Noaptea Muzeelor 2012 la Cluj

Noaptea trecută a  fost  Noaptea albă a muzeelor şi anul ăsta mi-am făcut timp pentru o tură scurtă prin două  muzee din centrul Clujului, Muzeul Etnografic al Transilvaniei  şi Muzeul de Artă,  pe care nu le mai vizitasem de multă vreme.

La Muzeul Etnografic al Transilvaniei, o surpriză plăcută: pe lângă colecţia permanentă,  aveai acces la o mare expoziţie de Lego.  O mulţime de vizitatori de toate vârstele priveau încântaţi trenuleţele electrice, vaporaşele şi toate maşinăriile şi construcţiile expuse pe mese largi în sala mare.

Muzeul de Artă promitea accesul la balconul restaurat şi la câteva expoziţii temporare, nu şi la galeria permanentă de pictură.
Din păcate, balconul era în beznă aşa că nu puteai admira unicul putto cu care se lăudau, iar în faţa balconului (spre exterior) era trasă o plasă, n-am înţeles raţiunea, în orice caz  din cauza ei nu puteai privi prea bine şi fotografia piaţa. Expoziţiile…hmmm…artă contemporană. Le-ar fi stat bine acelor opere de artă  la gară sau la aeroport, prin pasajele de trecere, nu în Muzeul de Artă, zic şi eu. În orice caz, prin expoziţii se trecea ca prin pasaje. Printre fotografii am remarcat un singur portret, mai jos fotografia fotografiei.

Nu scria ce reprezintă, poate un pătrat gigantic de gresie? mi s-a părut că se asortează la ţinuta mea 😀

Astăzi, oamenii au din ce în ce mai puţin timp şi bani pentru cultură şi atunci ideea Nopţii era să le fie oferită o seară prelungită,  în care pot vizita gratuit muzee  şi expoziţii. Astfel, ar fi atraşi cei extrem de ocupaţi care nu-şi găsesc timp pe parcursul zilei pentru asemenea activităţi, precum  şi  cei ce nu vizitează muzee mai ales din cauza preţului intrării.
Dar, evident, ideea Nopţii nu le-a venit alor noştri, cred că nimeni nu-i bănuieşte de aşa ceva.  Ideea provine din Europa şi s-au aliniat şi ei, culturnici sau nu, mai de voie, de nevoie. Mai mult sau mai puţin. Că, nu-i aşa? de ce să dai acces gratuit o noapte pe an la bruma de pictură valoroasă pe care o deţii, le trebuie pictură? hai că le dam oareşceva.

Am citit opinii critice  pe unele bloguri la adresa celor ce vizitează muzee în această noapte.  Eu zic  să nu fim orbi sau ipocriţi, mulţi dintre  semenii noştri îşi drămuiesc banii pentru hrana zilnică şi poate pentru medicamente, ca să le ajungă cumva până la salariul,  pensia sau bursa următoare, asta într-un caz fericit, că sunt destui care nu au nicio sursă de venit – nu mai vorbim de tratamente medicale – stomatologice de exemplu, că de astea tot omul sănătos sau bolnav are nevoie – aţi văzut emisiunile „Românii au talent”? suntem un popor de ştirbi, ăştia suntem şi nici nu-i de mirare,  cu banii noştri şi tarifele doctorilor. Prin urmare, de unde bani să mai intri şi într-un muzeu dacă nu eşti pasionat de ceea ce  e expus acolo? Şi câţi dintre noi suntem pasionaţi de pictură, de minerale, sau de istorie, ca să plătim biletul ăla de intrare plus taxa de fotografiere? Când mai e vorba şi de o familie cu 3-4 persoane, deja se simte. Astfel, Noaptea muzeelor poate fi pentru mulţi o bună ocazie de-a vizita  muzeele şi expoziţiile din oraşul în care locuiesc şi de-a  fotografia exponatele.

Poate mai mult decât exponatele, mie mi-a plăcut să privesc vizitatorii: o mulţime de tineri, probabil studenţi sau deja ieşiţi din universităţi (câţi dintre ei oare au un serviciu stabil?), familii cu 1-2 copii, bătrânei împreună sau singuri… Mi-a plăcut o fată de braţ cu bunica ei, am surprins-o întrebând-o cu voce tare (probabil nu auzea bine bătrânica)  la ieşire dacă mai vrea să meargă la un muzeu sau e obosită. Cred că s-ar fi bucurat bătrânica să (re)vadă pânzele lui Tonitza, dar nah, la câte dezamăgiri o fi avut într-o viaţă, Noaptea Muzeului de Artă din Cluj nu mai contează, cu siguranţă.

Publicitate