Nu cred că întâmplător, în Pavilionul German, proiectat şi realizat de arhitectul Mies van der Rohe la Barcelona în 1929 sunt atât de multe aluzii transparente la arhitectura clasică greacă, părerea mea e că a arhitectul a vrut să facă, în oraşul marelui Gaudi, o demonstraţie strălucită de cum se fac trimiteri la stilul clasic pornind de la un stil arhitectural modern, asta în replică la zona Teatrului Grec + Sala hipostil din Parcul Guell amenajat de Gaudi cu 20 ani înainte.
Şi mă gândesc în primul rând la elegantele „coloanele dorice” stilizate din oţel cromat ale lui Mies van der Rohe din Pavilion, comparativ cu cele ale lui Gaudi din Sala hipostil din Parcul Guell, care-mi par cumva ca nuca-n perete în decorul modernist.
Şi mă gândesc acum că e cumva excentric să te întorci din Barcelona – categoric oraşul lui Gaudi (ce-ar fi Barcelona fără Gaudi?) şi să afirmi că cel mai mult ţi-a plăcut acolo Pavilionul German al lui Mies van der Rohe.
Sau nu? 🙂
N-am fost la fata locului da’ parca tot Gaudi cred ca mi-ar fi placut mai mult!
Acum fiecare e liber sa aleaga ce ii place, dar orice ar fi Barcelona ramane orasul lui Gaudi 🙂
Ba mie mi se pare absolut ok. Arta e subiectiva. Oricine are dreptul sa isi manifeste parerile. Nu despre daca ceva „e arta sau nu” fiindca pentru asta exista o definitie, dar pentru ce gen de arta prefera. In plus mi se pare normal ca oricine sa placa doar o parte (adica nu neaparat toate) din operele unui artist. De exemplu mie imi place Beethoven foarte tare, dar nu suport Fidelio. Mi se pare cumplita.
Marturisesc ca eu n-am nici un fel de jena sa-mi spun parerea, fiindca nu prea-mi pasa cum ma judeca altii si in plus cam am si argumente cand zic ca nu-mi place ceva. Si e clar ca si dumneavoastra aveti :D. N-as indrazni sa incerc sa va bag vreo preferinta artistica pe gat doar fiindca imi place mie. 🙂