La pas prin Napoli

 În afară de turul oraşului cu autobuzul turistic,  în Napoli am mai petrecut patru seri, răstimp în care m-am plimbat mai ales prin zona centrală. Mi-ar fi plăcut mie, cum nu, să dau o raită prin cartierul Scampia, celebrul fief al Mafiei, dar parcă nu singură şi nu la acele ore, aşa că m-am mulţumit cu pitoreştile ultracentrale Cartiere Spaniole, zonă autentic napolitană, cu rufe întinse între ferestre de vizavi, cu prăvălioare modeste, aşa cum le ştiam eu din filmele neorealismului italian (Vittorio de Sica, Fellini, Visconti). O zonă similară,  cu specific local şi farmec, e şi cea alcătuită din Spaccanapoli(câteva străzi înguste şi drepte, în prelungire, care parcă despică oraşul în două), pieţele şi străduţele învecinate.

Napoli, Spaccanapoli
Napoli, Spaccanapoli
Napoli, străduţă din Quartieri Spagnoli
Napoli, străduţă ce urcă din Via Toledo în Quartiei Spagnoli

Lume colorată şi extreme la câţiva paşi  unele faţă de altele:

Am văzut şi gunoaie, nu era ăla Napoli şi nu eram eu  împăcată dacă nu le vedeam, nu?
Nu putea fi vorba de a vizita vreun obiectiv turistic seara, cele două mari şi importante muzee ale oraşului (Muzeul  Arheologic Naţional – una din cele mai mari colecţii de artă antică din lume  şi Galeria Naţională Capodimonte – o colecţie valoroasă de picturi) se închideau cam pe-atunci, la fel palatele şi castelele care m-ar fi putut interesa, aşa că am intrat doar la Galeria Umberto I, în Dom şi în Biserica Santa Chiaia. Restul clădirilor importante le-am privit de-afară. O arhitectură placută ochiului, predomină stilurile baroc, neoclasic şi renascentiste. Aceeaşi eleganţă, armonie şi bun gust cu care mă obişnuisem în toate oraşele italieneşti pe care le-am vizitat.
Napoli, Galeria Umberto I
Napoli, Galeria  Umberto I, pardoseala din marmură
Napoli, Castel Nuovo sau Maschio Angioino
Napoli, Palazzo Reale
Napoli, Teatrul San Carlo
Napoli, Piazza del Municipio
Napoli, Piazza San Gaetano
Napoli, Domul
Napoli, biserica Santa Chiaia
Napoli, Piazza Gesu Nuovo
Napoli, statuia lui Nil
Dar, mai presus de arhitectură, în Napoli m-au impresionat localnicii. Dacă  în celelalte importante oraşe ale Italiei vizitate, în zonele centrale gemea de turişti şi nu vedeai mulţi localnici (ex. Roma, Florenţa, Veneţia), în Napoli, dimpotrivă: seara în weekend, parcă toţi napolitanii ieşiseră pe străzi, mai ales pe cele două considerate de promenadă: Via Toledo şi Via Chiaia. Tineri, chiar mulţi adolescenţi în grupuri. Mi s-a părut că Napoli e, mai ales, un oraş al tinerilor, că are o populaţie preponderent tânără şi cu mult timp liber, probabil şi şomajul e mare acolo -spre deosebire de oraşele Toscanei, unde după-amiază am văzut mai ales oameni în vârstă ieşiţi la plimbare şi am rămas cu impresia că Toscana e o regiune cu populaţie îmbătrânită.
Napolitanii, în puţinele situaţii în care am avut de-a face cu ei, mi s-au părut extraordinar de calzi, săritori, prietenoşi, îţi oferă ajutorul chiar fără să li-l ceri.
Napoli, Via Toledo
Napoli, Via Toledo, conversaţie în mijlocul străzii
Napoli, Piazza Dante
În privinţa mâncării, Napoli mi s-a părut cel mai ieftin oraş din cele colindate în Italia, e drept că predomină mâncarea luată în mână şi înfulecată pe stradă; prietenii mei s-au întors nu de mult de acolo şi mi s-au plâns că au căutat mult până să găsească o osterie, o ceva unde să mănânce aşezaţi la o masă.  
Pizza marinara pe care o cumpăram eu zilnic de undeva dintre Via Toledo şi Piazza Trieste e Trento costa 1,50 euro şi era perfectă, aşa că am renunţat să mai caut Pizzeria istorică Da Michelle, unde aflasem că se stă seara la coadă şi se aşteaptă cam o oră ca să mănânci o pizza. Tot pe stradă am savurat şi populara baba, o variantă a savarinei noastre, fără frişcă însă. O altă specialitate napolitană pe care am încercat-o e tradiţionala grattachecca, o băutură ce constă din gheaţă răzuită  peste care se picură sirop – de cireşe amare, în cazul meu; băutura asta s-a inventat în antichitate, împăraţii romani aduceau gheaţa din Munţii Apenini.
De aici mi-am cumpărat eu Mozzarella di Bufala (adică de bivoliţă), Campania fiind renumită pentru acestă specialitate
Nu vreau să închei fără să subliniez că Napoli e un oraş al contrastelor: cartiere elegante şi luxoase pe de-o parte, sordide şi sărăcăcioase pe cealaltă. Pe cele elegante şi luxoase le-am văzut în turul cu autobuzul turistic, iar în zilele în care am plecat cu autobuzul SITA spre Pompeii şi spre Coasta Amalfitană, am trecut prin periferii mizere, îmi aminteau de periferiile Bucureştiului. De asemenea, zona din proximitatea gării e destul de murdară, cu prăvălii ce vând marfă ieftină, asiatică probabil, seamănă leit cu zona Gării de Nord.

Cheltuieli în ziua a treia şi în serile petrecute în Napoli


-transport Napoli-Procida dus-întors: 24 euro
-tur Napoli City Sightseeing: 22 euro
-ghid turistic tipărit, hartă: 10 euro
-mâncare în Napoli (inclusiv serile) : aprox. 24  euro.
Total: aprox. 80 euro.

Concluzii
Unul din cele mai frumoase oraşe văzute de mine şi, cu siguranţă, cel mai spectaculos! Nu e însă un oraş în care să simţi că te relaxezi, poate fi obositor (traficul, zgomotul, şantierele, păzitul buzunarelor şi genţii)  într-un sejur mai lung de 3-4 zile. Aş vrea să revin acolo după ce sunt finalizate noile staţii de metrou şi staţia de intrare în oraş pentru trenurile de viteză, staţii la care lucrează unii din cei mai mari arhitecţi ai lumii- arhitecta Zaha Hadid se ocupă de staţia de intrare a trenurilor de viteză, Napoli Afragola. Probabil voi vizita atunci, pe lângă cele două muzee importante şi cartierul Sanita, de asemenea impregnat de specific local, dar nu atât de periculos precum cartierul Scampia.

Anunțuri
De Ioana Mureşan Publicat în Napoli

7 comentarii la “La pas prin Napoli

  1. Mi-ai amintit de Napoli, am vazut si am trecut si eu pe toate stradutele amintite de tine! Napoli e un alt fel de oras al Italiei, ceva unic as putea spune, iesit din tipare! Totusi eu l-am vizitat dumineca, intr-o dumineca mult mai calma si mai linistita decat ma asteptam!

    • O luna?? nefericit concurs de imprejurari?
      Te cred ca te-ai intoarce si eu m-as intoarce,dar cine stie daca o s-o mai fac vreodata
      Uite, de-asta e bine sa „storci” cat de mult poti dintr-o vacanta, eu sunt de principilu asta, nu iert nicio clipa, e drept ca si pot si fizic si psihic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s