinsă şi sunt atât de multe locuri de văzut şi lucruri de făcut acolo, cel mai bine ar fi să-mi planific o vacanţă de 7 x 2 =  14 zile.
Transport spre Creta
O  opţiune excelentă pentru mine este  cursa charter din Cluj spre Creta, dat fiind că eu locuiesc în Cluj.
Transport pe insulă
Pe insula Creta pare a fi aproape obligatoriu să închiriezi o maşină dacă ai de gând să vizitezi tot ce are mai remarcabil insula şi nu doar să stai la plajă şi să vezi împrejurimile. Totuşi, pentru cei ce nu o fac, rămâne alternativa excursiilor organizate cât şi transportul în comun care acoperă  bine insula; pe autostradă, distanţa dintre oraşe se  parcurge repede.
Cazare
Mi se pare preferabilă cazarea într-o staţiune turistică de pe autostradă ca să mă pot mişca uşor într-o parte sau alta  şi cum sunt amatoare şi de distracţie la parcul acvatic, o bună alegere pare a fi staţiunea turistică Hersonissos unde e acest parc; Hersonissos este pe autostradă în apropiere de Heraklion şi este cea mai dezvoltată staţiune turistică din Creta.
Activităţi plănuite
În afară de plaja şi baia zilnică de dimineaţa şi de seara,  m-ar tenta în primul rând următoarele:
💡 o jumătate de zi la Parcul Acvatic din staţiune
💡 o vizită la Muzeul de Arheologie din Heraklion
💡 o zi la situl arheologic Knossos
💡 o zi de plimbare prin pitorescul oraş Chania
:idea:o zi  prin satele de pe platoul Lasithi, mori de vânt
💡
o plimbare cu barca prin împrejurimi, poate la Spinalonga
💡 o Seară cretană
organizată de agenţia de turism într-un sat tradiţional, cu masă, muzică şi dansuri greceşti.

Având o maşină închiriată, m-aş mai putea gândi la multe, inclusiv să ajung în extremităţile insulei, în cea estică la plaja Vai cu pădurea de palmieri sau în cea vestică la Elafonisi, de asemenea să parcurg traseul de drumeţie montană Xyloskalo din  defileul Samaria.

Idei, poveşti despre vacante în Creta  vă rog, dacă aveţi şi dacă vreţi…   🙂

L.E. Adrian L. îmi sugerează o excursie de o zi în insula Santorini cu un catamaran, e cu siguranţă o excelentă opţiune pentru cei ce nu au fost în Santorini  şi nici nu intenţionează să petreacă o vacanţă întreagă acolo; cum pentru mine Santorini pare a fi destinaţia nr. 1 în lista mea de dorinţe privind vacanţele în insulele greceşti, nu am trecut-o…

Freca Preotului-rege Knossos

Fresca Preotului-rege sau Printul crinilor de la Knossos

chania creta

Orasul vechi, Chania, Creta - - sursa foto: wiki commons, autor: Jose Concalves

defileul Samaria Creta

Defileul Samaria din Muntii Albi, Creta -sursa foto: en.wikipedia, autor: Lourakis

Plaja Vai Creta

Plaja Vai cu padurea de palmieri, Creta -sursa foto : German language Wikipedia, autor: Kapi

Dans creta

Dansuri traditionale din Creta

 

Insula Rodos

Ghid turistic

Insula Rodos,  una dintre cele cele mai căutate destinaţii de vacanţă greceşti, face parte din insulele Dodecaneze, cel mai sudic grup insular din Grecia, compus nu din 12 insule – cum te-ai aştepta după nume, ci din 14 insule mari şi 3 mici locuite şi încă o puzderie de insule mici şi nelocuite. Insula Rodos este cea mai mare dintre Dodecaneze, având o suprafaţă de 1400 km pătraţi. Se află în partea sudică a Marii Egee acolo unde ea se  întâlneşte cu Marea Mediterană, în apropierea coastei turceşti.

Este vestită pentru capitala ei, oraşul Rodos, unde se află cea mai bine conservată citadelă medievală din lume – înclusă în patrimoniul mondial UNESCO, pentru staţiunile de vacanţă şi plajele sale care atrag anual circa 1 milion de vizitatori, golfuri sălbatice, parcuri naturale şi trasee de drumeţie  montană, situri arheologice, sate ce şi-au păstrat caracterul tradiţional şi pentru bucătăria plină de savoare.

Grecii i-au spus  Insula Soarelui, Insula Rodos având un număr de circa 330 de zile însorite pe an, iar locuitorii insulei i-au înălţat lui Helios, zeul Soarelui,  o statuie uriaşă, Colosul din Rodos, una din cele şapte minuni ale lumii antice.

Clima în Rodos

➡  Veri însorite  şi uscate (media de 330 zile însorite pe an)
➡  Ierni blânde
➡  Sezonul turistic începe în 1 aprilie şi se termină la sfârşitul lui octombrie
➡  În iulie şi august bate puternicul vânt Meltemi, care face temperatura suportabilă.

Transportul spre insula Rodos

Rodos  dispune de un aeroport, Diagoras, situat lângă Paradisi, la 16 km de oraşul Rodos (capitala insulei) şi de un port pentru feriboturi, hidroglisoare şi catamarane.

Variante de a ajunge în insula Rodos

➡  Cursă charter de la Christian Tour cu plecarea din Bucureşti
➡  Curse Olympic Air,  Aegean Airlines,  EasyJet,  Ryanair,  Tarom
➡  Feribot/catamaran/hidroglisor cu plecarea din Pireu sau Salonic

Transportul pe insula Rodos

Insula Rodos  are 77 km lungime şi 37 km lăţime. Lungimea liniei de coastă este de 220 km.  O hartă a insulei,  aici.
Se pot închiria maşini, există taximetre. Sunt, de asemenea,  curse regulate de autobuz între Rodos şi foarte multe din localităţile  insulei; biletele se pot cumpără în autobuz sau în staţiile principale. Detalii aici .

Rodos – capitala insulei

Este un oraş de 100.000 locuitori ce  se întinde pe o suprafaţă de 19 km pătraţi şi e un amestec de foarte vechi şi nou.

Oraşul vechi

Este una din cele mai frumoase citadele medievale din lume şi  aparţine patrimoniului UNESCO.
Palatul Marilor Maeştri  -o fortăreaţă în fortăreaţă, mozaicuri din Kos, Sala Meduzei, Sala Laocoon
Strada Cavalerilor – o zonă cu arhitectură gotică, încărcată de istorie – cavalerii ioaniţi – şi pitoresc
➡ Muzeul de Arheologie
Muzeul de Artă Decorativă – ceramică de Lindos, costume populare şi o casă tradiţională
➡ Muzeul Bizantin – fresce şi icoane
Cartierul Turcesc -atmosferă autentică de bazar turcesc, moschei
➡ Cartierul Evreiesc -străzi înguste şi cu arcade, sinagogi, muzee, cimitir

Oraşul nou

Este o aşezare tipic mediteraneană, construită mai ales în timpul ocupaţiei fasciste italiene, caracterizată prin construcţii publice grandioase.

Portul, cazinou, acvariu
Plaja Elli (sau Trambolino)
Parcul Rodini, unde trăieşte căprioara de Rodos, la 3 km de oras

 Lindos –   pe coasta de est

Un sat cu o istorie impresionantă, care, potrivit lui Homer, în antichitate era cea mai mare putere maritimă a insulei Rodos; azi o staţiune foarte căutată, în sezon labirintul de străduţe pitoreşti forfotind de turişti.

:arrow:Arhitectură tradiţională, un amestec de bizantin, medieval şi arab: arkhontika ( casele căpitanilor de vase cu însemne maritime pe zidărie şi curţi pavate cu mozaicuri Choklakia – pietricele albe şi negre, uneori şi roşii, de provenienţă marină, asamblate în modele abstracte, florale sau simbolice); la stradă, casele au o poartă monumentală ornată, Pylionas
:arrow:Arhitectură neoclasică civilă: case cu etaj
:arrow:Biserici, cimitir
Acropole (deasupra satului), se urcă pe jos sau cu măgăruşii
Pantheon – muzeu al figurilor mitologice de ceară
Dantelă de Lindos, vândută de femei pe drumul spre Acropole
:arrow:Plaja Megalos Gialos potrivită pentru copii, sporturi acvatice
Plaja Pallas şi pentru nudişti: Golful Sf. Pavel

Alte sate şi staţiuni turistice pe coasta de est

Coasta estică are plaje întinse şi ferite de vântul Meltemi şi din acestă cauză este mai căutată de vizitatorii dornici de  plajă.  Satele, retrase faţă de plajă (din vremea când aceste ţărmuri erau vizate de piraţi), sunt un amestec de tradiţional şi modern, unele din ele adevărate staţiuni estivale cu nenumărate facilităţi de agrement. Câteva dintre ele:

Afandou – staţiune turistică liniştită cu atmosferă patriarhală, mănăstire, trenuleţ turistic până la plajă, plantaţii de portocali şi măslini, trasee de drumeţie, teren de golf
Archangelos – sat tradiţional, muzeu etnografic, biserică cu mozaicuri Choklakia, peşteră, plaja Stegna din gloful cu acelaşi nume
Asklipios – sat cu o fortăreaţă, o biserică cu fresce interesante, 2 muzee, cătune ascunse printre plantaţii de măslini
Faliraki – cea mai cosmopolită staţiune de pe coasta estică, plajă excelentă, sporturi nautice, parc de distracţii, locuri de joacă, carting, bungee-jumping, magazine, viaţă de noapte, ruine şi punct de belvedere, plajele Ladiko şi Anthony Quinn(aici s-a filmat Tunurile din Navarone); cel mai mare parc acvatic din Europa, transport gratuit cu autobuzul din portul Mandraki la parcul acvatic.
Gennadion – staţiune turistică modernă cu o plajă excelentă, sporturi nautice, viaţă de noapte, mare petrecere pe plajă în 27septembrie; alături de staţiune un sat tradiţional cu străzi înguste, biserică cu fresce populare şi o  presă de ulei
Kalathos – sat cu o plajă liniştită, potrivită pentru familiile cu copii,  situată în Golful Vlicha, are şi o parte mai sălbatică
Kalithies – sat tradiţional, atmosferă patriarhală, plaje, Complexul termal Kalithea renovat frumos şi considerat cel mai romantic loc de pe insula Rodos
Koskinou – sat tradiţional cu străduţe medievale, locuinţe-muzeu, ruinele unui castel medieval
Kolymbia – staţiune estivală elegantă, plajă mare, sporturi acvatice, trasee de drumeţie, tunel de 150mp ce duce la un lac, Epta Piges (Şapte Izvoare) o vale cu un lac de acumulare, vegetaţie luxuriantă, peşti, broaşte ţestoase
Lachania – sat foarte pitoresc locuit atât de greci cât şi de englezi, germani şi alţi străini care au restaurat multe din casele vechi în stil tradiţional specific insulei,  sat frecventat de artişti tineri
Lardos – un sat care îmbină vechiul, tradiţionalul cu noul, modernul, plajă liniştită la 2 km
Prasonisi – cel mai sudic punct al insulei Rodos, de fapt o insuliţă legată de insula mare printr-o fâşie de pământ acoperită uneori de ape, loc bun pentru înotători începători (partea dinspre Mediterana) şi pentru surferi (partea dinspre Marea Egee), cluburi  de surfing
Plimmiri – plajă de 6 km de o frumuseţe rară
Pefkos – sat de vacanţă cu vile elegante, plajă mică,  neamenajată, la care se ajunge pe poteci umbrite de pini, potrivită familiilor cu copii.

Alte sate şi staţiuni turistice pe coasta de vest

Coasta de vest este expusă vântului Meltemi mai ales în lunile iulie şi august, astfel temperaturile maxime din aceste luni sunt îmblânzite. Vântul e propice surfingului, practicat intens pe acestă coastă. Există pe această coastă şi staţiuni estivale moderne, dar găseşti şi locuri sălbatice, pustii. Câteva dintre ele:

Apolakkia – sat agricol cu peisaje frumoase, lac artificial, trasee de drumeţii, birdwatching
Kritinia – sat construit în amfiteatru,  muzeu de etnografie, peisaje,  punct de belvedere spre cele patru zări
Ialyssos – ruinele unei vechi acropole
Kameiros Skala – port pescăresc încântător, plajă sălbatică, ruinele unui castel de pe vremea cavalerilor
PetaloudesValea Fluturilor, o vale cu milioane de fluturi în perioada mai-septembrie, aşezaţi pe trunchiurile copacilor sau zburând sub formă de nor.

Adrese utile

Aeroportul din Rodossite oficial
Curse charter spre Rodos cu plecarea din Bucureşti  Christian Tour
Feriboturi greceşti şi alte informaţii  utile aici

Transport în comun pe insulă aici
Informaţii turistice pentru oraşul Rodos  aici

Bibliografie

Grecia – colecţia Traveler  de la National Geographic, Biblioteca Adevărul
Insulele Greciei – colecţia Ghiduri turistice, DK
Rhodos– colecţia Călător pe mapamond,  Ad Libri
Forumul Softpedia

Plan de vacanta  în insula Rodos

Perioada de vacanţă
Perioada cea mai potrivită mi se pare că ar fi iunie sau septembrie când nu e nici căldură toridă şi nici vânt puternic (dar acesta ar conta doar dacă aş alege cazare pe coasta de vest, pe cea de est nu bate).
Transport spre Rodos
O  opţiune bună rămâne cursa charter din Bucureşti, deşi nu-s excluse nici alte posibilităţi (conexiuni aeriene şi navale deocamdată necercetate).
Transport pe insulă
Prefer să folosesc transportul în comun, este foarte bine pus la punct  şi acoperă bine insula.
Cazare
Dat fiind că aş vrea să fac dimineaţa o baie de soare  şi mare după care să plec la plimbare sau vizitat obiective turistice, mi-as dori un hotel cât mai aproape de plajă, aceasta însemnând mai degrabă un hotel într-una din staţiunile turistice de pe coasta de est; nu-s nici amatoare de linişte, izolare sau surfing, cazuri  în care ar fi de preferat o cazare pe coasta de vest.  În plus, tot ce găsesc eu atractiv de vizitat sau experimentat se află pe coasta de est.
Activităţi plănuite
În afară de plaja şi baia zilnică de dimineaţa cu admirarea răsăritului de soare,  m-ar tenta următoarele:
💡 două zile în Lindos, plimbări pe străduţe, vizitat  arkhontika ( casele căpitanilor de vase), căutat  mozaicuri Choklakia, apoi vizitat acropola din Lindos
💡 o zi în oraşul Rodos cu vizitarea Palatului Marilor Maeştri, plimbări pe strada Cavalerilor şi prin Cartierul Turcesc şi cel Evreiesc, muzee
💡 o zi  în Faliraki  la Parcul Acvatic şi plajele Ladiko şi Anthony Quinn
💡  o zi de plimbare prin Epta Piges (lacul de acumulare cu broaşte ţestoase şi alte vieţuitoare) şi prin sătucurile din jur, în special prin Archangelos pentru mozaicurile Choklakia din biserica satului
💡 o zi  plimbare prin satul Lachania (să văd cum arată  case tradiţionale restaurate cu grijă de vestici stabiliţi acolo) şi inot la spectaculosul Prasonisi.
💡
o zi plimbare cu vaporaşul  în jurul insulei, prin golfuri

Dacă ai fost în Rodos şi ai ceva de spus, spune, poate mai schimb ceva prin planul de vacanta până plec 🙂

Prasonisi Rodos

Prasonisi, Rodos - autor: Aldo Ardetti

Orasul vechi, Rodos - autor Bohringer Friedrich

Peisaj din Rodos

Faliraki, Rodos


Insula Santorini

Ghid turistic

Insula Santorini, una dintre cele cele mai faimoase destinaţii de vacanţă greceşti, face parte din Ciclade, cel mai vizitat grup insular din Grecia compus din 56 de insule, din care  24 locuite. Se află în Marea Egee, la 128 mile marine de Pireu (Atena) şi 63 mile marine de insula Creta, mai exact în Caldera,  o formaţiune geologică acoperită acum cu ape, creată în urma  unei erupţii vulcanice de proporţii uriaşe ce a avut loc acum vreo 3500 de ani,  probabil cea mai devastatoare din istoria Terrei.

Este celebră pentru aşezările sale pitoreşti şi fotogenice cu arhitectură tradiţională (case, biserici, mori de vânt tipic cicladice), cocoţate cel mai ades pe vârfuri de stâncă, pentru plajele sale de vis cu nisip negru, pentru apusurile de soare spectaculare sau  siturile sale arheologice ( Akrotiri – minoic şi Thera Antica – doric şi bizantin).

Grecii i-au spus  Kalliste – adică cea mai frumoasă, tot ei mai spun despre  insula Santoriniare mai multe biserici decât case, mai mulţi catâri decât bărbaţi, mai mult vin decât apă (are vreo 300 de biserici şi există  sate în care numărul bisericilor se apropie de cel al caselor;  insula e locul de provenienţă a celebrul Vinsanto din struguri dulci şi aromaţi, vinul utilizat de Biserica Ortodoxă Rusă pe parcursul unui secol şi jumătate ca singurul vin de împărtăşanie; catârii reprezentau până prin 1960 principalul mijloc de transport pe insulă; posibil din cauza vinului atât de bun, să se fi numărat şi bărbaţi în categoria catârilor ;)).

Clima în Santorini

➡  Veri călduroase şi uscate (media temperaturii: 33 gr C ziua, 22 gr C noaptea)
➡  Ierni blânde şi umede (media temperaturii în decembrie-martie: 10-12 gr C)
➡  Sezonul turistic începe în mai şi se termină la sfârşitul lui septembrie
➡  Primăvara bate vântul Sirocco, iar în iulie şi august bate puternicul vânt meltemi.

Transportul spre insula Santorini

Santorini dispune de un aeroport, Monolihtos, situat la 8 km de Fira (capitala insulei Santorini) şi de un port pentru feriboturi şi catamarane, Athinios, situat  la 11 km de Fira.

Ambele sunt legate de Fira – capitala insulei  prin autobuze regulate, mai există şi  taxiuri, maşini de închiriat  precum şi  bărci pentru transport.

Variante de a ajunge în insula Santorini

➡  Cursă charter de la Christian Tour cu plecarea din Bucureşti
➡  Cursă Olympic Air, Aegean Airlines sau Athens Airlines  cu plecarea din Atena sau Salonic
➡  Feribot/catamaran/hidroglisor cu plecarea din Pireu-Atena  sau alte porturi
➡  Feribot/catamaran/hidroglisor cu plecarea din insula Creta ( există excursii organizate, de o zi)

Transportul pe insula Santorini

Santorini este o insulă relativ mică, de 73 km pătraţi, având 18 km lungime şi 2-6 km lăţime. Se pot închiria maşini, scutere, ATV-uri, există taximetre,  catâri şi bărci.
Sunt, de asemenea,  curse regulate de autobuz între principalele localităţi din insulă, orarul aici , vara circulă des, chiar la 15 minute până târziu la ora 23, există şi câteva curse de noapte; preţul unui bilet 1,5-3 euro, se cumpără în autobuz.

Localitatile principale din Santorini şi atracţiile lor

O hartă a insulei se poate consulta aici.

Cele mai multe localităţi se înşiră pe coastă, pe cea vestică sunt porturile şi localităţile cu arhitectură tradiţională şi cu privelişti spectaculoase spre Caldera, în timp ce pe coasta estică, mai liniştită, cu plaje mai uşor accesibile, se înşiră staţiunile turistice. În centrul insulei (asta însemnând la câţiva km de coastă) se află o mulţime de alte sate cu arhitectură tradiţională şi cu o atmosferă mai liniştită.

Localităţile de pe coasta vestică sunt scumpe, în special hotelurile şi tavernele ce oferă panoramă asupra Calderei; în Oia, casele tradiţionale sunt transformate în hoteluri exclusiviste, pentru bogaţii excentrici.
Localităţile de pe coasta estică sunt ieftine, abundă în facilităţi turistice şi plajele sunt mult mai accesibile, nu cobori scări, nu călăreşti catâri, nu ocoleşti baligi,  poţi chiar spera să te arunci din hotel direct în mare, sau pe-aproape :D.

Pe coasta de vest ai apusuri spectaculare, pe coasta de est ai răsărituri aşijderea, dacă vrei, le poţi vâna pe ambele.

Şi acum lista localităţilor, fiecare cu ce are mai bun, mai atrăgător pentru un turist:

FIRA – capitala insulei, pe coasta de vest

➡ Situată spectaculos pe stânci, la 300 metri deasupra Calderei, cu  poteci şi case aninate pe buza prăpastiei
➡ Două muzee de arheologie (celebrele picturi rupestre minoice de la Akrotiri)  şi un muzeu de folclor
➡ Mănăstiri, catedrale, biserici (cele mai fotografiate: Agios Minas – simbolul insulei şi Agios Theodori din suburbia Firostefani)
➡ Shopping, magazine bijuterii pe str. Ypapantis (Strada Aurului)
➡ Viaţă de noapte bogată
Volta – plimbare de seară pe str. Nikolaus Nomikou cu vedere spre Caldera
➡ Suburbiile Firostefani (case tradiţionale şi hoteluri liniştite, preţuri mari) şi Imerovigli, cocoţată sus pe stâncă (apusuri de soare spectaculare)
Portul Skala pentru vapoare mai mici ce fac turul Calderei sau pentru transport în alte localităţi de pe insulă; între Fira situată sus şi portul Skala situat jos pe ţărm, sunt 587 trepte săpate în stâncă; transport cu telecabina sau catârul (5 euro)
➡ Partide de pescuit cu plecare din portul Skala, cu asistenţa unui pescar profesionist
Portul Athinios pentru feriboturi şi bărci tradiţionale kaiki (10 persoane).

 Oia – (pronunţat iia)  în partea nordică a coastei de vest

➡ Considerată cea mai frumoasă localitate din insula Santorini, pitorească şi fotogenică, preferată de fotografi, artişti, boemi
➡ Atmosferă medievală, din vremea când Veneţia stăpânea insula Santorini
➡ Arhitectură tradiţională: skafta ( case mici, săpate în lava pietrificată, văruite alb sau pastel), precum şi mori de vânt pitoreşti
➡ O mulţime de galerii de artă
➡ Apusuri de soare ( se spune că ar fi cele mai frumoase din lume) de admirat de lângă Kasteli Agios Nikolaos (se ocupă un loc bun de privit sau fotografiat cu 2-3 ore înainte)
➡ Restaurante pescăreşti pline de atmosferă  în micile porturi Armeni şi Ammoudi
Plaja Katharos cu pietriş negru lângă portul Ammoudi şi apă foarte adâncă -se coboară 235 trepte tăiate în lava pietrificată, de la castelul aflat la 150m deasupra ţărmului, variante: catâr sau  pe jos, pe drumul pentru maşini, pe lângă cariera de piatră ponce;  atenţie la baligi ❗
Plaja Perivolos lângă satul Finikia (1 km de la Oia), una din cele mai frumoase plaje din Santorini (treci pe acolo dacă parcurgi drumul din Fira spre Oia pe jos)
➡ Alte plaje: Koloumbos (nisip fin, sălbatică), Pori (pitoresc, doar pt. înotători curajoşi), Baxedes (pietriş negru, izolată şi liniştită, dar bătută de vânt vara), Paradisos (pt. copii mici), plaja de lângă portul Armeni sau Armenaki (panorame extraordinar de frumoase)
➡ Croaziere din portul Ammoudi spre  insuliţele din mijlocul Calderei
➡ Partide de pescuit cu plecare din porturile Ammoudi şi Armeni, cu asistenţa unui pescar profesionist
➡ Scufundări

Akrotiri – pe coasta de  sud

➡  Sit arheologic minoic, cel mai important din afara Cretei
➡  Farul din Akrotiri
➡  Apusuri fabuloase
➡  Plaja roşie exotică  Kokkini Paralia
➡  Plaja albă Aspri Paralia accesibilă doar cu barca
➡  Plajele Akrotiri Caldera, Gialos, Kambia şi Mesa Pigadia.

Emporio – în partea de sud a insulei

➡  Case construite în trepte, pe coasta unui deal
➡  Mori de vânt pitoreşti
➡  Biserici tipic cicladice
➡  Plaja Agios Georgios sau Ai Georgi pentru sporturi acvatice
➡ Plaja Vlychada  spectaculoasă – faleză stâncoasă sculptată de vânt, izolată, liniştită, tururi subacvatice cu submarinul, Sailing & Yachting Center
➡  Plaja Almyra, spectaculoasă, faleză cu stânci sculptate de vânt.

Monolithos – pe coasta de est

➡  Staţiune de vacanţă  potrivită pentru familii
➡  Plaja cu apă neadâncă, potrivită pentru copii

Kamari – pe coasta de est 

  Cea mai mare şi selectă staţiune turistică din Santorini
➡  Preţuri mai mici ca în restul insulei
➡  300 hoteluri şi pensiuni, numeroase facilităţi turistice
➡  Foarte multe taverne, există chelneri români la multe din ele
➡  Celebra plajă neagră Mavri Paralia, 2km lungime
➡  Plaja Kamari pentru copii
➡  Multe alte plaje spre nord, până la Monolithos
➡  Răsărituri de soare spectaculare deasupra mării
➡  Sporturi nautice, scufundări
➡  Drumeţie de o oră la situl arheologic Thera Antica

 Perissa –  pe coasta de est

➡  Cea mai căutată staţiune turistică
➡  Plajă foarte bună, nisip fin şi apă cristalină, ferită de vânt
➡  Water park şi un imens loc de joacă pentru copii
➡  Plaja mai liniştită la 3 km, sporturi acvatice
➡  Muzeu de minerale şi fosile
➡  Drumeţie de o oră la situl arheologic  Thera Antica

Alte localităţi din centrul insulei

  Messaria
  Vothonas
Pyrgos fosta capitală a insulei; interzis accesul auto, străduţe foarte pitoreşti, mai multe biserici decât case, expoziţia etnografică Vanishing Santorini
  Megalochori, Mesa Gonia, Exo Gonia
  Karterados
➡  Vourvoulos

Alte activităţi –atracţii

➡ Croazieră de o zi la insulele din Caldera: Palea (izvoare fierbinţi), Nea Kameni (vulcan încă activ), Thirasia şi Aspronisi, doar Thirasia locuită
➡ Tururi ale podgoriilor
➡ Croazieră cu feribotul în slalom  prin arhipelagul  Cicladelor, cu oprire în insule căutate de turişti Mikonos, Milos şi Ios  pentru mori de vânt, Delos şi Naxos  pentru situri arheologice,  Naxos pentru plimbări şi scufundări, Paros pentru surfing, Sikinos pentru linişte şi tradiţional, etc.
➡ Amatorii de singurătate sau pustietate  sigur pot găsi o insulă care să le satisfacă preferinţele, transport cu barca de la o insulă locuită.

 Specialităţi  locale

➡  Vinetele albe, anghinare, fava (mazăre galbenă), roşii cherry
➡  Peşte, fructe de mare
➡  Vinsanto şi alte vinuri locale
➡  Tsikoudia, ţuica locală

 Adrese utile

Aeroportul din Santorinisite oficial
Curse charter spre Santorini cu plecarea din Bucureşti,  Christian Tour
Feriboturi greceşti şi alte informaţii  utile aici
Autobuze între localităţile de pe insulă aici

Bibliografie

Grecia – colecţia Traveler  de la National Geographic, Biblioteca Adevărul
Insulele Greciei – colecţia Ghiduri turistice, DK
Santorini – colecţia Călător pe mapamond,  Ad Libri
Forumul Softpedia

Plan vacanta  în insula Santorini

Perioada de vacanţă
Doarece nu vreau să aud de vânt pe plajă (primăvara şi iulie-august), cred că perioada cea mai potrivită ar fi iunie sau septembrie.
Transport spre Santorini
O  opţiune bună rămâne cursa charter din Bucureşti, deşi nu-s excluse nici alte posibilităţi (conexiuni aeriene şi navale, deocamdată necercetate).
Transport pe insulă
Prefer să folosesc transportul în comun, deoarece este foarte bine pus la punct  şi distanţele între localităţi sunt mici. Studiind reţeaua de transport, devine aproape indiferent care din localităţi  o aleg pentru cazare, oricum voi ajunge prin toate cele ce mă interesează.
Cazare
Dat fiind că aş vrea să fac dimineaţa o baie de soare  şi mare după care să plec în treaba-mi  la plimbări, fotografiat  sau croaziere pe mare, mi-as dori un hotel cât mai aproape de plajă, aceasta însemnând mai degrabă un hotel într-una din staţiunile turistice de pe coasta de est; fireşte, contează şi faptul că astea-s mai ieftine decât cele de pe coasta de vest, cu vedere spre Caldera.
Activităţi plănuite
În afară de plaja şi baia zilnică de dimineaţa cu admirarea răsăritului de soare pe Mavri Paralia (Plaja Neagră),  m-ar tenta următoarele:
💡 o zi în Oia, cu parcurgerea drumului între Fira şi Oia pe jos, plajă  la Perivolos, dezmăţ fotografic în Oia, arhitectură tradiţională să-mi iasă pe nas, mori de vânt, alea-alea,  seara privit apusul fabulos în Oia dacă am loc şi eu în faţă, acolo de unde se priveşte.
💡 o zi în Fira cu vizitarea muzeelor arheologice, plimbare pe  strada Nikolaus Nomikou cu vedere spre Caldera, apoi pe seara vânat apusul de soare din Imerovigli.
💡 o zi plimbare prin satul Emporio, plimbare de o oră cu submarinul pe plaja Vlychada,  apoi plimbare  pe la celebra plajă roşie Kokkini Paralia, vizitat situl arheologic Akrotiri, admirat apusul de soare la far.
💡 o croazieră spre insuliţele din Caldera sau măcar o plimbare cu kaiki (barca tradiţională) pentru a privi malul stâncos şi Fira dinspre Caldera, apoi plimbare prin satul Pyrgos, fosta capitală a insulei.

❓  Au mai rămas două zile de vacanta, în care aş putea reveni în Oia şi Fira sau să merg altundeva.  În  insula Delos din Ciclade – unul din cele mai importante situri arheologice din Grecia –  nu se poate ajunge din Santorini într-o excursie de o zi, dat fiind că situl se închide la ora 15. 
Recomandări, sugestii pentru ultimele două zile de vacanta petrecute pe insula Santorini?

Oia - sursa foto wiki travel, autor gobbler

Oia

Oia - sursa foto: wiki commons, autor kaikanne

Kokkini Paralia - Plaja rosie din Santorini

fira Santorini

Fira văzută din mijlocul Calderei

Santorini Fira

Fira – sursa foto wiki commons, autor Manuco

O vizită fulger pe insula Procida

A treia zi a micii mele vacanţe la Napoli şi în împrejurimi, duminica, o rezervasem oraşului Napoli, tocmai fiindcă duminica sunt mai puţine mijloace de transport spre alte destinaţii. Totuşi, cu puţin timp înainte de plecare, citind despre insula Procida, pe care, cu regret, o scosesem de pe listă, am sesizat că sunt multe curse cu vaporul într-acolo, chiar şi duminica. Dat fiind faptul că-s o persoană matinală…de ce nu?…să încerc să văd dimineaţa măcar Marina di Corricella, celebrul decor din filmul Il Postino şi să mă întorc la timp, cât să prind turul oraşului Napoli cu City Sightseeing.

Harta insulei Procida
Harta golfului Napoli, cu insulele Capri, Procida şi Ischia – sursa: wiki commons, autor: NormanEinstein
Despre insula Procida, ghidul meu turistic scria că-i unul din locurile cele mai pitoreşti şi mai liniştite de pe ţărmul napolitan, o insulă iubită de pictori. S-au filmat scene din filmele Talentatul domn Ripley şi din Poştaşul (Il Postino) pe insulă.
Marina di Corricella insula Procida
Insula Procida, Marina di Corricella văzută din larg
Marina di Corricella Procida
Procida, Marina di Corricella văzută de pe Terra Murata
Prin urmare, dimineaţa devreme, torn pe gât un pahar de lapte rece din frigider, iau în geantă un corn  şi ies pe uşa hostelului, cât să prind la 7,30 de la Molo Beverello, portul turistic al oraşului, prima cursă spre insula Procida cu un hydrofoil de la compania Caremaraici orarul curselor Napoli – Procida şi Procida – Napoli, preţ 12 euro pe sens, cam 30 de minute durata cursei.
Acostăm în portul principal al insulei, Marina Grande.
Procida – în faţă portul Marina Grande,  în spate nucleul istoric al insulei, Terra Murata
Procida, Marina Grande
Arunc o privire scurtă spre frontul de case aliniat cu faţa la mare, atât de neaşteptat de atractiv ca arhitectură şi o iau spre Centru. Tot traseul parcurs pe insulă e bine semnalizat, am apreciat asta.
Merg de-a lungul unor străduţe pustii, cu prăvălii la parter. E duminică dimineaţa, totul e închis, turiştii nu au ieşit încă pe străzi, localnici îşi prepară probabil micul dejun pentru că de la etajul caselor aud zgomot de oale şi simt în aer miros de omletă cu şuncă, printre alte arome neidentificate.
Procida, din Centru spre Terra Murata
Procida- Biserica din Centru, cu panorama asupra golfului

Prin dreapta bisericii, o alee scurtă coboară la Marina di Corricella, portul pescăresc al insulei.

Procida, Marina di Corricella văzută de la castel

Arhitectură neobişnuită, pitorească, în culori pastelate. Un complex de case lipite, care se sprijină parcă unele pe altele, dar, spre deosebire de casele din Cinque Terre (o altă zonă de coastă din Italia cu arhitectură tradiţională), aici parcă domneşte haosul.

Cinque Terre, Riomaggiore – casele, tot construite una pe umerii celeilalte au o arhitectură obişnuită, simplă, doar linii drepte şi culori pastelate
Procida, Marina di Corricella
Procida, Marina di Corricella
La prima vedere o arhitectură dezordonată, dar în tot haosul acela sesizezi că se repetă câteva elemente: scară, boltă, arc rotund, terasă, culoare pastelată. Lipsa de simetrie, arcul rotund şi bolta par a fi caracteristicile distinctive ale acestei arhitecturi fără arhitecţi, tradiţională şi foarte, foarte pitorească.

Restaurantul cu  terasă Il Postino
Pare un loc departe de ritmurile trepidante. Se aud doar pescăruşii şi valurile care izbesc bărcile şi, mai departe, doi pescari care repară o barcă. Locul e pustiu, doar un bărbat  priveşte marea de la o fereastră de sus, din spatele unor rufe întinse la uscat.


Mă rup în final de acolo cu regret şi mă întorc în grabă ( 15 minute drumul) spre Marina Grande unde, până la plecarea vaporului privesc şi fotografiez  frontul de case din port.

Simt că m-am îndrăgostit definitiv de arcele acelea rotunde, puse ici-colo, asimetric, parcă lipsit de noimă. Aceleaşi arce pe care le-am văzut şi în Capri cu o zi înainte, doar că acolo, arhitectura era altfel, e un stil aparte în Capri, mai futurist. Dar elemente comune rămân arcele şi bolţile din arhitectura tradiţională a locului.
Şi-o ultimă fotografie, de pe vapor:

Procida, Marina Grande
Dar insula Procida are şi alte atracţii: un castel vechi de câteva secole şi o rezervaţie naturală de vegetaţie mediteraneeană  legată de ea printr-un istm, insula Vivara. Şi câteva plaje îndrăgite de turişti.
Mă voi întoarce, mi-am promis, măcar pentru o zi, poate împărţită între ea şi insula Ischia.
Pe vapor, la întoarcere, mulţi localnici gălăgioşi şi turişti care se întorceau din vacanţa petrecută pe insulă. Ajung la Napoli la Mollo Beverello pe la ora 10 şi câteva minute şi chiar din faţa portului  mă las agăţată de cei de la City Sightseeing, care ne invită în autobuzul lor pictat în culorii vii. Dar, despre turul oraşului Napoli, în postarea următoare.

Cheltuieli Procida
 -transport Napoli-Procida şi retur 24 euro.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.

O zi pe insula Capri

Următoarea zi după ce am ajuns la Napoli am dedicat-o insulei Capri, unul din cele  mai căutate locuri turistice din lume. Muream de nerăbdare să văd cum e cu apa mării, e sau nu e albastrul acela neverosimil, turcoaz. Primisem în copilărie, de la mătuşă-mea plecată în vacanţă în Italia, o ilustrată cu stâncile acelea marine, Faraglioni şi mă uimise culoarea mării; eu susţinusem că e un trucaj, doar mergeam în fiecare an la marea noastră  şi ştiam cum e culoarea mării, dar mătuşă-mea pretindea că aşa e culoarea apei acolo, în Capri.
Capri, Faraglioni, sursa: wiki commons,  photo by radomil
Deşi locuită şi apreciată încă din antichitate, insula Capri a devenit obiectiv turistic de prim rang abia în epoca romantică, după „descoperirea” Grotei Albastre de doi prieteni, un poet şi un artist plastic, grota devenind un simbol pentru frumuseţea naturală şi întoarcerea la natură; a fost inclusă apoi în Marele Tur devenind un must pentru turiştii cu pretenţii. Am stat pe insula Capri timp de opt ore, m-am plimbat mult cu minibusul şi pe jos, am vizitat câteva obiective turistice, am admirat arhitectura elegantă şi rafinată, vegetaţia luxuriantă şi liniştea. Cu diferenţe prea mari de nivel ca să fie pe gustul meu, insula Capri rămâne, totuşi, unul din locurile cele mai frumoase în care am ajuns, o destinaţie perfectă pentru relaxare.
Din păcate, fiind la început cu noua mea cameră foto, n-am fost atentă la acumulatorul aproape descărcat  înainte de plecare şi după o jumătate de oră pe insulă, am rămas fără ea, aşa că voi folosi în cea mai mare parte fotografii luate de  pe net.

Transport spre insula Capri

Din Napoli, unde mă cazasem, am plecat spre insula Capri de la   Molo Beverello, portul turistic al oraşului – mi-a luat 2-3 minute să ajung acolo, hostelul fiind amplasat foarte aproape de port. Se poate ajunge pe insula Capri cu  mai multe tipuri de vapoare,  aici orarul şi preţul, eu am fost cu un hydrofoil  de la compania SNAV cu 17euro pe sens şi tot cu acelaşi tip de vapor m-am şi întors. E cea mai rapidă modalitate de-a ajunge pe insula Capri, 40 de minute durează călătoria. Se vede foarte frumos oraşul Napoli din golf, pentru asta, la dus trebuie să stai pe partea dreaptă, iar la întors pe stânga, la geam.
Pe vapor erau vreo 500 de japonezi, toti pe puntea de jos, cea de sus era închisă, ca nu era încă sezon turistic la sfârşit de mai. Când ne-am apropiat de insul Capri, japonezii au început să se aşeze la coadă la ieşirea de pe vapor şi eu m-am mirat. Am rămas cu mirarea, ei cu Grotta Azzurra; când am ieşit eu, ăştia făcuseră o coadă uriaşă la debarcaderul pentru turul insulei şi intrarea în grotă (probabil că ei citiseră un blog în care un alt japonez povestise cum se face coadă la grotă încă de pe navă).

Harta insulei Capri
, cu principalele obiective turistice:
Harta insulei Capri – sursa: en.wikipedia, user: Morn the Gorn

Transport pe insula Capri 

Insula Capri este o insulă stâncoasă de aprox. 6 km lungime şi 3 km lăţime şi compusă administrativ din două orăşele: Capri şi Anacapri.

De la Marina Grande, portul turistic unde am debarcat, se ajunge în Capri cu funicularul sau cu minibusul. Vorbesc de transportul în comun, că altfel, există şi decapotabile: taximetre sau maşini de închiriat.
Capri, vedere de pe mare asupra portului Marina Grande
Eu am cumpărat un tichet de călătorie Unico Capri pentru o zi întreagă cu 8,40 euro, dar există şi tichete pentru o singură călătorie sau pentru o oră, toate detaliile le găseşti aici, iar harta cu traseele minibusului pe insula Capri,  aici.
Capri, imagine din minibus la urcare spre Piazzetta
Cu tichetul Unico Capri m-am plimbat toată ziua pe insulă, am mers de trei ori din Capri în Anacapri şi înapoi, în total am făcut vreo 8-9 călătorii, dar minimum necesar ar fi două: prima cu funicularul sau minibusul de la Marina Grande în Capri şi a două din Capri în Anacapri, de aici urmând să cobori pe Scara Feniciană înapoi la Marina Grande.
Capri, Marina Grande
Capri, Scara Feniciană – sursa: Flickr, user: k-crosland
În continuare, principalele obiective turistice din cele două localităţi, Capri şi Anacapri:

CAPRI

  • Piazzetta
Centrul oraşului Capri, unde se ajunge cu funicularul sau cu minibusul. O piaţetă împânzită cu terase şi turişti şi imediat lângă ea, un loc de belvedere de unde se poate privi panorama oraşului spre golf, spre Marina Grande, portul principal unde am acostat- o imagine de vis. Arhitectură veche: biserica barocă Santo Stefano cu cupole de influenţă arabă, palatul Cerio şi mănăstirea San Giacomo de asemenea, cu cupole şi Muzeul Diefenbach – nu l-am vizitat. Jur-împrejurul piaţetei, străduţe cu buticuri de lux  şi suveniruri.
Capri, turişti în centru
Capri, terasă în Piazzetta

Capri e o destinaţie pentru turismul de lux, turiştii pe care i-au întâlnit eu pe acolo vorbeau mai ales germana şi franceza; marfa din vitrine era atrăgătoare, preţurile însă erau mari. O mulţime de tarabe cu îngheţată şi limoncello, faimosul lichior de lămâie; mi-am luat şi eu o sticluţă de 100ml pe care am atacat-o seara in Napoli; cum bănuiam, nu mi-a  plăcut, aşa dulce şi puternic aromat cum e, prefer lichiorurile amărui.

Capri, străduţe cu buticuri în centru
  • Grădinile lui Augustus şi Via Krupp
Din Piazzetta m-am îndreptat apoi spre Grădinile lui Augustus, un loc de belvedere de unde se văd superb Faraglioni, cele trei cunoscute stânci marine dar şi  spectaculoasa Via Krupp, o alee pietonală tăiată în stâncă, ce şerpuieşte din grădini şi până jos la mare. Numele  Krupp vine de la numele vestitului industriaş german, îndrăgostit şi el de insulă, ca atâţia alţii. Capri a atras şi atrage în continuare nenumărate personalităţi  care şi-au stabilit  reşedinţa sau deţin o casa de vacanţă aici.
Capri, Faraglioni văzute din Gradinile lui Augustus – sursa: en.wikipedia, user: drewwiki
Capri, Via Krupp – wiki commons photo by radomil
Capri, Via Krupp – sursa: flickr user: rootskontroll
Din Grădinile lui Augustus am coborât pe Via Krupp până la ţărm, la Marina Piccola. Chiar sus la începutul coborârii, am trecut pe lângă o stelă, un mic monument dedicat lui Lenin de către tavaraşii lui; Lenin locuise aici timp de trei luni, în casa lui Maxim Gorki. Coborârea pe Via Krupp a fost fantastică, admirând la tot pasul vegetaţia mediteraneană şi turcoazul neverosimil al apei de care te apropii din ce în ce mai mult. De la Marina Picolla am urcat cu minibusul.
Capri, ţărmul mării la Marina Piccola – wiki commons photo by radomil
  •  Villa Jovis
    Insula Capri a fost insula preferată atât de împăratul Augustus cât şi de împăratul Tiberius, acesta din urmă refuzând să se mai întoarcă la Roma în ultimii săi zece ani de viaţă şi guvernând de pe terasa reşedinţei sale de aici de pe insulă. Împăratul Tiberius a avut 12 case şi palate pe cuprinsul insulei, printre care  Villa Jovis se spune că e cea mai impozantă, situată pe malul nord-estic al insulei. Durează cam o oră să ajungi din Piazzetta la Villa Jovis şi e un drum în rampă accentuată, nu intenţionasem să-l parcurg dar am fost furată de frumuseţea şi eleganţa  caselor de pe traseu (predomină un design minimalist cu rădăcini în arhitectura domestică tradiţională a insulei: un paralepiped cu aceleaşi linii simple şi arce rotunde care încadrează de obicei o loggie sau intrarea, un acoperiş-terasă; coloritul caselor un alb spălat şi doar rar, din loc în loc, câte-o casă în nuanţe de ocru), de grădinile cu vegetaţie mediteraneană luxuriantă şi de linişte, se auzeau doar păsărelele. Strada se îngustează aproape de la început, devine o alee, o potecă printre casele elegante. Nu ştiu cum se face aprovizionarea acolo, chiar dacă majoritatea caselor păreau nelocuite, probabil sunt case de vacanţă folosite câteva săptămâni pe an, totuşi, la cât de luxoase păreau a fi, te gândeşti că se organizează şi adevărate banchete pe acolo; am văzut la un moment dat o motoretă, un scuter cu o mini-remorcă, cât să intre pe ea două lădiţe cu zarzavat…cam câte or fi trebuind pentru un banchet demn de o asemenea casă?
    Nu întâlneşti mulţi turişti nici pe drum, nici la Villa Jovis, un sit arheologic ce se poate vizita contra sumei de 2 euro. În drum, se trece pe lângă prăpastia de unde, spune legenda, împăratul Tiberius îşi arunca victimele în mare. Unii spun însă că orgiile lui pe insulă ar fi doar bârfe ale duşmanilor săi, el fiind un idealist ursuz şi singuratic.


  • Villa Malaparte şi Arco Naturale
Capri, Villa Malaparte – sursa: de.wikipedia, user: Peter Schule
Pe ţărmul estic al insulei Capri, pe un pinten de stâncă ce înaintează în golf,  se află Villa Malaparte, o realizare a arhitecturii moderne contemporane, o casă pe care nu poţi decât s-o admiri sau dezavuezi. Curzio Malaparte, proprietarul ei, a fost un scriitor şi jurnalist italian fascist, apoi oponent al lui Mussolini şi Hitler, iar la finalul vieţii, comunist. El şi-a construit casa după propriile idei, cu ajutorul unui meşter local şi şi-a dorit ca aceasta să-l reprezinte, să fie un autoportret în stâncă, Una casa come me – spunea mândru Malaparte, parafrazând una din scrierile sale, Donna come me. În Arhitectura fericirii, Alain de Botton admite că Villa Malaparte, prin amestecul de antic, tradiţie şi arhitectură contemporană, precum şi prin alăturarea civilizaţiei şi rafinamentului de sălbaticul cadru natural îl reprezintă pe Malaparte în ceea ce priveşte calităţile lui dar nu e un portret fidel  pentru că, dacă ar fi fost să-i semene perfect, ar fi trebuit să posede şi o sală de trageri, coridoare ce nu duc nicăieri şi geamuri sparte, aluzii la multiplele lui defecte.
În fotografia de mai jos se observă scara în stâncă ce urcă spre Villa Malaparte şi spectaculoasa scară laterală, în formă de piramidă răsturnată, care duce de la baza casei spre imensa terasă de pe acoperiş, cu acel paravan alb curbat. A urcat cineva acolo? Dacă da, îl rog să scrie un comentariu, cred că e o experienţă  fantastică.
Villa Malaparte e accesibilă şi dinspre Piazzetta şi de pe mare. În drumul spre sau de la Villa Malaparte spre Piazzetta se poate trece pe lângă Arco Naturale, care, aşa cum îi spune şi numele, este un arc natural din stâncă, rămăşiţe ale unei vechi grote, scufundate în mare.
Capri, Villa Malaparte –  sursa: en.wikipedia, user: Arnaud 25

ANACAPRI

  •  Villa San Michele
Casa şi superba grădină ce o înconjoară i-a aparţinut lui Axel Munthe, un medic la modă din Paris şi Roma în prima parte a secolului trecut, medicul personal al familiei regale suedeze. Era şi scriitor, una din scrierile sale, Cartea de la San Michele, a ajuns unul din cele mai celebre romane ale secolului trecut. În carte, el povesteşte cum şi-a construit casa pe locul unui fost domeniu al împăratului Tiberius, pe care Axel Munthe visa să-l imite şi să-şi petreacă, la fel,  restul vieţii pe insulă. Casa a fost construită în spiritul arhitecturii tradiţionale din Capri, cu ajutorul unui meşter local analfabet.   În timpul săpăturilor la fundaţie şi la grădină Axel Munthe a găsit multe fragmente de coloane, mozaicuri şi marmură, pe care le-a restaurat cu grijă,  punându-le în valoare în noua casă şi grădină.
Anacapri, Villa  San Michele – sursa: Flickr, user: degreezero2000
Anacapri, Villa San Michele – sursa: Flickr, user: elisabetta_monaco
Într-un capăt al grădinii, tronează Sfinxul cu faţa spre mare, emblema Villei San Michele, sfinx pe care doctorul Axel Munthe l-a adus de undeva departe, de la o fostă reşedinţă a unui alt împărat şi l-a aşezat acolo, să vegheze golful. Sfinxul, mut şi de neînţeles ca existenţa, ca viaţa netulburată de evenimente, aşa cum scrie Axel Munthe în Cartea de la San Michele. Superstiţioşii pun mâna stângă pe coapsa sfinxului, în timp ce-şi spun o dorinţă.
Villa San Michele merită a fi vizitată, din punctul meu de vedere constituie obiectivul turistic principal din Anacapri; intrarea costă 6 euro. Totuşi, pentru cei ce ajung acolo şi nu o fac, se poate depăşi intrarea şi se ajunge la o alee care înconjoară pe dedesubt grădina, pe malul mării, de unde se poate privi panorama golfului, la fel de impresionantă ca şi din grădina casei.
Anacapri, Villa San Michele, Sfinxul – Sursa: Flickr, user: DrTr
  • Grota Albastră ( Grotta Azzurra)
Cu siguranţă cel mai vestit obiectiv turistic al insulei, o mică grotă în care, datorită fenomenului de refracţie în apă a luminii solare ce pătrunde prin portalul scund, scufundat sub nivelul mării, albastrul de smarald al apei dă naştere unui colorit unic, ce încântă privirea şi atrage turiştii din toată lumea. Situată în nord-vestul insulei Capri, Grota Albastră este accesibilă atât din Marina Grande, unde se poate cumpărat un tur pe mare în jurul insulei cu intrarea în grotă, cât şi din Anacapri, există un traseu al minibusului până în apropiere, apoi se continuă pe o potecă, urmând să se treacă într-o barcă, pentru intrarea în grotă. Din câte am aflat, în ambele variante se aşteaptă la coadă de bărci  pentru a intra în grotă.
Nu am reuşit s-o văd şi regret, poate mai mult decât intrarea în grotă, turul insulei cu barca.
Anacapri, intrarea la Grota Albastră – sursa wikipedia, user: Arnaud Gaillard
Anacapri, Grota Albastră
  •  Biserica San Michele şi cartierul Le Boffe
Biserica barocă San Michele din Anacapri se găseşte în Piazza San Nicolo, cam la 5 minute de mers pe jos pe Via Orlandi, din cealaltă piaţă, Vittoria, unde te lasă minibusul. Biserica îşi datorează faima pardoselii octogonale din majolică, înfăţişând izgonirea lui Adam şi a Evei din rai, cu  numeroase animale mitologice sau exotice (unicorni, elefanţi, lei, jaguari, maimuţe…). 3 euro intrarea. Detalii şi fotografii aici.
Cartierul Le Boffe se află în vecinătate, de la biserica San Michele se continuă pe Via Finestrale, sau de pe Via Orlandi, Piazza Diaz şi apoi Via Le Boffe. Se ajunge în Piazza delle Ficacciate. Aici, toate casele din jur sunt construite în stilul local, tradiţional, cu arcade şi bolţi încrucişate, de unde vine şi numele cartierului Le Boffe, în dialect napolitan.
În Anacapri trotuarele nu prea există, străzile sunt înguste, când trece câte-o maşină te cam lipeşti de ziduri.
  •  Telefericul de pe Monte Solaro
Stânca cea mai înaltă de pe insulă, Monte Solaro, poate fi parcursă cu telefericul, care oferă perspective asupra insulei şi golfului Napoli. La capăt, se poate continua cu drumeţii spre vest, o zonă colinară, ce l-a inspirat probabil pe Debussy în preludiul Colinele din Anacapri.
Anacapri, Telefericul de pe Monte Solaro, sursa: wiki commons, autor: 2009, Pilise Gabor
Anacapri, Statuia Împăratului Augustus, sursa: wiki commons, autor: 2009, Pilise Gabor
  •  Villa di Damecuta
Un sit arheologic – o altă reşedinţă de-a lui Tiberius, de data asta în partea de nord-vest a insulei Capri, în apropiere de Grota Albastră. Aşezată strategic, oferă o perspectivă superbă asupra golfului Napoli.

 Cheltuieli 

-transport Napoli-Capri dus-întors: 34 euro
-transport pe insulă  –  Unico Capri: 8,40 euro
-intrări obiective: Villa San Michele: 6 euro, Chiesa di San Michele: 3 euro, Villa Jovis: 2 euro.
-limoncello, îngheţată, ilustrate, o stea de mare-suvenir  : aprox. 11,60  euro.
Total: aprox. 65 euro.

Concluzii

Cu siguranţă, unul din cele mai frumoase locuri în care am fost. Din păcate, o zi nu e de ajuns pentru a vedea câte îţi doreşti pe insula Capri, punând la socoteală şi cozile la bilete, coada de bărci la intrarea în grotă, ziua relativ scurtă în extrasezon (ultimul vapor de întoarcere, pe la ora 17). Ar fi preferabil să poţi înnopta pe insulă, în caz contrar, de ce nu, să mergi de două ori, nu e o avere transportul într-acolo, se poate şi mai ieftin decât am făcut-o eu, cu feribotul. Dacă mă voi întoarce, vreau neapărat să fac turul insulei Capri cu o barcă cu motor, apoi să urc cu funicularul în Piazzetta, să vizitez Villa Malaparte trecând pe lângă Arco Naturale, apoi să mă plimb cât de mult prin Anacapri prin centru şi să cobor, în final, spre Marina Grande pe jos, pe Scara Feniciană.

Mai multe fotografii din insula Capri am postat aici.

Am scris în total 20 de articole despre vacanţa la Napoli şi în împrejurimi, un Cuprins al lor găseşti  aici.