Mormântul lui Vasile Bogrea

Îl remarcasem de multă vreme, situat fiind pe una din aleile principale din Cimitirul Hajongard sau Cimitirul Central din Cluj, chiar vizavi de mormântul familiei mele. Mi-a plăcut placa veche din piatră, sculptată cu motive vegetale, urna de la creştet şi vegetaţia care năpădeşte totul, deloc deranjantă,  aş zice că dimpotrivă.

E, cu siguranţă, genul meu preferat de mormânt:  cu patină, singular, de-o eleganţă simplă, neostentativă –  doar un nume pe o placă din piatră sculptată şi erodată de vreme, având un aer părăsit graţie vegetaţiei de jur-împrejur,  sălbatică,  veşnică, biruitoare.

Mormantul lui Vasile Bogrea din Cimitirul Hajongard –  Cluj

Mă apropiasem ieri să-l fotografiez, pentru o viitoare colecţie de morminte „aşa da”, printre betoanele şi marmorele uniformizante care au năpădit în ultimele decenii cimitirul.
În momentul în care am văzut numele scris pe placă, surpriza a fost mare: Vasile Bogrea, filolog şi lingvist român, 1881-1926. La Filologie pe str. Horea, parcă şi la sediul Universităţii Babeş-Bolyai şi la Biblioteca Centrală Universitară – toate trei din Cluj, sunt săli şi amfiteatre care-i poartă numele.

Iată o poezie de-a marelui lingvist şi filolog, publicată în Neamul românesc literar 1925-1926.
Vasile Bogrea a murit în 1926, la 45 de ani.


Suntem datori pământului

Pământ avar,
E-aşa puţin din tine în noi
Şi aşa curând
Ne ceri puţinul înapoi.
Aşa curând,
Pământ avar!
Ţi-l dăm sfinţit de suferinţi
Transfigurat de vis
De fericiri, de paradis,
De prăbuşiri şi năzuinţi,
Şi sfâşieri
Şi-atât amar.
Ţi-l dăm,
Căci tu mereu ni-l ceri
Pământ avar.

Anunțuri

16 comentarii la “Mormântul lui Vasile Bogrea

      • Imi inchipui ca nu va intereseaza, dar nu rezist :). Deci dupa cautari indelungi (eh, nu foarte, dar nu e chiar pe prima pagina :D), am aflat ca a murit „dupa o indelunga suferinta” de ulcer duodenal. A fost tratat la Lausanne inca din 1920 si a murit la Viena fiindca operat de un doctor celebru, Hans Finsterer, care afirma ca ar fi imbunatatit nu’s ce metoda de operat ulcerul duodenal si care i-a extirpat 2/3 din stomac fara anestezie.
        Din ce-am citit Bogrea a fost extrem de celebru la vremea lui si cand a murit a fost mare lovitura printre intelighentia vremii. Se pare ca a venit si Iorga de la Bucuresti pentru inmormantare (tot el a zis ca Bogrea era cel mai destept roman al epocii) si l-a plans foarte evident langa mormant.

    • Din pacate, merge greu si descoperirea lor.

      Ieri am trecut din nou pe langa mormantul lui Kos Karoly, plin de coroane, jerbe si cocarde unguresti. La mormintele personalitatilor romane, bate vantul si creste buruiana. Voi posta in curand fotografii cu mormantul unei personalitati clujene de prim rang, m-am intristat cand am vazut cum arata. Nu stiu ce-i de facut.

      • Pe cine incalzesc coroanele alea? In opinia mea mormantul n-are nici o legatura cu „omul”. Cand a murit a incetat sa existe. Cu exceptia cazului cand a lasat in urma o opera. Iar in cazul astam opera e mai importanta decat jerbele de la mormant. Adica eu zic ca iti arati respectul mai bine studiind ce a creat omul acela, nu cantandu-i ode. De unde eu de regula nu vizitez morminte. Desi cei ingropati acolo nu-mi sunt indiferenti. Adica, ei imi sunt, opera multora insa nu-mi e.

        • Mormântul are legătură cu omul, că doar acolo i-s rămăşiţele pământeşti. Şi are legătură cu memoria. Aşa cum are o statuie sau un nume de amfiteatru sau de stradă. Şi le mai are si cu tradiţia locului.

          Eu vizitez cimitire. Mi se par locuri foarte romantice şi deşi nu-s romantica, din cand in cand imi cade bine. In felul lor, sunt si ele file din istoria arhitecturii si a artei si poate asta ma atrage cel mai mult.
          Dar la Pere Lachaise nu am fost. De fapt, am fost doar intr-un cimitir din Venetia, pe o insula, are chestii foarte interesante. Mi-ar placea mult sa vad cimitirul San Cataldo din Modena, al lui Aldo Rossi, un oras al mortilor. Foarte interesant, scrie in toate istoriile arhitecturii de el. Si cel de care scria Alicee, din Londra, mi-a plăcut si ala, vreau sa-l vad.
          Pana la urma si Clujul, daca o sa aiba un monument UNESCO, asta poate o sa fie Cimitirul Hajongard, ca l-a propus deja parlamentul Ungariei.

          Filozofia ta, cu care-s de acord, am mai intalnit-o la eroul principal din „Calea regala”, Malraux, citita acum jde ani.

          • Si eu as vrea sa vad doua morminte. Recunosc. Dar fiindca sunt curios cum oare arata. Unul este cel al lui Newton si altul este al lui Galilei. Daca despre primul stiu unde este, despre al doilea n-am idee si nu stiu cum de n-am ajuns vreodata sa caut. Si eu vizitez cimitire dar exact cum a-ti spun, pentru cum arata, nu pentru oamenii ce-au fost. Pentru mine ramasitele pamantesti n-au valoare e doar tesut biologic si nu mai reprezinta persoana repsectiva. Decat daca au vreo valoare istorica (de exemplu mumia lui Ramses & co). Adica lamuresc niste probleme culturale/istorice/etnologice

  1. Pai mormantul lui Galilei e in Florenta, doar acolo a trait, nu? E in biserica Santa Croce, unde e si mormantul lui Michelangelo. Trebuie sa am poza pe undeva, dar o gasesti si tu usor pe net. Ambele, baroce si cam banale.

      • Familia, nu…italienii isi cinsteau geniile. I l-au facut puternici zilei, dar mult timp dupa ce a murit pt ca biserica s-a impotrivit, stii tu, l-au declarat eretic. Ultimul papa a recunoscut public ca biserica a facut o eroare cu el si ca Galilei a avut un aport important la stiinta. Mai bine mai tardiv decat niciodata, nu?

  2. Astazi am vizitat blogul dumneavoastra atras de sonoritatea numelui si de familiaritatea acestuia: Vasile Bogrea face parte din Istoria Romaniei dar si a familiei mele. Am amintit de asta intr-una dintre primele postari ale blogului ” http://parintiinostri.blogspot.ro/2011/03/bunicii-de-departe.html „…va multumesc din inima pentru ocazia de a vedea in sfarsit mormantul marelui om de cultura, dupa ce acum cativa ani l-am descoperit pe cel al strabunicului meu in cimitirul orasului Campulung Moldovenesc si al fratelui acestuia, M.Gr. Poslusnicu, cumnatul lui Vasile Bogrea, in cimitirul din Botosani. Intrucat Vasile Bogrea nu a avut copii, si-a lasat mostenire biblioteca cumnatului sau. Murind si el peste numai doi ani si neavand nici el mostenitori, bibioteca lui Bogrea a ajuns la Muzeul de Istorie al orasului Botosani, unde se afla si acum. Va sunt recunoscator pentru aceste imagini si raman mut de uimire: este exact genul de piatra de mormant pe care o simt cea mai aproape de sufletul meu…aici, ori plutind in spatiu si timp…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s