Obeliscul lui Antinous din Piazza Bucarest din Roma – sau Cum se spune "coş de gunoi" în româneşte

Dacă urci din Piazza di Popolo pe strada în serpentine şi intri în Parcul  Pincio, în scurtă vreme ajungi în Piazza Bucarest, în mijlocul căreia se află un obelisc în stil egiptean inscripţionat cu hieroglife.  Inscripţia a fost compusă de însuşi împăratul Hadrian, în memoria lui Antinous.
Roma, Piazza Bucarest
Dar pentru care fapte… şi cine a fost   acest Antinous despre care nu mulţi dintre noi am auzit până acum?
Am googălit pe net…am scotocit în biblioteci…şi iată ce am aflat:
Împăratul Hadrian, un filoelen convins, iubea tot ce ţinea de civilizaţia greacă, inclusiv stilul de-a face amor, aşa-numitul amor grec, adică relaţiile homosexuale dintre un bărbat matur şi un copilandru. Într-unul din desele lui turnee prin imperiu şi mai ales prin estul elen, Hadrian s-a înamorat  de Antinous, un adolescent izbitor de frumos, de care nu s-a mai despărţit  în anii care au urmat, nutrind pentru el o pasiune dezlănţuită.

 British Museum, Antinous
Într-o nefastă zi, în timpul unei popas mai lung în Egipt, favoritul împăratului este găsit înecat în Nil, prilej de imensă şi fără margini jale imperială. Nu s-a ştiut niciodată ce s-a întâmplat acolo, dar se presupune că ori Antinous a fost sacrificat, ori s-a autosacrificat pentru Hadrian. În sprijinul acestor supoziţii  stau următoarele: Hadrian se îmbolnăvise de curând şi boala lui, care îi va fi fatală până la urmă, îl îngrijora şi pe el, dar cu siguranţă şi pe Antinous care-l adora; Hadrian, amator de ştiinţe şi practici oculte, tocmai era iniţiat în Egipt  în misterele eleusine, practici esoterice ce utilizau, ca şi misterele orfice, sacrificiile în scopul obţinerii favorurilor zeilor, printre care favoruri era şi redobândirea sănătăţii pierdute; Antinous  împlinise deja 20 de ani şi cam venise timpul să iasă din scenă, deoarece, dacă romanii tratau cu îngăduinţă amorul grec, relaţiile homosexuale dintre doi bărbaţi maturi erau puternic dezaprobate; probabil ca Antinous, neavând altă soluţie acceptabilă de a-şi continua existenţa, a ales eternitatea, ştiind că sacrificiul lui îl va lega sufleteşte pe Hadrian de memoria lui, cunoscându-i  împăratului personalitatea şi intuindu-i reacţiile;  ziua morţii nu a fost una întâmplătoare: potrivit credinţelor locului, cine murea în acea zi înecat în Nil, devenea nemuritor… 
…cert este că această enigmatică Moarte pe Nil a rămas neelucidată până în zilele noastre,  una din cele mai mari tragice dispariţii din Antichitate. Asta,  judecând după durerea imposibil de disimulat a lui Hadrian, care, spun cronicarii vremii, l-a plâns pe Antinous îndelungat, ca o femeie. Şi impăratul nu era un bocitor din fire, cu puţin înainte îi murise, în aceeaşi călătorie,  sora, Paulina, dar el, ca un dur luptător ce era,  trecuse uşor peste pierdere şi Paulina fusese îngropată fără cine ştie ce onoruri şi regrete.
În memoria lui Antinous,  Hadrian a construit un întreg oraş în Egipt, pe locul unde acesta murise,  şi i-a creat un cult, cu temple şi statui de-a lungul şi de-a latul imperiului. La reşedinţa lui din Tivoli, de lângă  Roma,  Hadrian a construit un complex întreg, Antinoieon, în mijlocul căruia era înălţat şi obeliscul despre care vorbim aici.
Vatican, Muzeul Pio-Clementin, Antinous
Buunn…deci acesta a fost marele Antinous, al cărui statui pot fi văzute în toate marile muzee ale Europei, de la Luvru, British Museum şi până la Ermitaj, nu doar în muzeele Romei. Dar noi, noi românii, de ce nu am prea auzit de el, de ce strămoşii noştri nu-l venerau şi nu se găsesc şi pe la noi cioburi de antinouşi?

Pentru că Hadrian decise, spre nemulţumirea Romei, că teritoriile cucerite de Traian nu merită să fie apărate în continuare de invaziile barbarilor  şi, prin urmare, a neglijat teritoriile de pe malul stâng al Dunării şi a distrus suprastructura Podului lui Traian, o altă minune arhitectonică a mileniului, construită de „rivalul” lui în arhitectură, genialul inginer şi arhitect Apollodor din Damasc. I-a lăsat, deci,  pe strămoşii noştri,  în plata sorţii şi bătaia vântului, el concentrându-se pe reconstruirea Atenei, marea lui iubire, pe construirea de oraşe şi temple în Roma şi lumea elenă, şi pe cultul lui Antinous.

După moartea lui Hadrian, obeliscul cu hieroglife a fost mutat de ici-colo, mai întreg, mai bucăţi. Printre ultimele popasuri au fost Palatul Barberini din Roma şi Vatican, de unde un papă l-a exilat în Grădinile Pincio, unde e acum. Şi locul unde a fost reaşezat, s-a fost numit  apoi, Piazza Bucarest.
Generoşi, italienii, fraţii noştri, vor probabil să răscumpere greşelile din vechime.
Zilele trecute am auzit un banc spus la televiziunea franceză:
Întrebare: Cum se spune la „coş de gunoi” în româneşte?
Răspuns: Bucureşti.
Anunțuri
De Ioana Mureşan Publicat în Roma

5 comentarii la “Obeliscul lui Antinous din Piazza Bucarest din Roma – sau Cum se spune "coş de gunoi" în româneşte

  1. Cred ca se cuvin unele precizari.
    Hadrian a participat la primul razboi dacic in calitate de ofiter de stat major, iar la cel de-al doilea razboi dacic in calitate de comandant al Legiunii intaia Minervia. Cunostea bine oamenii si locurile. Ajuns imparat in 117 d.c. a renuntat la toate teritoriile cucerite de Traian cu exceptia Daciei traiane, singura provincie pastrata in imperiu, dar pe care a reorganizat-o conform viziunii sale. Dacia va face parte din imperiul roman pana la retragerea aureliana din 274-276 d.c.. Chiar si dupa retragerea aureliana Oltenia, Muntenia si sudul Moldovei vor fi pastrate in imperiu din ratiuni strategice. Existenta noastra ca roma^ni vine pe cale de consecinta tocmai faptului ca Hadrian nu a abandonat Dacia si procesul de colonizare s-a putut consolida de asa maniera incat azi ne numin Rom^nia.

  2. Daniela, multumesc pentru comentariu.
    Din cate am citit eu in „Hadrian” de Anthony Birley, Hadrian ar fi vrut sa abandoneze teritoriile de la stanga Dunarii, dar n-a fost lasat de Senat care s-a impotrivit, probabil datorita bogatiilor Daciei dar si numarului mare de romani care se stabilisera aici. Totusi, el a distrus in anul 120 (la 3 ani de la venirea lui la conducerea imperiului) infrastructura podului lui Traian, sub pretextul apararii malului drept al Dunarii de invaziile barbarilor. Si-atunci, cum? Cum aperi Dacia, daca distrugi podul ca sa aperi teritoriile de dincolo de Dunare? Asta ziceam, ca putin i-a pasat de teritoriile astea. Nu le-a putut abandona de tot, ca nu putea face chiar tot ce voia, din cauza Senatului, oricum era destul de urat de senatori. In sensul asta ziceam ca le-a abandonat.

  3. Pingback: Obeliscul lui Antinous din Piazza Bucarest din Roma – sau Cum se spune “coş de gunoi” în româneşte | Futuro Insieme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s