Pe sub perdeaua de fum compusă din sinucideri kitsch şi din plagiate grosolane (aş zice „din ambele tabere” dacă n-aş fi convinsă că, de fapt, taberele-s altele, nu PDL şi USL, ci ei, politicienii – o tabără şi noi, prostimea, populimea – alta, însă va mai trece timp până când noi, populimea vom conştientiza lucrul ăsta), trecu, neobservată, hotărârea Senatului de-a respinge propunerea de interzicere a exploatării gazelor de şist în România. Nici n-avea cum să fie sesizată, de vreme ce marile cotidiene au ignorat-o, deh, ce aşteptări poţi avea şi de la giurnaliştii ăstia, de vreme ce nu noi populimea îi plătim, că nu cumpărăm ziare pe hârtie şi nici nu dăm click pe enervantele lor reclame de pe site-uri.
De-abia pe Hotnews şi pentru scurtă vreme am găsit informaţia despre decizia de la Senat, aşa că m-am gândit că ar fi util să ştiţi şi voi care zone din România sunt programate pentru exploatarea gazelor de sist, ca tot e vremea marilor vacanţe şi dacă nu aţi vizitat zonele vizate, s-o puteţi face cât de repede, până mai aveţi unde merge. Zilele trecute, micul Titulescu, intervievat fiind asupra subiectului, a răspuns că se va lua o hotărâre definitivă asupra acestei probleme în decembrie, la iarnă adică, după alegerile din toamnă. Că, nu-i aşa? populimea trebuie să meargă la vot liniştită şi neinfluenţată de asemenea mizilicuri.
Vă dau mai jos lista zonelor în cauză, conţinută în propunerea de interzicere a exploatării gazelor – cea respinsă de Senat. Poate nu ar strica să popularizaţi această listă, turismul, mai ales în vremurile astea, intereseaza pe mulţi. Că -nu-i aşa?- când s-o faci, dacă nu atunci când e vară, cald afară, sau altfel zis, vara când nu-i ca iarna.
Zonele programate pentru exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturarii (fisurării) hidraulice a rocilor
Judeţul ARAD
ADEA
CURTICI
Judeţul BIHOR
BAILE FELIX
TRIA
TULCA
VOIVOZI
Judeţul CONSTANTA
ADAMCLISI
CAPIDAVA
COSTINESTI
EFORIE
VAMA VECHE
Judeţul TIMIS
BILED
BUZIA
CRAI
PARA
PAULIS
PERIAM
Judeţul TULCEA
BABADAG
MACIN
Judeţul VASLUI
BARLAD
Cu ocazia asta, văzând zona Voivozi pe listă ( hmm… calculez distanţa dintre Cluj şi Voivozi… ştiţi cum se spune, de ce ţi-e frică, până la urmă tot nu scapi şi mie mi-e frică de cutremure şi vorba ailaltă, nu mă duc eu la el, la Bucureşti, poate vine cutremurul la mine), cu ocazia asta deci, mi-am amintit de drumurile mele prin această superbă zonă, aflată la graniţa dintre judeţele Bihor şi Sălaj şi mai ales un drum cu maşina făcut prin 1992-93, la întoarcerea dintr-o călătorie în Germania.
Da, am făcut şi „călătorii” în străinătate, nu doar „turism”. De data asta, ne duseserăm (soţul meu şi cu mine) să ne cumpărăm o maşină din Germania. Fireşte, cu ocazia asta am vizitat Valea Rinului, oraşele Frankfurt şi Wiesbaden precum şi o mulţime de orăşele şi staţiuni turistice, dar scopul principal fusese cumpărarea unei maşini, de aceea, în amintirea mea, aceea a fost „o călătorie” în străinătate, mai ales că drumul, călătoria în sine, în special cea de întoarcere ocupă un loc important în amintirile mele. Plecaserăm, soţul meu şi cu mine, cu maşina mea şi ne întorceam acum cu două, „a mea” şi „a noastră”, cum ar veni. Înnoptaserăm undeva prin Cehoslovacia, într-o parcare, şi veneam aţă spre casă, cu o scurtă pauză la ieşirea din Budapesta – îmi amintesc ce provocare a fost să mă ţin cu maşina mea după maşina noastră în Budapesta – că în rest, pe autostradă, relaxant – intraserăm în Budapesta pe nesimţite fără să apucăm să ne înţelegem ce facem în caz că ne pierdem unul de celălalt – nu mai spun că toţi banii şi actele erau la unul, harta la celălalt, telefoane mobile nu aveam pe vremea aceea, prin urmare, te pierzi de celălalt, buba mare. Am intrat în Budapesta pe la ora când iese lumea de la lucru, era un trafic… nu, nu era centură de ocolire, trebuia să traversezi tot oraşul, să treci prin centru ca să vii spre România, iar eu… pe viaţă şi pe moarte, nu lăsam pe nimeni să se vâre între maşina mea şi maşina noastră hehehe… drumul ăla cred că m-a călit, m-a maturizat într-un fel şi tot atunci am învăţat să înjur fluent. Deci, cam pe la Oradea, pe înserate, eram deja obosită bine. Şi alege soţul meu, de pe hartă, un drum care i s-a părut lui mai scurt cu vreo nişte kilometri faţă de drumul naţional cunoscut de noi şi o luăm pe el, pe înserate, spre casă. Ce să vă spun, drumul, prost de altfel, mi s-a părut mie cel mai sinistru drum pe care am călătorit vreodată noaptea. Imaginaţi-vă că, de-a lungul lui, nu am întâlnit un sat, un bec, o arătare şi parcă nici nu se mai termina. Eram doar noi şi farurile – iar eu trebuia să cobor pantele fără motor, ca să nu mă lase benzina, eram pe roşu, benzina fusese calculată să ne ajungă pe un drum normal, asfaltat şi nu cu multe pante, acesta întrecea toate aşteptările. La fiecare curbă mă aşteptam să apară o ceată de haiduci, să ne oprească, să ne ceară socoteala (Două maşini? Ce faceee?), să ne jefuiască de preţioasa lada cu margarină occidentală pe care o aduceam în ţară (calculată să ne ajungă câte o cutie de margarină pe lună până la termenul de expirare) şi ce mai aveam noi pe acolo prin portbagaje (cauciucuri second-hand de iarnă) plus banchetele din spate ale maşinilor încărcate bine până sus. Vedeam în umbra înfricoşătoare a pădurii haiduci sau … cum se chemau cei ce se retrăseseră prin Munţii Făgăraşului pe la începuturile socialismului, patrioţii aceia care ne-au spălat de ruşine în istorie, au salvat cu puşca în mână onoarea neamului nostru docil, resemnat, în confruntările acelea inegale cu securitatea comunistă? Nah, că iarăşi am un lipsus, nu-mi amintesc cum le spune. De la prea multă margarină, precis.
Frumoase locuri.
MicileVacante 