Barcelona – Sagrada Familia (III), Faţada Patimilor

Faţada dinspre vest a bisericii Sagrada Familia este Faţada Patimilor,  Gaudi a conceput-o ca o ilustrare a ultimei părţi a vieţii lui Iisus. Construcţia Faţadei Patimilor începând în 1954,  s-au urmat schiţele şi indicaţiile scrise ale lui Gaudi, iar în 1986 a fost angajat pentru decorarea faţadei sculptorul Josep Maria Subirachs.

Spre deosebire de Faţada Naşterii care mie mi s-a părut  excesiv de decorată, Faţada Patimilor e austeră, cu linii simple şi suprafeţe mari nedecorate, cu goluri ample; Gaudi a dorit să arate ca un schelet cu oase, îşi imagina coloane frânte, voia ca acestă faţadă să înfricoşeze privitorul.

Trunchiurile de copaci stilizate din faţa intrării (trei de-o parte şi trei de cealaltă) sunt pe post de contraforturi, sprijină deci construcţia.

Pentru a nara ultimele zile din viaţa lui Iisus Hristos sculptorul Subirachs propune privitorului o secvenţă de scene ce trebuie urmărită de jos în sus, urmând o linie sinuoasă în forma literei S; începând de jos din stânga, scenele se succed cronologic pe trei niveluri: Cina cea de Taină, Sărutul lui Iuda, etc.  la nivelul de jos, scenele din Drumul Golgotei (Calvarul)  la al doilea nivel  şi apoi, la ultimul nivel, scenele finale:  Punerea în mormânt şi celelalte.

Subirachs a fost contestat puternic pentru expresionismul figurativ al sculpturilor sale, pentru  simplificarea liniilor uneori până la limita caricaturii,  dar mulţi presupun că Gaudi le-ar fi apreciat, el voia ca acestă faţadă să inducă sentimente de frică, teroare, vinovăţie şi Subirachs şi-a făcut bine, în acestă privinţă, treaba.

Acum să mai aruncăm o privire spre Faţada Patimilor din fotografia de mai jos:  între cele  două turle din mijloc, cam pe la jumătatea înălţimii, există o pasarelă între ele şi pe ea şade o persoană, având în spate macaraua – o vezi? Poate e macaragiul  în pauza de ţigară, priveşte şi el oraşul, de sus.

Fac un zoom…totuşi, nu e macaragiul. E o sculptură. Ce se vrea a fi,  oare?
Păi e Înălţarea (la cer). Mare artist, Subirachs ăsta.
În concluzie, şi această faţadă a bisericii Sagrada Familia îmi displace cum e decorată, îmi place doar geometria ei.
Şi încă ceva nu-mi place: gândindu-mă la stilul iniţial, neogotic, apoi la stilul  lui Gaudi şi mai apoi la cel al lui Subirachs, nu pot să nu-mi amintesc că citisem, nu mai ştiu unde, de un castel al unui cuplu bogat; cei doi nu s-au putut înţelege asupra stilului arhitectural în care-şi voiau castelul, aşa că au convenit ca o faţadă să fie în stilul dorit de domn şi cealaltă faţadă în stilul agreat de doamnă, vă puteţi închipui cum arăta bietul castel. Şi nu pot să nu mă gândesc că şi alte catedrale au fost construite pe parcursul unui secol, că au fost implicaţi succesiv mai multi arhitecţi şi totuşi s-a reuşit păstrarea unui stil unitar în arhitectură şi decorare, în timp ce la Sagrada Familia e o diferenţă prea mare între cele două faţade.
Şi acum, detaliul decorativ care mi-a plăcut cel mai mult la Faţada Patimilor: uşa de la intrare cu texte din Evanghelii, având literele metalice  printre care, ieşită în evidenţă, întrebarea lui Pilat din Pont adresată lui Hristos:  Ce este adevărul? Ciudat loc ales pentru o asemenea intrebare, intrarea în biserică, nu vi se pare?
Am rămas cu impresia că autorul decoraţiei uşii este Josep Maria Jujol, arhitectul decorator cu care colabora Gaudi, dar acum nu găsesc nicăieri confirmarea. Dacă ştie cineva care-i adevărul, îl rog să mă lămurească. Sau dacă merge cineva la Barcelona şi-şi aminteşte să se uite, poate scrie acolo lângă uşă, că lângă cealaltă, din bronz, scria că e făcută de Subirachs.
La Faţada Patimilor se formează coada la casa de bilete pentru vizitarea bisericii pentru turiştii care nu vin în grupuri organizate, pentru că grupurile au altă intrare, pe la Faţada Naşterii. Sfatul meu: dacă sunteţi doi sau mai mulţi, ajunge să stea unul la coadă (eventual alternativ), ceilalţi pot în acest răstimp să înconjoare Sagrada Familia s-o privească, fotografieze, cântărească.
Anunțuri

6 comentarii la “Barcelona – Sagrada Familia (III), Faţada Patimilor

  1. Exceptind sculturile ca din topor, intrarea pare misto si nu mai e nici inghesuiala aia de ornamente de pe intrarea terminata de Gaudi.

  2. Ma bucur mult ca ai scris mai in detaliu ce si cum, mi-am cumparat la momentul respectiv carte despre Gaudi si Sagrada (printre altele), insa n-am apucat decat sa o rasfoiesc, ma lupt mereu cu mine insami ce sa citesc mai intai 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s