Mormântul lui Vasile Bogrea

Îl remarcasem de multă vreme, situat fiind pe una din aleile principale din Cimitirul Hajongard sau Cimitirul Central din Cluj, chiar vizavi de mormântul familiei mele. Mi-a plăcut placa veche din piatră, sculptată cu motive vegetale, urna de la creştet şi vegetaţia care năpădeşte totul, deloc deranjantă,  aş zice că dimpotrivă.

E, cu siguranţă, genul meu preferat de mormânt:  cu patină, singular, de-o eleganţă simplă, neostentativă –  doar un nume pe o placă din piatră sculptată şi erodată de vreme, având un aer părăsit graţie vegetaţiei de jur-împrejur,  sălbatică,  veşnică, biruitoare.

Mormantul lui Vasile Bogrea din Cimitirul Hajongard –  Cluj

Mă apropiasem ieri să-l fotografiez, pentru o viitoare colecţie de morminte „aşa da”, printre betoanele şi marmorele uniformizante care au năpădit în ultimele decenii cimitirul.
În momentul în care am văzut numele scris pe placă, surpriza a fost mare: Vasile Bogrea, filolog şi lingvist român, 1881-1926. La Filologie pe str. Horea, parcă şi la sediul Universităţii Babeş-Bolyai şi la Biblioteca Centrală Universitară – toate trei din Cluj, sunt săli şi amfiteatre care-i poartă numele.

Iată o poezie de-a marelui lingvist şi filolog, publicată în Neamul românesc literar 1925-1926.
Vasile Bogrea a murit în 1926, la 45 de ani.


Suntem datori pământului

Pământ avar,
E-aşa puţin din tine în noi
Şi aşa curând
Ne ceri puţinul înapoi.
Aşa curând,
Pământ avar!
Ţi-l dăm sfinţit de suferinţi
Transfigurat de vis
De fericiri, de paradis,
De prăbuşiri şi năzuinţi,
Şi sfâşieri
Şi-atât amar.
Ţi-l dăm,
Căci tu mereu ni-l ceri
Pământ avar.

Anunțuri