Terasa mea în luna mai

Jocurile nu-s în întregime făcute, totuşi, întrevăd o lungă vacanţă acasă, în locul micilor şi deselor vacanţe în Europa, cu care mă învăţasem în anii trecuţi.  În ultima vreme, m-am concentrat mai mult asupra grădinii de pe terasă, dat fiind că o să petrec probabil mai mult timp aici, decât aiurea. Bine-i şi aşa.

Terasa mea în 15 mai

Cei care citesc constant acest blog  au aflat că mă preocupă înfrumuseţarea terasei şi pervazelor ferestrelor cu ajutorul  florilor cultivate  în ghivece, am scris despre jardinierele văzute în Londra şi despre cartea Expert în vase cu flori. Mai cu fotografiile făcute prin vacanţe, mai cu informaţii din carte, dar mai ales cu sugestiile şi sfaturile Corei care mi-a îndrumat primii paşi, mi-am lansat primele jardiniere cu mai multe tipuri de flori. Deocamdată doar două jardiniere nou cumpărate, pentru că pe la începutul primăverii am scăpat la DEDEMAN şi am venit de acolo cu o plasă întreagă de pliculeţe cu seminţe de flori şi mi-am umplut jardinierele şi ghivecele cu ele, rezultatele acelei expediţii se lasă încă aşteptate.  Dacă tot am pomenit de seminţe, în afară de seminţele de Rucola luate din Italia, singurele seminţe pe care le recomand sunt cele de la AMIA INTERNATIONAL IE SRL din Otopeni, Colţunaşi de lobb amestec  sau Tropaeolum L, în poza de mai sus sunt plantele agăţătoare (le-am pus scăriţă!) din cele 2 ghivece verzi mari de o parte şi de alta a jardinierelor, cu câte o floare galbenă în vârf; cam aşa îmi imaginez eu că trebuia să se întâmple şi cu celelalte pliculeţe cumpărate, să iasă ceva rapid din seminţe şi să crească, dar nah…Eu am făcut precum scria pe pliculeţ, dar planta nu face cum scria acolo :D.

Prin urmare, despre cele două noi jardiniere, albe de data asta, la sfatul Corei – da, albul e o culoare mai sensibilă la vase, recipiente  pentru flori,  dar sunt mult mai arătoase cele albe. Cum nu-s de dimensiuni mari, anume pentru a le putea manipula uşor singură (mai nou le tot urc şi cobor de pe pervaz, ca să le pun în bătaia ploii, am citit eu că le face tare bine florilor apa de ploaie), am plantat la fiecare din extremităţi câte o lobelie (floricelele mici albastre), în faţă câte două muşcate curgătoare roşii  şi în spate câte trei petunii (în nuanţe de mov şi ciclam).  Cora mă sfătuise invers, 3 muşcate curgătoare şi 2 petunii în fiecare jardinieră, dar am schimbat, mi-au plăcut mai  mult petuniile. Tot la sfatul ei, am mers pe un aranjament policromatic,  e vesel, nu-i aşa? – rămâne ca anul viitor să încerc şi un aranjament monocolor, unul  bicolor contrastant şi unul analog (3 culori apropiate) .

Terasa mea în 30 mai

Rezultatul nu m-a prea încântat, lobeliile mi s-au părut prea lungi, iar cu muşcatele am păţit-o, două din cele patru s-au rupt când le-am plantat. Mi-a părut tare rău şi, decât să le arunc, am plantat crengile rupte (aveam şi frunze şi câte-o floare deschisă în vârf) într-o altă jardinieră, printre muşcatele din sămânţă, cele  pitice şi jigărite. Au trecut de atunci vreo 10 zile şi nu s-a întâmplat nimic cu ele (ceea ce, zic eu, e bine, că puteau să se ofilească florile sau să se îngălbenească frunzele), poate se prind. Altceva ce nu-mi place, tot la muşcatele roşii cumpărate: nu ştiu cum sunt ele curgătoare, că stau ţepene, oblic  în sus, nu dau semne că ar vrea să se încline spre marginea jardinierei. Însă petuniile sunt ok, iar lobeliile s-au îndesat, parcă arată mai bine ca acum 10-15  zile, nu-i aşa?

Publicitate