Barcelona – Casa Batlló, capodoperă a lui Gaudí

În cartierul Eixample din Barcelona, pe Passeig de Gracia la numărul 47, se află o minune de casă concepută de Gaudí ca o  alegorie a lui Sant Jordi (Sf. Gheorghe catalan) şi a balaurului –  Sant Jordi fiind patronul spiritual al Cataloniei. Un vis suprarealist, în care graniţele dintre arhitectură, sculptură şi fantezie se estompează.
Alături de alte 7 construcţii de-ale lui  Gaudí, Casa Batlló face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Barcelona, Casa Batllo

Barcelona, Casa Batllo, Gaudi

Casa  Batlló nu a fost construită de la zero de Gaudí, ci a fost doar modificată şi renovată. Gaudí a lucrat la ea împreună cu alt arhitect, Jujol –  o alăturare reuşită între inventivitatea structurală şi fantezia lui Gaudí şi rafinamentul decorativ  şi eleganţa  lui Jujol.
Casa  Batlló e, după mine, cel mai strălucit exemplu al modernismului catalan (Art Nouveau). Faţada ni se înfăţişează ca un joc de suprafeţe concave şi convexe, singurele linii drepte  fiind ferestrele preexistente, păstrate de Gaudí din casa iniţială.

Culoarea predominantă a faţadei este albastru-verde, însă  nuanţa se schimbă pe parcursul zilei, aşa că trebuie neapărat revenit într-o seară, când culorile devin mai intense şi cu reflexe irizante.

Unora, detaliile faţadei le sugerează oase din schelet; o interpretare ar fi aceea că sunt oase ale victimelor balaurului, iar barcelonezii îi spun Casei Batlló,  Casa Oaselor.

Să privim mai de aproape câteva niveluri ale faţadei:  întâi nivelul unu, acolo era apartamentul proprietarului, Batlló, un reprezentant de frunte al clasei mijlocii barceloneze de la începutul secolului XX.
Observaţi forma ovală a ferestrei şi vitraliile din partea ei superioară,

urcând cu privirea la nivelurile superioare, putem observa parapetele balcoanelor, în formă de măşti; ele au fost executate  după un model la scară 1:1,
şi sus de tot, turnul cu cruce amplasat asimetric, precum şi acoperişul îngust şi abrupt, ca o spinare de balaur.
Pe faţadă, Gaudi a aplicat discuri de ceramică de diferite dimensiuni, pe o bază din ceramică spartă şi apoi adunată într-un mozaic – trencadis se cheamă acestă artă decorativă.
Haideţi cu mine să intrăm în casă, urcând pe scara şerpuindă ce sugerează o coloană vertebrală,
n-o să vedem linii drepte în casa asta, totul e dulce, cald, senzual, elegant,
mâna curentă – detaliu
Intrăm în apartamentul familiei Batlló de la primul etaj, observaţi tavanul ondulat,
aşa arată uşile:
în dreapta,  un glasvand, în stânga fereastra ovală ce dă spre stradă, de pe faţadă:
tavanul vălurit în spirală, şi acum se poate admira mai bine ca înainte rama de lemn a glasvandului,
şi vitraliile la ferestrele dinspre stradă ale salonului.
Continuăm vizita la etajele superioare.
Casa are un patio, o curte centrală acoperită, cu pereţii îmbrăcaţi în ceramică albastră şi albă – la etajele de sus mai mult albastru ca să absoarbă lumina, iar la parter, mai mult alb,
observaţi forma ferestrelor din patio
şi încă o fereastră, fotografiată din interior
şi acum, extraordinarele arce catenare (parabolice), observaţi cum coloanele care ar trebui să susţină arcul dispar şi rămâne doar arcul, de la pardoseală până la tavan şi apoi înapoi la pardoseala – m-am îndrăgostit pe loc de arcele astea
arcade romane sau  frânte sau veneţiene…toate rămân în urmă, pălesc, nimic nu se apropie de sublimul şi eleganţa unei asemenea secvenţe de arce, nu-i aşa?
Gaudi a folosit mult formele parabolice (ca şi cele hiperbolice) în construcţiile sale. Forma i-a fost inspirată de formele întâlnite în natură,  de exemplu  stupul, care e în formă de parabolă întoarsă. Lanţul atârnat între două puncte fixe e, la fel, o parabolă, iar denumirea de arc catenar vine de la lanţ.
Mai jos, picături de apă sau poate o horă de sâni? pe un tavan
mozaicuri (trencadis) prin curtea din spate,
şi o expoziţie cu mobilier originar din casă – eu am mai văzut piese din mobilier din Casa Batlló şi la  Muzeul Naţional de artă al Cataloniei.
Să urcăm şi pe terasă şi să ne plimbăm printre ciudatele răsuflători (hornuri), ce parcă ar fi nişte soldaţi încolonaţi.
Mai jos, în prim plan se vede luminatorul uriaş, în partea stângă a lui se observă nişte orificii, ca mici ferestre, ele asigură ventilaţia naturală.
Coama de mai jos sugerează spatele unui dragon (e partea din spate a acoperişului ce se vede din stradă),
iar olanele  par solzii dragonului; observaţi ce abrupt e acoperişul şi îngust,
de pe coama dragonului, privim autobuzele de pe Passeig de Gracia, înainte de-a coborî şi noi  în stradă.
Şi fireşte, în coborâre, eu mai trec din nou prin toate încăperile, e prea frumos şi elegant totul,  să pot pleca uşor de acolo.
Orarul şi alte detalii privind vizitarea, pe site-ul oficial al Casei Batllo. Coada e destul de scurtă – se poate vedea mai jos –  dat fiind  preţul de 18 euro şi ceva, spre deosebire de Casa Milà, unde e uriaşă.

Barcelona – Sagrada Familia (V). Interiorul

Să intrăm, în sfîrşit, şi în interiorul bisericii Sagrada Familia, după ce am examinat Faţada Naşterii terminată de Gaudi, am înconjurat biserica pe la viitoarea Faţada Slavei  şi am stat la coadă la bilete la Faţada Patimilor privind sculpturile terifiante ale lui Subirachs, apoi  am urcat într-una din turle.
Planul bisericii Sagrada Familia e în formă de cruce latină, cu  5 nave, câte două de-o parte şi de alta a navei centrale, despărţite prin şiruri de coloane înclinate spre interior. Fotografia de sus e făcută în  nava centrală, având în spate Faţada Slavei. Nu se putea intra în nava principală, aşa că n-am reuşit să-mi dau seama dacă sunt sau nu şerpi, melci  şi alte vietăţi sculptate în absida principală.
Înălţimea bolţii centrale este de 60 de metri.

În fotografia de jos, o absidă laterală:

Coloanele sunt de trei feluri: cele albe din piatră, cele albastre din granit, cele mov din bazalt şi cele roşii din porfir, cu diametrele jos,  la bază,  între 1 şi 2 metri. Sunt patru rânduri de coloane, separând cele cinci nave.

Coloanele înclinate se ramifică în partea superioară ca să sprijine bolţile, dând impresia unei păduri pietrificate. Nu am mai văzut până acum coloane înclinate, m-a uluit acestă structură portantă şi mi s-a părut spectaculos efectul de ramificare a coloanelor sus, spre bolţile hiperbolice.

Bolţile sunt ornamentate cu medalioane decorative, evident simboluri, probabil religioase, sau locale, catalane,
medalioane decorative şi pe capitelurile coloanelor:
Soarele, luminând vitraliile dispre Faţada Naşterii dă efecte colorate neasemuit de frumoase câtorva coloane…

În dreapta fotografiei de mai jos se poate observa stilul în care-s modelaţi, sculptaţi  pereţii laterali – nu-mi place genul ăsta de dantelărie în piatră, prefer simplitatea pereţilor catedralelor romanice sau gotice, doar că acolo e şi patină – pereţii-s înnegriţi de secolele trecute peste ei, Sagrada Familia e nouă.

Ornamentaţie bogată şi, ce am remarcat, predomină  liniile curbate (suntem în plin Art Nouveau – pe vremea lui Gaudi), ornamentele din interior sunt însă mai mult abstracte.
O scară eliciodală care coboară dintr-un turn:

Nu te puteai apropia de altar, era înconjurată cu un cordon toată zona centrală, te puteai plimba doar pe margini, prin navele laterale. De departe, altarul pare ceva improvizat, provizoriu,  prea modest pentru o asemenea biserică, conturul inimilor roşii atârnate, din fotografia urmatoare,  îmi sugerează mai degraba o campanie pentru donare de sânge.
şi o – probabil – capelă:
Detaliul decorativ care mi-a plăcut cel mai  mult sunt  vitraliile, nu rezist să nu pun o fotografie şi aici mai jos, restul vitraliilor (superbe!) fotografiate le găsiţi în postarea mai veche  Vitraliile de la Sagrada Familia.
Aşa arată o navă laterală:
şi aşa arată pardoseala, cam simpluţ…
După ce m-am săturat de privit şi cântărit, am coborât la subsol, acolo se pot vizita cripta (vizibilă şi din interiorul bisericii)  în care a fost înmormântat Gaudi, atelierul de sculptură al lui Subirachs şi, ce mi s-a părut cel mai interesant, o expoziţie cu câteva din  modelele folosite de Gaudi în procesul de proiectare a arhitecturii bisericii Sagrada Familia şi a altor construcţii de-ale lui.
Mai jos, modelul  din lanţuri şi săculeţi cu nisip, conceput de Gaudi pentru  bolţile şi arcadele de la Cripta Coloniei Guell. Un model realizat asemănător, la scara 1:25, a folosit Gaudi şi pentru studierea coloanelor portante înclinate din interiorul bisericii Sagrada Familia.

Biserica Sagrada Familia este  probabil cea mai fantastică dintre construcţiile religioase existente în lume, în curând va fi şi cea mai înaltă. Ea există datorită geniului lui Gaudi şi felului de-a fi al catalanilor, mândri şi ambiţioşi. Că te extaziază sau te oripilează, în mod sigur nu te poate lăsa indiferent şi o vizită turistică la Barcelona fără a  privi pe îndelete la exterior şi la interior Sagrada Familia, eu zic că e fără sens.
Orarul de vizitare şi preţul biletului de intrare le găsiţi aici. Când am vizitat eu Sagrada Familia în martie 2011, intrarea în biserică (fără urcare în turn) era 10-11 euro, acum s-a făcut 13 euro;  urcarea în turn e acum 3 euro. 
Eu am plecat spre Sagrada Familia dimineaţa pe la 7, am avut timp suficient s-o privesc şi fotografiez (dimineaţa, Faţada Naşterii e luminată de soare, probabil că după-masa Faţada Patimilor e, la fel, în soare)  până la formarea cozii la casa de bilete. După ce am ieşit din biserică am mai dat o tură în jurul ei şi am plecat de acolo cam pe la ora 13.

Cadou de 8 Martie, de la Wizz Air

Wizz Air intenţiona să introducă din 4 aprilie curse Cluj-Budapesta şi retur, dar se pare că s-au răzgândit, le-au scos deja de pe site. Eu am rezervat şi plătit săptămâna trecută o cursă dus-întors pentru mijlocul lui aprilie, între timp mi-am rezervat şi cazare la Budapesta, plătind deja o parte din sumă, am pierdut şi destulă vreme cu studierea oraşului, din punct de vedere turistic.
Azi am primit un mail de la Wizz Air  că anulează cursa, m-am cam supărat, dar, după obiceiul vechi – că mi-au mai anulat vreo 8 curse până acuma –  i-am sunat să-mi ofere în schimb o altă cursă (oricare) cu plecarea tot din Cluj spre altă destinaţie (mai sunt destule curse spre Milano sau Veneţia cu preţ similar, nu am avut pretenţie nici de dată fixă, nici de destinaţie, doar plecarea şi întoarcerea să fie din/în Cluj), dar nu vor să-mi  ofere nimic din Cluj, iar varianta Târgu-Mureş-Budapesta nu mă interesează, mi-e incomodă. Se pare că Wizz Air preferă acum să dea banii înapoi.P.S. Wizz Air se joacă de-a “uite ruta, nu e ruta” (Cluj-Budapesta) pe banii noştri. Ieri 8 Martie, sunând la ei, mi s-au prezentat opţiunile, operatorul lor spunând singur că în caz că solicit returnarea banilor mi se returnează suma totală plătită (inclusiv taxa de rezervare), târziu în noapte am primit factura prin mail, taxa de rezervare nu se returnează, e paguba mea. Fireşte, e vina mea că nu am citit în detaliu “Condiţiile de călătorie”, faptul că nici operatorul lor nu le cunoaşte nu mai contează prea mult. Doar atât cât să scrii pe blogul personal, să-ţi verşi năduful.

Barcelona – Sagrada Familia (IV). Turlele

Înainte de-a urca împreună în turla dinspre sud-vest, să mai aruncăm o privire de ansamblu asupra turlelor fantastice ale  bisericii Sagrada Familia:

Sunt patru turle pe Faţada Naşterii, tot patru sunt şi pe Faţada Patimilor şi alte patru se vor construi pe Faţada Slavei, reprezentând cei doisprezece Apostoli – după proiectul lui Gaudi. Vor mai  fi construite patru turle şi mai înalte, pentru cei patru Evanghelişti, apoi o turlă pentru Fecioara Maria şi încă una, cea mai înaltă, pentru Iisus Hristos. Când va fi gata aceasta din urmă, de 170 metri înălţime,  Sagrada Familia va deveni cea mai înaltă biserică din lume.

La început mi s-au părut hidoase, ca nişte muşuroaie gigantice de furnici; viziunea lui Gaudi despre construcţii era aceea că ele trebuie să facă impresia unei părţi organice din natură. Mi s-a părut ciudată şi forma lor  – entasis se cheamă curba lor parabolică – nu am mai văzut turle bombate, doar coloane până atunci, şi nici cu perforaţii … Gaudi nu s-a inspirat în forma lor din niciunul din turnurile construite de arhitecţii de până la el, se presupune totuşi că i-a venit ideea lor, văzând nişte turnuri din argilă din Tanger, iar la pinacluri (vârfurile turlelor) s-ar fi inspirat iarăşi din natură, de la forma plantei Sedum nicaeensis.
Mai târziu, tot uitându-mă la ele, mi-a plăcut faptul că-s aşa, mai aerisite, nu doar la propriu (gândindu-mă la perforaţiile lor), dar mai ales la ornamente, au doar câteva inscripţii ( Hosanna, Sanctus şi Excelsis) şi sus, un pinaclu decorat cu mozaicuri veneţiene policrome, iarăşi simboluri religioase – atributele episcopale (mitra, toiagul, inelul şi crucea).

Pentru a urca în turlă am plătit 2,50 euro la casa de bilete, împreună cu intrarea în biserică; nu se poate urca în turn fără să vizitezi biserica. Mi s-a cerut să precizez la ce oră vreau să urc, asta pentru a nu se crea aglomeraţie la lift; tichetul avea trecută ora urcării şi înainte de coada de la lift -totuşi, se formează şi acolo – ţi se verifică tichetul. Se urcă cu liftul, se poate cobori la fel sau pe scările în spirală. În fotografia de mai jos se  zăreste scara în spirală, se poate observa o persoană îmbrăcată în portocaliu, care coboară.

Sus, spaţiul e mic şi mie mi s-a părut oarecum înfricoşător, neprietenos, nu am rămas prea mult. Am mai urcat şi în alte turnuri dar n-am avut nicăieri senzaţia asta, chiar trei luni mai târziu am urcat într-o campanilă din Veneţia unde am stat mai bine de o jumătate de oră, privind în patru zări, fără să simt că ameţesc – cum mi s-a întâmplat în turnul de la Sagrada Familia.
Am fotografiat ornamentele turlelor mai de  aproape şi cartierul Eixample, care se vede foarte frumos de acolo de sus.

Apoi am continuat cu vizitarea bisericii şi a muzeului de sub ea, dar despre ele, data viitoare.

Barcelona – Sagrada Familia (III), Faţada Patimilor

Faţada dinspre vest a bisericii Sagrada Familia este Faţada Patimilor,  Gaudi a conceput-o ca o ilustrare a ultimei părţi a vieţii lui Iisus. Construcţia Faţadei Patimilor începând în 1954,  s-au urmat schiţele şi indicaţiile scrise ale lui Gaudi, iar în 1986 a fost angajat pentru decorarea faţadei sculptorul Josep Maria Subirachs.

Spre deosebire de Faţada Naşterii care mie mi s-a părut  excesiv de decorată, Faţada Patimilor e austeră, cu linii simple şi suprafeţe mari nedecorate, cu goluri ample; Gaudi a dorit să arate ca un schelet cu oase, îşi imagina coloane frânte, voia ca acestă faţadă să înfricoşeze privitorul.

Trunchiurile de copaci stilizate din faţa intrării (trei de-o parte şi trei de cealaltă) sunt pe post de contraforturi, sprijină deci construcţia.

Pentru a nara ultimele zile din viaţa lui Iisus Hristos sculptorul Subirachs propune privitorului o secvenţă de scene ce trebuie urmărită de jos în sus, urmând o linie sinuoasă în forma literei S; începând de jos din stânga, scenele se succed cronologic pe trei niveluri: Cina cea de Taină, Sărutul lui Iuda, etc.  la nivelul de jos, scenele din Drumul Golgotei (Calvarul)  la al doilea nivel  şi apoi, la ultimul nivel, scenele finale:  Punerea în mormânt şi celelalte.

Subirachs a fost contestat puternic pentru expresionismul figurativ al sculpturilor sale, pentru  simplificarea liniilor uneori până la limita caricaturii,  dar mulţi presupun că Gaudi le-ar fi apreciat, el voia ca acestă faţadă să inducă sentimente de frică, teroare, vinovăţie şi Subirachs şi-a făcut bine, în acestă privinţă, treaba.

Acum să mai aruncăm o privire spre Faţada Patimilor din fotografia de mai jos:  între cele  două turle din mijloc, cam pe la jumătatea înălţimii, există o pasarelă între ele şi pe ea şade o persoană, având în spate macaraua – o vezi? Poate e macaragiul  în pauza de ţigară, priveşte şi el oraşul, de sus.

Fac un zoom…totuşi, nu e macaragiul. E o sculptură. Ce se vrea a fi,  oare?
Păi e Înălţarea (la cer). Mare artist, Subirachs ăsta.
În concluzie, şi această faţadă a bisericii Sagrada Familia îmi displace cum e decorată, îmi place doar geometria ei.
Şi încă ceva nu-mi place: gândindu-mă la stilul iniţial, neogotic, apoi la stilul  lui Gaudi şi mai apoi la cel al lui Subirachs, nu pot să nu-mi amintesc că citisem, nu mai ştiu unde, de un castel al unui cuplu bogat; cei doi nu s-au putut înţelege asupra stilului arhitectural în care-şi voiau castelul, aşa că au convenit ca o faţadă să fie în stilul dorit de domn şi cealaltă faţadă în stilul agreat de doamnă, vă puteţi închipui cum arăta bietul castel. Şi nu pot să nu mă gândesc că şi alte catedrale au fost construite pe parcursul unui secol, că au fost implicaţi succesiv mai multi arhitecţi şi totuşi s-a reuşit păstrarea unui stil unitar în arhitectură şi decorare, în timp ce la Sagrada Familia e o diferenţă prea mare între cele două faţade.
Şi acum, detaliul decorativ care mi-a plăcut cel mai mult la Faţada Patimilor: uşa de la intrare cu texte din Evanghelii, având literele metalice  printre care, ieşită în evidenţă, întrebarea lui Pilat din Pont adresată lui Hristos:  Ce este adevărul? Ciudat loc ales pentru o asemenea intrebare, intrarea în biserică, nu vi se pare?
Am rămas cu impresia că autorul decoraţiei uşii este Josep Maria Jujol, arhitectul decorator cu care colabora Gaudi, dar acum nu găsesc nicăieri confirmarea. Dacă ştie cineva care-i adevărul, îl rog să mă lămurească. Sau dacă merge cineva la Barcelona şi-şi aminteşte să se uite, poate scrie acolo lângă uşă, că lângă cealaltă, din bronz, scria că e făcută de Subirachs.
La Faţada Patimilor se formează coada la casa de bilete pentru vizitarea bisericii pentru turiştii care nu vin în grupuri organizate, pentru că grupurile au altă intrare, pe la Faţada Naşterii. Sfatul meu: dacă sunteţi doi sau mai mulţi, ajunge să stea unul la coadă (eventual alternativ), ceilalţi pot în acest răstimp să înconjoare Sagrada Familia s-o privească, fotografieze, cântărească.

Mefisto cu Toma Caragiu

Azi se împlinesc 35 de ani de la cutremurul din 1977  în care a murit şi marele nostru actor, Toma Caragiu.
Sceneta Mefisto cu Toma Caragiu, că tot vorbeam de cele sfinte şi de iad şi draci ( Faţada Slavei şi Faţada Naşterii Domnului de la Sagrada Familia din Barcelona):

Sursa: youtube, user: ursu73

Ce puţine s-au schimbat în aceşti 35 de ani… 

Barcelona – Sagrada Familia (II), Faţada Naşterii Domnului

Sagrada Familia are trei faţade,  prima finalizată dintre ele  a fost  Faţada Naşterii Domnului,  în anul 1930 –  este vorba despre faţada dinspre răsărit.

Ca stil arhitectural, baza Faţadei  Naşterii Domnului a fost începută de primul arhitect şi continuată apoi de Gaudi în stil  neogotic. Gaudi a abandonat imediat după aceea stilul neogotic şi a trecut brusc la un design personal, original, parabolic (ferestrele şi secţiunile verticale prin faţadă)  şi hiperbolic (bolţile din faţadă) în privinţa geometriei, astfel că faţada îţi dă impresia unei alte construcţii crescute peste cea de la bază. Stilul de decorare, la fel, foarte original,  este influenţat de Art Nouveau şi de Modernismul Catalan.
Forma e cumva neobişnuită şi te-ai aştepta să zăreşti contraforturile obişnuite la o catedrală de asemenea dimensiuni, dar acestea nu au mai fost necesare datorită geometriei turlelor. 
Faţada Naşterii Domnului are trei porţi, reprezentând  Credinţa (în dreapta), Speranţa(în stânga) şi Milostenia(în centru). Pe faţadă sunt sculptate numeroase scene cu personaje biblice în mărime naturală, faţada s-a vrut a fi o ilustrare a naşterii şi copilăriei lui Iisus. Gaudi a intenţionat să coloreze toate acele scene ca să iasă în evidenţă, dar nu a mai apucat.
Iată, în prima fotografie, scena încoronării Fecioarei Maria:
 

 

Îngerii anunţă în patru zări apropierea sfîrşitului lumii:

Iniţialele anagramate ale numelui lui Iisus Hristos…

Porumbeii simbolizează credincioşii, copacul e, probabil, pomul vieţii:

Sunt sculptate nenumărate plante, copaci şi animale pe Faţada Naşterii Domnului, Gaudi a vrut probabil să sugereze o grădină luxuriantă – aceasta stă  mărturie naturalismului lui Gaudi, interesului şi dragostei lui pentru natură, dar e şi spiritul epocii Art Nouveau la mijloc. Faţada este încărcată de simbolism, fiecare plantă, copac sau animal reprezintă ceva anume în simbolistica creştină. Se spune că Gaudi era un om profund religios.
Gaudi s-a inspirat în decorarea Faţadei Naşterii Domnului din relieful natural existent în regiunea muntoasă Montserrat din Catalonia. Mie însă – nevăzând stâncile din Montserrat, la fel ca marea majoritate a turiştilor ce ajung în faţa Sagradei Familia – faţada îmi sugerează mai degrabă un castel de nisip, atins şi înmuiat de apă, cu materia primă -lutul- prelinsă, castel în pragul descompunerii. Îmi sugerează efemeritatea, netrăinicia.
O ipoteză despre care am citit de curând ar fi că, fin observator al vieţii animalelor, Gaudi s-ar fi inspirat şi din viaţa albinelor şi a furnicilor şi că această faţadă a bisericii Sagrada Familia ar fi o metaforă a stupului; stupul şi albina au fost alese ca simbol de nenumărate ori de-a lungul istoriei, mă gândesc doar la familia Barberini din Roma sau la masoni. Totuşi, azi, mie şi probabil multor contemporani, stupul sau furnicarul îmi sugerează învălmăşeală, dezrădăcinare, viaţă impersonală şi nu ceea ce le sugera oamenilor în epocile trecute: hărnicie, modestie, solidaritate.
Prin urmare, mie,  Faţada Naşterii Domnului îmi vorbeşte despre insignifianţa omului şi efemeritatea lucrării lui şi asta mă indispune, mă întristează.  Fiind vorba de Naşterea Domnului, mă gândesc că ar fi trebuit să-mi inducă sentimente de bucurie, nu de tristeţe, resemnare şi neplăcere. De asta nu-mi place Faţada Naşterii Domnului deşi geometria ei, ca şi a întregii Sagrada Familia îmi place, nu-mi place însă stilul de decorare şi nici simbolistica ei. Apărătorii Sagradei Familia spun că trebuie să fii foarte religios şi să fii catalan ca s-o înţelegi şi iubeşti. O fi, dar nu pot să nu mă gândesc că nu îndeplinesc aceleaşi condiţii nici în cazul catedralelor romanice sau gotice văzute prin Europa, catedrale care-mi plac şi multe din ele n-au faima Sagradei Familia.

Barcelona – Sagrada Familia (I), Faţada Slavei

Sagrada Familia este opera vieţii genialului arhitect Antonio Gaudi şi în acelaşi timp,  simbolul oraşului Barcelona, un adevărat magnet turistic. Aparţine patrimoniului UNESCO şi e considerată una din cele mai fantastice biserici din lume. 
Vizibilă cam de oriunde din Barcelona, are o înălţime de 170 metri, cu un metru mai puţin decât dealul Montjuïc – asta deoarece Gaudi considera că lucrarea lui Dumnezeu trebuie să rămână neegalată de cea a oricărui muritor.

Barcelona, Sagrada Familia văzută de pe Montjuic
Sagrada Familia a fost începută în 1882 şi se estimează că va fi finalizată în 2026. Este una din cele mai reprezentative construcţii ale stilului arhitectural eclectic (fiind o combinaţie între mai multe stiluri arhitecturale pe parcursul perioadei de mai bine de un secol de construcţie).
Are trei portaluri pe cele trei faţade: Faţada Slavei (cea principală), Faţada Naşterii şi Faţada Patimilor. 
Faţada Slavei, faţada principală, cea dinspre sud, este în construcţie. În momentul în care va fi gata, se va demola întreg cvartalul de clădiri din faţa ei, pentru a se face spaţiu liber, necesar unei intrări principale într-o asemenea biserică grandioasă.
O fotografie din  muzeul de sub Sagrada Familia, cu macheta Faţadei Slavei – preferata mea din cele trei faţade, dacă ar rămâne în această formă şi fără alte ornamente:
Barcelona – Sagrada Familia, Faţada Slavei  -fotografia machetei făcute la scara 1:25
Dar, fireşte, n-o să rămână aşa: am citit că va fi reprezentat şi iadul, raiul şi purgatoriul, cu tot alaiul lor de draci, îngeri şi pământeni nimeriţi într-un loc sau altul. Îmi imaginez o mare înghesuială acolo, dar să nu anticipez, poate vom trăi şi vom vedea.

Barcelona – Torre Agbar

Torre (Turnul) Agbar  este o construcţie recentă din Barcelona, finalizată în 2004. Numele  Agbar  vine de la numele Companiei de Apă din Barcelona, care deţine clădirea.
Torre Agbar este amplasat  în cartierul Poblenou, pe diagonală – Avinguda Diagonal – în imediata apropiere a staţiei de metrou Glories şi este vizibil datorită înălţimii sale dintr-o bună parte a Barcelonei.
Barcelona, Torre Agbar
  Este a treia clădire ca înalţime din oraş şi  unul din simbolurile lui arhitectonice.
Barcelona, Vedere de pe terasa Casei Milà, Torre Agbar în fundal dreapta
Barcelona, Vedere de pe terasa Casei Milà, Sagrada Familia în stânga, Torre Agbar în dreapta
Barcelona, Vedere de pe Montjuic – Torre Agbar în fundal centru dreapta
 Ca formă, Torre Agbar  e parabolic şi seamănă cu un glonţ – zic eu. Unii spun că seamănă cu un supozitor. La un moment dat, arhitectul lui, Jean Nouvel, cel mai cunoscut pe plan internaţional dintre arhitecţii francezi contemporani, a spus că seamănă cu un falus – probabil exasperat de atâtea interpretări şi explicaţii.
Torre Agbar este similar ca formă cu o construcţie din Londra,  30 St. Mary Axe cunoscut şi sub numele de The Gherkin (Castravetele), a altui mare arhitect contemporan,  Sir Norman Foster. The Gherkin a fost finalizat cu un an mai devreme decât Torre Agbar, în 2003.

Londra, 30 St. Mary Axe (The Gherkin)

Jean Nouvel spune că s-a inspirat, în privinţa formei parabolice a clădirii, din peisajul natural al  muntelui Montserrat, la fel ca şi Gaudi înaintea lui.  
Turnul ar putea fi un ecou îndepărtat al vechilor obsesii catalane, purtate pe vânturile care adie dinspre Montserrat - explică, poetic,  Jean Nouvel.

O caracteristică aparte, care  diferenţiază Torre Agbar de 30 St Mary Axe, este iluminatul nocturn spectaculos al clădirii barceloneze, prin intermediul unui sistem compus din 4500 de leduri, care dau naştere unor efecte colorate pe faţada clădirii. Arhitectul Jean Nouvel spune că a fost inspirat în ideea acestui iluminat de un gheizer – în locul jetului de apă, gândind o coloană de lumină şi culoare (ce reuşită metaforă, gândind că proprietarul construcţiei e o companie de apă, nu?).

Programul de iluminare a clădirii îl găsiţi  aici.

Prin caracteristicile lui constructive şi funcţionale de cea mai nouă generaţie, Torre Agbar este o constructie reprezentivă a stilului arhitectural  high-tech (tehnologism), stil numit şi  structural-expresionism (transformarea în forme expresive a structurii şi utilităţilor).

O altă caracteristică a construcţiei: storurile clădirii, în număr de 60.000, sunt coordonate de senzori de temperatură şi se închid sau deschid în funcţie de nevoie, reducând consumul de energie pentru aerul condiţionat. Datorită acestei caracteristici, Torre Agbar este considerată o construcţie făcând parte din arhitectura bioclimatică.
În fotografia e mai jos se pot vedea, în detaliu, storurile de pe faţadă.

Dar fotografiile mele nu au putut surprinde spectaculozitatea acestui “gheizer”. Haideţi să vedem împreună un filmuleţ făcut cu ocazia revelionului  şi o să înţelegeţi de ce Torre Agbar face concurenţă Sagradei Familia, ca simbol arhitectonic al oraşului Barcelona.
sursa: youtube, user: miancavi

Expert în vase cu flori

 Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la  grădinile englezeşti, la faţadele caselor din Londra şi Cotswolds împodobite atât de elegant cu flori, la explozia de culori din jardinierele şi balcoanele lor, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi Doamne, făcut-am orice, am adus de acolo nenumărate poze edificatoare, am cumpărat şi seminţe de la ei şi totuşi, jardinierele şi terasa imi aratau tot ca-n vremea copilăriei mele. Devenise evident că nu ajunge sămânţa şi dorinţa, mai trebuie şi ştiinţa englezilor în a face aranjamentele florale atât de elegante şi rafinate.
 
Astfel că, atunci când am văzut în oferta de carte a  Editurii All  la categoria Carte practică/ Hobby – Grădinărit cinci din cele peste 20 de titluri  ale  Dr. D.G. Hessayon, expert necontestat în cultivarea florilor, autorul celor mai populare manuale de grădinărit din Marea Britanie, cu 50 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume, m-am bucurat şi am optat pentru  Expert în vase cu flori (nu flori tăiate, ci cultivate în vase), carte pe care vreau să v-o prezint în cele ce urmează.
După cum spune şi titlul, cartea se ocupă în primul rând de recipientele pentru cultivarea florilor: tipuri de ghivece, hârdaie, jardiniere, urne şi coşuri suspendate, precum şi recipiente mai neobişnuite. Este descris modul în care se face plantarea sau sădirea în ele, precum şi tipurile de plante recomandate pentru fiecare. Se prezintă apoi câteva recipiente insolite, improvizate din materiale neaşteptate: cauciucuri vechi de automobil, o chiuvetă pătrată, un mic bazin pentru plante acvatice construit din cărămizi şi multe altele.
Foarte ingenioase mi s-au părut tipurile de ghivece cu găuri laterale, special concepute pentru căpşuni, plante aromatice, brânduşe sau pătrunjel; aceste vase nu numai că sunt foarte practice, ci şi nemaipomenit de estetice, cu un aspect fermecător.
Următorul capitol prezintă plantele pentru recipiente, pe categorii: plante de răsad, plante perene, arbuşti, tufe şi bonsai, apoi plantele perene de rocărie, bulbii, plantele acvatice, legume, fructe şi plante aromatice. Capitolul este însoţit de zeci de fotografii, precum şi de informaţii utile pentru fiecare plantă în parte, unde şi care ii poate fi locul într-un aranjament floral. Înveţi care sunt plantele de centru sau spate în alcătuirea unui aranjament, care-s pentru mijloc-umplutură şi care pentru bordură, plantate anume să atârne peste marginile vasului.
Un alt capitol al cărţii este dedicat aranjamentelor florale, elementelor de compoziţie ale unui aranjament şi modul în care pot fi puse în valoare terasa, uşa de la intrare, ferestrele, balconul sau scările unei case prin diferite aranjamente florale de impact. Înveţi despre echilibrul unui aranjament floral, despre modurile de-a combina culorile florilor pentru diferite tipuri de aranjamente, despre modalităţile de-a grupa mai multe recipiente pentru a obţine efectul dorit.
Ultimele două capitole ale cărţii se ocupă de tehnicile de îngrijire a plantelor şi problemele ce pot apărea la recipiente sau plante (defecte, dăunători).
Cu un număr de 128 de pagini, cu sute de fotografii şi desene explicative, cu un text ce abundă în informaţii utile, cartea Expert în vase cu flori are un pronunţat caracter practic şi e recomandată tuturor ce vor să-şi înfrumuseţeze ambianţa în care trăiesc, prin intermediul florilor cultivate.
 Articolul de mai sus este scris pentru campania  vALLuntar  iniţiată de Grupul Editorial ALL, campanie ce îşi propune să promoveze lectura şi voluntariatul.
Fiecare comentariu al vostru la acest articol  înseamnă 3 minute în plus de muncă voluntară prestată de Grupul Editorial ALL, poate  în folosul unor copilaşi părăsiţi sau al unor bătrâni bolnavi şi fără prea multe bucurii.